Parlamentul ca orchestra!

Suntem in campanie de manipulare cu propaganda pe teme artificiale.

Temele ca modificarea Constitutie, a sistemului electoral si a structurii Parlamentului, revin in discutie cu ocazia alegerilor, pentru a deturna atentia de la adevaratele carente ale nonfunctionarii “democratiei dambovitene”.

Parlament uni sau bicameral au multe tari din Europa. In UE exista 15 state cu sistem unicameral si 12 cu sistem bicameral si ambele sunt functionale, in consecinta nu s-au gandit sa-l schimbe.
Sisteme electorale uninominale sunt putine, majoritatea sunt pe lista cu repartizare proportionala si functioneaza in majoritatea tarilor, numai in Romania se face lobby pentru un sistem uninominal majoritar, desi specialistii nu-l recomanda.

a. Romania ar fi prima tara din lume si nu doar din Europa (postcomunista) care trece de la un sistem proportional la un sistem majoritar pur in ultimii 25 de ani.

Constitutii cu regimuri parlamentare sunt majoritare si functioneaza, dar politicienii din Romania acuza parlamentul prea greoi, cu prea multi parlamentari, parlamentarismul si pe parlamentari de sursa a coruptiei si a lipsei de strategii.
Dupa unii ar fi bun un sistem prezidential fara partide politice, ca in Nebraska.

Toate temele de mai sus sunt tinte false pe care le furnizeaza politicienii, ca sa nu se discute de adevaratele cauze ale coruptiei si ale ineficientei puterii, care fac din Romania“o putere bananiera”.
Tema coruptiei s-a fâsâit, occidentalii s-au lamurit, romanii si-au dat seama ca toti politicienii sunt la fel si s-au “desumflat”, urmeaza sa se “incarce” cu fiere si sa “explodeze”.
De ce nu functioneaza democratia in Romania am scris: pentru ca suntem condusi de oameni cu mentalitate de militari, dupa metode militare, in care omul e in centru atentiei, loialitatea ca valoare suprema “bate” competenta si moralitatea, ca legea este pentru “fraieri”. Scopul politicienilor este sa se mentina la putere prin orice mijloace si sa profite de ea. Se vede foarte bine in modul total netransparent in care se organizeaza alegerile, dar despre asta o sa revin cu alta tema.

Singura tema importanta, (non)functionarea partidelor politice ca “incubatoare” de politici si “pepiniera” de politicieni, este evitata sistematic.

Parlamentul populat de reprezentantii partidelor fara programe politice, este ca o orchestra fara partitura.

Daca orchestra ar fi populata cu solisti laureati ai concursurilor internationale, si cand sa tina un concert fiecare ar interpreta partitura lui preferata, ar mai iesii ceva inteligibil?

Nici dintr-un Parlament populat cu personalitati orgolioase, reprezentanti ai partidelor fara politici, nu poate sa iasa o legislatie si o guvernare coerenta si consecventa.

Avem nevoie de un Parlament mai eficient, dar ca sa avem un Parlament eficient trebuie sa avem partide responsabile, care sa preia problemele sociale, sa caute solutii, sa le transmita parlamentarilor pentru legiferare si apoi guvernului pentru implementaree.
Acesta-i fluxul normal parcurs de decizii politice democratice (sau nu), adoptate in partidele politice.
In Romania procesul decizional este redus si ciclic, de la executiv la legislativ, daca nu le reglementeaza chiar executivul prin Ordonante de Urgenta si HG.

Decizia democratica presupune ca partidele sa aiba contacte cu cetatenii si dezbateri interne prin care sa se gaseasca solutii.
Procesul democratic are (sau nu) loc in interiorul partidelor politice.
Nu exista democratie cu partide care fac figuratie, sau cu partide la care intreaga activitate se reduce la participarea la alegeri parlamentare si locale.

Fractura, lipsa de comunicare este intre partide si cetateni.
Partidele actuale nu exprima interesele electoratului, ele exprima interesele finantatorilor, si finantatorii sunt baronii locali.
Reforma de fond ar trebui sa aiba loc in interiorul partidelor politice, sa transforme partidele in “incubatoare” de programe in interesul societatii.

