Analiza si strategie

Mi-am propus sa analizez situatia din Romania si evolutia pe care o are societatea, cauzele si ce se poate face pentru a directiona societatea pe un traseu bun.
Analiza si conceperea unui proiect se poate face dupa metodologia top-down. Realizarea unui proiect se preteaza la metoda down-top.

1. De la dictatura la oligarhie – evolutia postdecembrista a Romaniei
2. Rezistenta la democratie a clasei politice romanesti si a cetatenilor. Mentalitate, metode si efecte.
3. Modelul unei societati de succes. Democratie functionala, societate civila puternica si activa care se manifesta intr-un cadru adminstrativ descentralizat, aplica subsidiaritatea, asigura o etica sociala, care stimuleaza intitativa personala si locala si care are ca rezultat o clasa de mijloc dezvoltata.
4. Modelul administrativ romanesc. Tendinta de concentrare si de consolidare a puteri, si de centralizare si polarizare a economiei.
5. De la oligarhie spre democratie. Principii, obiective, motivatii, masuri, metode.

UPDATE

ABC politica, democratie si ipocrizie

Filozofia mea de baza este ca: “ideile importante se exprima in cuvinte simple – accesibile, iar ipocrizia si vidul de idei, se ascund dupa paravanul ‘cuvintelor mari’ “.
Conform acestei filozofii politica si democratia sunt simplu de explicat, dar cei care nu vor sa dea explicatii ne “aburesc” cu “vorbe mari”- cu demoagogie.

Care-i explicatia?
Societatea este condusa prin intermediul unui aparat de putere si adminstrativ- statul cu institutile puterii (Parlament, justitie, guvern, si altele subordonate lor).
Teoretic electoratul atribuie periodic puterea, partidelor cu cele mai bune programe pentru evolutia societatii.

Pentru intelegere putem face o paralela intre un autobuz cu pasageri/cetateni, care sunt si proprietari si sofer-conducator.
Sunt urmatoarele situatii:
In democratie – pasagerii stabilesc unde vor sa ajunga, pe ce traseu si cine sa conduca, in virtutea faptului ca ei platesc cursa si masina le apartine.
Candidatii la conducere vin cu proprile lor variante de traseu, si cetatenii aleg solutia cea mai buna. Intre doua alegeri, la stabilirea traseelor participa si calatorii, pentru ca firmele sunt interesate sa obtina varianta cea mai populara de traseu, pentru ca sa castige competitia.

In pseudodemocratie – pasagerii aleg soferii din 2-3 propusi de firmele de transport(partidele) care-i platesc. In prealabil i-a selectat pe cei mai loiali, sau cei mai controlabili, si le-a facut o campanie de imagine.
“Firmele/partidele” spun ca ne asigura confort maxim, dar nu ne spun unde mergem si cat ne costa, desi calatorii platim cursa ca si in primul caz. Cand autobuzul se impotmoleste, cei care au furnizat soferii spun ca de vina sunt pasagerii, pentru ca nu au ales soferul cel mai bun, s-au lasat pacaliti de cuvinte frumoase.

Noi, romanii, suntem in situatia a doua!
Exista riscul sa ramanem fara masina, pentru ca firmele de transport sunt interesate doar de profit.
Riscam sa ajungem o natiune fara tara, migratori prin lume ca tiganii.
Suntem deja natiunea cu cea mai numeroasa populatie migratoare din UE si procesul continua cu cei mai valorosi romani. Eticheta pe care ne-o pun occidentalii pare a fi o profetie.

Solutia este una singura, sa realizam alte “firme de transport”- partide, dispuse sa colaboreze cu noi la stabilirea “traseului”/politicilor, si alegatorii sa alegem unul din “traseele”/programele propuse.

De la oligarhie spre democratie!

Am prezentat in subiectele precedente ca societatile cu participarea cetatenilor la viata social-politica asigura o politica etica a repartizari resurselor in interesul cetatenilor, a carei consecinta este o competitie onesta pe piata, o clasa mijlocie dezvoltata si o dezvoltarea echilibrata si de lunga durata.
La polul opus, in societatile la care cetatenii sunt neimplicati, sau impiedicati sa participe la decizile comunitare, conducerea se centralizeaza, si societatea se polarizeaza ca urmare a unei distributii clientelare si evolutia intra in stagnare.
Pe scurt o societate in care politica este o activitate exclusiva a liderilor de partide, este o “societate abuzata” de politicieni. Romania are un sistem adminstrativ de tip “sultanist”.

Cum se poate ajunge de la oligarhie la democratie?

Modelul administrativ romanesc.

Unde se afla si spre ce model de putere si economic evolueaza societatea romanesca privite prin prisma modelelor discutate la tema anterioara?
De la primul subiect, “De la dictatura la oligarhie”, am aratat ca Romania se indreapta spre o societate de tip lationo-american. A fost mentinuta puterea centralizata si privatizarea se face spre oamenii puterii, ceea ce are ca efect creearea unei societati polarizate si a unei paturi de profitori fara scrupule.

Puterea si economia sunt puternic centralizate.

Modelul unei societati de succes !