UPDATE
O critica a unicameralului.
Nebraska, moliile si referendumul

Cum sa inversam “valorile rasturnate”!

In postul precedent reproduceam o descriere a lui Eminescu ce se potriveste ca o manusa cu societatea contemporana, o societate pe care foarte multi o considera cu “valorile rasturnate”.
Tot in aceste zile urmaream la TV o manifestatie a sindicalistilor din Germania, impotriva masurilor pe care intentioneaza sa le ia cancelarul german Angela Merkel. Se stie ca in Germania sindicatele sunt foarte puternice si in general tarile scandinave au o politica social-democrata.
Faceam in alte postari corelatia de tip cauza-efect, intre nivelul de trai din tarile democrate si nivelul de dezvoltare a societatii civile.

Concuzia este ca in Romania, ca sa se schimbe lucrurile in bine, este nevoie sa se realizeze o succesiune de etape cauza->efect, pornind de la construirea unei societati civile suficient de dezvoltate incat sa responsabilizeze prin presiune clasa politica, si sa aiba ca efect final un nivel de trai pe masura aspiratilor.

Analiza de regula este un proces invers al realizarii etapelor, respectiv pornind de la obiective/efect la cauza, si ne conduce la urmatoarele:
- nivel de trai ridicat implica programe politice performante care sa vizeze interesul majoritatii
- politicile eficiente sunt consecinta unor partide politice responsabile si independente
.. a) – preocupate de binele majoritatii cu viata interna activa dominata de dezbateri,
.. b) – cu independenta financiara
- partidele politice sunt responsabile daca activitatea lor este monitorizata, analizata si criticata de o societate civila bine structurata.
- societatea civila activa depinde de nivelul constientizarea a cetatenilor, de implicarea lor in activitati politice prin intermediul partidelor politice, a ONG-urilor politice, sociale, profesionale, sindicale, si o mass-media independenta.

Daca cetatenii se rezuma la participarea la alegeri si specatatori la “circul” politic, democratia si nivelul de trai vor avea tendinta de involutie.
Implicarea sociala trebuie sa se faca in jurul valorilor, a principiilor, nu in jurul persoanelor sau a idolilor cum s-a facut in ultimii 60 de ani.
La ora actuala temele promovate de mass-media sunt piste false pe care ne imping politicienii, in general dezbateri orientate spre persoane.
Daca cetatenii focuseaza pe proiecte de reforme ale institutilor statului si incearca sa le realizeze, satisfactile nu vor intarzia sa apara.

Etapele evolutiei societatii “dambovitene” de la “jos ..escu” la “vrem implementarea urmatoarelor masuri”, trece prin etapele:
- stabilirea reformelor necesare societatii, activarea si coagularea societatii civile in jurul proiectelor, promovarea ideilor prin mass-media si alte forme de comunicare, exercitarea de presiuni asupra partidelor parlamentare pentru aplicarea lor.

Internetul este o oportunitate pentru comunicare, cristalizarea si dezvoltare a societatii civile, pe care inaintasii nostrii nu au avut-o. Nu vad de ce nu am profita de ea.

Toate’s noi si vechi sunt toate

Material preluat de la Andreea Vass

Mihai Eminescu, pe langa poezie a scris si despre economie acum 140 de ani:

“De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus si economiceste jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.
Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.

Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata cumcă o seamă de judecători si de administratori în România sunt tovarăsi de câstig ca bandiţii de codru. Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.

Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.

Mita e-n stare să pătrunză orisiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele si averea unei generaţii… Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-si petrece viaţa la puscărie…

Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.
Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune.

Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însusi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţis a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanţi ai voinţei legale si sincere a ţării… Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscărie.”

MIhai Eminescu pe la 1870-1889

Cei interesati gasesc mai multe analize aici:

- Mihai Eminescu, Economia nationala, Junimea, 1983

- Vasile C. Nechita, Meditatii economice eminesciene, Junimea, 1989

Materialul poate fi un punct de plecare al unei analize.
Situatia asta s-a conservat. Intrebarea este de ce a fost posibil?.
Urmatoare intrebare fireasca: ce-i de facut?
Daca nu cautam raspuns la toate intrebarile, daca nu cautam solutii la probleme si nu incercam sa le aplicam, ne lamentam inutil.

The Moody Blues

Sailing Rod Stewart

Presedintele “jucator” sau “notar”?

Vad ca sunt multi sustinatori ai ideii ca daca in Constitutie scrie ca Presedintele “desemneaza” Premierul, atunci notiunea “desemneaza” este interpretata ca o decizie unilaterala.
Interpretarea unui articol sau notiuni trebuie sa fie in spiritul Constitutie, in corelatie cu celelate articole.

1. Presedintele nu este putere in stat, este mediatorul puterilor si in consecinta nu are atributii decizionale.
Presedintele are atributii de reprezentare, protocolare, de mediere si indeplineste acte formale – aceasta-i SPIRITUL Constitutie prevazut in articolul 80.
ARTICOLUL 80
(2) Presedintele României vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice. În acest scop, Presedintele exercita functia de mediere între puterile statului, precum si între stat si societate.

Presedintele are atributii similare cu notarul, constata daca este indeplinita legalitatea, in cazul Presedintelui constitutionalitatea, constata acordul partilor si numele persoanelor propuse si unde-i cazul incearca armonizarea pozitilor in conflict.

Desemnarea Premierului este un act formal si in continuare am sa argumentez afirmatia.
2. Parlamentul valideaza Premierul desemnat si cabinetul si tot Parlamentul il poate demite prin motiune de cenzura.
ARTICOLUL 103
(1) Presedintele României desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru, în urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta în Parlament ori, daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.

(2) Candidatul pentru functia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului si a întregii liste a Guvernului.

(3) Programul si lista Guvernului se dezbat de Camera Deputatilor si de Senat, în sedinta comuna. Parlamentul acorda încredere Guvernului cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor.

Articolul 103 prevede etapele stabilirii Premierului: consultarea Presedintelui cu partidul(e) pentru desemnarea Premierului, validarea cabinetului de catre Parlament si ar mai fi juramantul care este un alt act formal prevazut in alt articol.

Sesizam ca Presedintele este obligat prin Constitutie sa aiba consultari cu partidul majoritar sau cu partidele din Parlament.
Ce sens ar avea consultarile daca desemnarea nu ar fi un act formal?
Daca desemnarea ar fi un act de decizie unilateral si mesajele partidelor de la intalnire ar fi facultative, dupa principiul ce nu-i interzis este permis, Presedintele putea sa invite partidele la consultari fara sa fie prevazut in Constitutie, si atunci respectiva consultare ar fi facultativa.

Prevederea consultarilor obliga pe Presedinte sa se consulte cu partidele parlamentare, rolul intalnirii cu partidul majoritar este sa ia act de propunerea de Premier pe care sa o desemneze, sau daca nu exista un partid majoritar, sa incerce medierea in scopul formarii unei majoritati parlamentare si a obtinerii acordului pentru o numire de Premier.

3. Presedintele nu are dreptul sa-l destituie pe Premier,
ARTICOLUL 107
(2) Presedintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru.
Daca in Constitutie se prevede ca Presedintele nu poate sa-l demita, pe cale de consecinta nu poate nici sa-l numeasca dupa bunul plac.
Este principiul simetriei, cine are dreptul sa-l demita are si dreptul sa-l numeasca si invers, altfel se intra in situatie de blocaj politic.

4. Desemnarea fara validarea Parlamentului nu produce efecte si nu are valoare.

5. Guvernul raspunde in fata Parlamentului de actele si faptele sale, nu raspunde in fata Presedintelui, si daca se subordoneaza Parlamentului atunci e normala ca Parlamentul sa aiba drepturi depline asupra cabinetului
ARTICOLUL 109
(1) Guvernul raspunde politic numai în fata Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului raspunde politic solidar cu ceilalti membri pentru activitatea Guvernului si pentru actele acestuia.