Ca sa putem evalua daca societatea evolueaza intr-o directie buna sau gresita, trebuie sa vedem ce modele sociale au avut succes si daca Romania a adoptat un model de succes, sau unul falimentar.

Modelul se evalueaza functie de performante, performantele depind de politici de alocare de resurse, si politicile depind de factorii decizionali. Practic trebuie urmarita cum este administrata puterea, cine si cum administreaza resursele si in interesul cui.

Societatile prospere, din care excludem SUA, sunt plasate in special in nordul Europei si in estul Asiei (Japonia, Corea de Sud, Taiwan, Austrlia).

Ce caracteristici observam la aceste natiuni?

Rezistenta la democratie!

In postul precedent scriam ca Romania se indreapta spre oligarhie.
De ce nu evoluam spre democratie? Pentru ca puterea nu s-a democratizat!

In ’89 a avut loc un transfer de putere de la esalonul unu la esalonul doi. Au fost “debarcati” membrii Marii Adunari Nationale, secretarii de partid din judete si municipii, si directori de societati comerciale. Le-au luat locul directorii adjuncti din societati comerciale si la nivel national un grup de pucisti pregatiti din timp pentru aceasta lovitura, care nu a fost deloc spontana.
Democratizarea este un proces de durata, si el nu este dorit de cei dela putere.
Democratizarea nu se realizeaza daca nu se mobilizeaza societatea civila, care sa exercite presiuni.

Cauzele dezvoltarii !

O problema incitanta este cea e decalajului, a dezvoltarea in ritmuri diferite a diverselor natiuni! Care au fost factorii care au propulsat anumite economii? De ce ele au aparut in Europa si in SUA si nu in alta parte a globului? Se deplaseaza evolutia spre est? In postul precedent deplasarea de putere de la vest la est era considerata consecinta dezvoltarii.
Care sunt cauzele dezvoltarii?

Subiectul dezvoltarii este atins de mai multe prezentari la TED, una din prezentari fiind Niall Ferguson: Șase aplicații geniale care generează prosperitate, in video-ul de mai jos.

Puterea si sansa transformarii ei!

Puterea este un subiect important, interesant si este profitabila, motiv pentru care este si o tinta atractiva.
Desi pe scena politica se intampla “lucruri traznite”, nu cred ca merita sa ne pierdem timpul cu temele pe care le promoveaza mass-media pentru ca ele ne deturneaza atentia la probleme periferice.

Multi se intreaba ce este puterea si cum se manifesta si fiecare are o viziune proprie.
Cineva spunea ca “unii fac istorie si altii o suporta”. Problema este ca in lumea actuala putere se concentreaza. Tot mai putin fac istorie si tot mai multi o suporta. Concentrarea puterii duce inevitabil la implozie. Este un fenomen care se petrece si in cazul supernovelor, in cosmos.

In doua dezbateri de la TED Joseph Nye vorbeste despre deplasările globale de putere, si
Paddy Ashdown: Despre inversarea sferelor de putere din lume.
Ambele sunt foarte interesante.

“Sistemul” politic romanesc.

Incep anul prin preluare integrala a catorva comentarii. Initial am intentionat sa dau doua comentarii ale lui Chitu Constantin,
“Nu ma mir si nu intreb,doar constat”(nr 23) la articolul “Mizele preşedintelui pentru 2012 sau de ce se întoarce Băsescu la casa din Mihăileanu”, si
“Un “invins” predictibil, as zice eu” (nr 65) si nr. 93, de la articolul “Se va recunoaşte Băsescu “învins de Sistem” în 2012?” a lui C Campeanu,
ambele articole din Romania libera, pentru ca in cele doua comentarii a descris cu acuratete cum functioneaza “sistemul” politic din Romania.
Apoi am adaugat si un dialog despre cum se poate iesi din situatia descrisa.
“Nu ma mir si nu intreb,doar constat”(nr 23)

Disidenta si opozitie !

La Realitatea, CT Popescu facea o paralela intre Havel si Iliescu, pe ambii considerandu-i disidenti si pentru ca ambii lideri au ajuns presedinti dupa inlocuirea comunismului.

Havel a fost un contestatar al sistemului comunist. El a luptat pentru drepturile omului, pentru libertate, a militat pentru democratie, nu a luptat doar pentru rasturnare a puterii.

DISIDÉNT, -Ă, disidenți, -te, s. m. și f. Persoană care are păreri sau opinii deosebite față de colectivitatea, organizația etc. din care face parte.

Iliescu a fost opozant fata de conducerea PCR, dar nu era un contestatar al sistemului comunist.
El a spus ca, Ceausescu a “intinat idealurile communismului” si nu a considerat comunismul o eroare.

OPOZÁNT, -Ă, opozanți, -te, s. m. și f. 1. Oponent. 2. (În țările cu regim parlamentar) Persoană care face parte dintr-un partid sau dintr-un grup politic de opoziție.

“Sterilitatea” politică

Am dat de un articol foarte bun in Cotidianul, care merita citit, România, o zonă politică moartă – de Victoria Dickenson , care sustine ca in Romania viata politica este “sterila”.