(2) Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele României au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savârsite în exercitiul functiei lor. Daca s-a cerut urmarirea penala, Presedintele României poate dispune suspendarea acestora din functie.

6. Desemnarea Premierului prin analogie cu numirea ministrilor.
ARTICOLUL 85
(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.
(2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.

Presedintele prin decret “numeste” persoana propusa de Premier, in cazul Premierului “desemneaza” candidatul propus de majoritatea Parlamentara sa constituie Guvernul si dupa validarea in parlament “numeste” guvernul prin decret prezidential.

Cele doua notiuni “numeste” si “desemneaza” sunt sinonime d.p.d.v decizional, si atunci de ce ar avea interpretari diferite, intr-un caz decizie unilaterala si in al doilea caz decizie conditionata?
Ambele acte sunt conditionate sau “cenzurate” de alte institutii ale puterii si atunci nu pot fi decizii unilaterale, sunt acte formale de constatare a respectarii Constitutie.
UPDATE Eu prin desemnare inteleg “prezinta spre a fi semnat” si prin numire “semneaza pentru el” (Lilick)

Ar mai fi posibilitatea sa fie decizie consensuala, dar legiuitorul nu a dorit sa prevada asa ceva, pentru ca “decizia cu doua leviere” este recunoscuta ca o sursa de blocaj.

Ramane valabila varianta ca decizia numirii si asumarii guvernului este a partidelor majoritare in Parlament si actele Presedintelui sunt formale, de supraveghere a respectarii Contitutiei, asa cum notarul se asigura de legalitatea actelor oficiale intre parti.

Guvern asumat

Politicienii si jurnalistii se invart in jurul notiuni de guvern de tehnocrati, cum se “invarte cainele in jurul cozii”, pentru ca discutia guvern de tehnocrati sau de independenti e lipsita de sens.

Un guvern trebuie sa adopte un set de masuri (de politici), care sunt sustinute explicit sau implicit de catre o majoritate parlamentara.
Cu alte cuvinte masurile guvernului vor fi asumate, de o majoritate parlamentara, si implicit guvernul este unul sprijinit/sustinut de partidele care formeaza acea majoritate.
Problema clasei politice este asumarea masurilor nu asumarea ministrilor.
Politicienii au impresia ca au daramat un guvern si “acum se spala pe maini”, aruncand responsabilitatea pe umerii unor persoane neinregimentate politic.
Nu au cum sa se eschiveze de la asumarea masurilor nepopulare ale urmatorului guvern si de efectele de erodare electorala.

Basescu a invitat partidele la consultari ca sa nu le dea timp de negocieri sa faca o majoritate parlamentara, ca sa poata afirma ca, “in urma consultarilor a constatat ca nu exista o majoritate parlamentara formata si in consecinta conform Constitutie numeste el Premierul”.
Asa a procedat si cu numirea premierilor precedenti Stolojan si Boc.
Partidele politice dovedesc ca nu au invatat nimic din manevrele anterioare ale lui Basescu.

ARTICOLUL 103
(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.
(2) Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului.

Din Constitutie se intelege ca daca nu exista un partid cu majoritate parlamentara, Presedintele incearca sa gaseasca o majortate prin initierea de discutii in calitate de mediator, nu ca unul care preia atributile partidelor si se substituie lor, pentru ca urmatorul articol spune ca premierul desemnat, tot la votul partidelor politice parlamentare va ajunge.
Nu are logica si nu-i in spiritul Constitutie ideea ca Presedintele sa poata desemna un Premier, care nu-i agreeat de o majoritate parlamentara.
Constitutia nu a urmarit sa introduca elemente conflictuale.
Rolul Presedintelui este de mediere nu de sursa de conflicte.
Trist e ca partidele Parlamentare sunt conduse de “prostanaci” care il lasa pe Basescu sa-si faca damblaua.

Update – Vad ca Moise Guran a punctat la A3 ideea de mai sus, a Presedintelui care are responsabilitatea gasirii unei majoritati parlamentare.

Update
Cea mai buna miscare politica pentru PNL si pentru PSD ar fi sa-l propuna pe Klaus Johannis candidat comun la Presedentie, pentru ca ar asigura neutralitatea servicilor secrete, neimplicarea lor in lupta politica si ar castiga din primul tur.
Daca nu o fac Basescu are sanse sa revina si sa castige, victimizandu-se si acuzand parlamentarii sa s-au opus “micsorarii pensilor de lux”, o idee cu care poate castiga.

PD-L-ul in cunoscuta lui traditie va critica si va sustine populisme, la fel ca Geoana.
Cele doua partide ar trebui obligate sa guverneze in anul de criza 2010, sa-si puna in aplicare populismele sau sa se recunoasca incapabile, si PNL-ul sa astepte in opozitie, daca vrea sa mai ramana partid parlamentar.

UPDATE
Expert european: Guvernele tehnocrate sunt o solutie de fatada, nu pot impune masuri concrete Piotr Maciej Kaczyński, expert in studii politice si relatii internationale la ”Center for European Policy Studies” (CEPS) din Belgia

“Guvernele tehnocrate sunt un fel de a trisa… Cand nu mai ai o solutie politica instalezi un guvern tehnocrat. Ele nu reprezinta solutii reale si din start au o viata scurta. Nu va va fi usor cu un guvern tehnocrat, uitati-va numai la ce se intampla in Cehia. Problema cu aceste guverne este ca nu pot lua decizii puternice, pentru ca, de fapt, nu apartin de nimeni si nimic”

Obsesii “dambovitene”, OMUL si lustratia!

In ’90 se vorbea de lustrarea comunistilor si a securistilor, apoi Alina Mungiu-Pippidi a lansat lustrarea persoanelor compromise din functii politice sau din universitati, prin initiativa Romania Curata, acum Cornel Nistorescu lanseaza lustrarea “acoperiţilor din presă”.

Ca sa fie lustrati trebuie demascati.
Cine sa-i (auto)demaste si sa-i (auto)lustreze?
Nu s-a vazut cu deconspirarea fostilor colaboratori, ca “marii turnatori” deconspirati au fost din randul fostilor detinuti politici si nici un cap nu a cazut din procuratura sau din justitia comunista?

Initiativa asta a lustrarii seamana cu povestea Cenusaresei, cand trebuia sa alega nisipul din grau.
Oamenii nu-si dau seama ca cei lustrati sunt cei deveniti incomozi sau inutili pentru “sistem”, in genul M Musca?

Aceasta idee obsedanta a selectiei oamenilor, pe considerente morale sau mai bine spus pe considerente de imagine este in favoarea specialistilor in “manipulare”.
Toata clasa politica si in special PD-L-ul au un cult al imaginii, cei mai “curati” vor fi cei cu imagine protejata de mass-media si cei cu imaginea “sifonata” sunt din categoria Dl E Constantinescu si D-na Cornea.
Servicile si lumea interlopa au materie prima umana suficienta sa-si refresheze oamenii in pozitii cheie, in toate institutile statului, nu doar in mass-media.

Ca sa se faca lustratie ar trebui intai sa se stabileasca vinovatiile, incalcarile legii sau ale drepturilor omului, si pe baza lor sa se stabileasca consecintele, diminuarea pensiei de lux, sau confiscarea bunurilor dabandite in mod abuziv. Nu se poate face o lustratie “la pachet”, cum au facut comunistii cu cei care erau “chiaburi sau fii acestora”, pentru ca atunci nu esti cu nimic mai bun decat cei pe care-i acuzi.
Solutia nu-i lustratia, solutia e sa se stabileasca clar ce-i voie si ce-i interzis, sa fie motivati cei din “sistem” sa respecte legea chiar si atunci cand primesc dispozitii contrare de la sefii lor.

Nu de lustratie in stil comunist are nevoie Romania. Romania are nevoie de prevederi legale riguroase, sa previna abuzurile, prevederi prin care sa fie interzise actiunile de manipulare mediatica de catre membrii servicilor secrete, si din alte institutii ale puterii, din parchet, justitie, politie etc .., si de prevederi care sa oblige pe cei care au cunostinta de astfel de incalcari, sa le denunte, sa-i apere de eventuale repercursiuni, sa-i motiveze cu sume considerabile daca furnizeaza probe sau indicii privind incalcarea legii. Daca nu exista limitari legislative, nu exista ilegalitati si nici posibilitatea de a sanctiona.

Reforma nu schimband oameni, se face cu masuri care sa introduca proceduri.
Multi spun ca masurile se iau de oameni.
De acord, dar nu de cei de la putere, pentru ca masurile democratice limiteaza abuzurile puterii, ori nici un individ nu va lua masuri care sa-i limiteze puterea. Cine-si “taie craca de sub picioare?”

Sistemul schimbarii oamenilor il simtim pe pielea noastra prin instabilitatea functionarilor. Se practica de 20 de ani. Toate partidele au oamenii cei “mai buni”, dar “genialii” nu au solutii.

Democratia din tarile democrate a fost impusa clasei politice prin norme, de catre o societatea civila, nu a fost rezultatul unui proces al selectie umane.
Selectia umana este rezultatul democratiei, este efectul procedurilor prin care cei care nu respecta exigentele democratiei sunt sanctionati prin eliminarea lor din viata politica sau publica.
Prezumtia de nevinovatie trebuie sa functioneze in societate si in politica.
Se considera ca toti cetatenii sunt bine intentionati si pot fi marginalizati numai cei care incalca exigentele democratiei.

UB40

Che Guevara (leapsa)

Am primit lepsa, de ce Che Guevara fascineaza, de la Cepeca si el a primit-o de la Codrin Scutaru.

Liderii providentiali fascineaza popoarele sarace si frustrate, cu atat mai mult cu cat saracia si frustrarea sunt mai mari.

Che Guevara se identifica cu luptatorul pentru intersele saracilor, iar revolutia este o lupta a maselor, a saracilor contra asupritorilor. Iliescu a castigat simpatia in ’90 pentru ca a luptat impotriva tiranului Ceausescu. E adevarat ca ulterior s-a vazut ca luptase pentru putere nu pentru saraci, dar in prima faza lumea era fascinata de riscul pe care si l-a asumat si a votat pentru el.

Este o ierarhie a prioritatilor culturale si a propagandei.
In tarile Americii Latine, in Asia si Africa nu exista cultura implicarii sociale care exista in Europa occidentala, si atunci se afirma cultul eroilor, pe fondul sentimentului de neputinta.
Si in Europa occidentala exista diferente intre Italia, cu eroi ca Spartacus sau Garibaldi, sau nordul Europei fara eroi legendari.

In nordul Europei se pune accent mai mult pe implicare si mai putin pe visare, si asta a facut ca societatile sa fie prospere, pentru ca oamenii nu asteapta sa vina o personalitate vizionara providentiala care sa-i conduca la succes.
Ideea am argumentat-o la pagina de Civism

In concluzie eroii se nasc la popoarele apatice si fataliste, care viseaza sa fie salvate de lideri providentiali, cum viseaza multi la Fat Frumos si Ileana Cosanzeana.

Mentaliatea/imaturitatea asta isi pune amprenta si pe politica romaneasca, unde oferta politica o constituie liderul daca nu “providential”, atunci cel putin un “luptator victorios”.

Basescu castiga capital electoral cu ideea ca se lupta cu “sistemul ticalosit” pentru binele poporului, si pentru ca este un invingator.
Tariceanu a castigat mai mult capital electoral pentru ca a rezistat la atacurile lui Basescu si a demonstrat ca e un luptator, si nu pentru ca a condus un guvern performant.

Transmit mai departe lepsa la Chat Noir si la Lilick (eram dator).