Considaratii teoretice
Şcoala londoneză de economie, Centrul pentru Societatea Civilă, utilizează ca definiţie de lucru: “Societatea civilă se referă la un set de instituţii, organizaţii şi conduite situate între stat, afaceri şi familie. Aceasta include organizaţii non-profit, organizaţii filantropice, mişcări sociale şi politice, alte forme de participare socială şi civică”.
Societatea modernă se structurează prin trei componente:componenta economică componenta politică (instituţiile fundamentale ale statului) componenta societăţii civile, scetorul non-profit, care legitimează sau amendează celelate două componente.
Oportunitatea societatii civile.
“Datorită specificului său, societatea civilă întăreşte legitimitatea democraţiei, multiplică mijloacele de expresie a intereselor, întăreşte conştiinţa şi încrederea cetăţenilor în puterea lor, permite recrutarea şi formarea de noi lideri. (…) Persoanele active in cadrul societatii civile, in calitate de patroni, muncitori din sindicate, specialisti, artisti grupati in asociatii profesionale etc., pot fi regasite ca agenti ai societatii politice, indeplinind functii politice. Alte persoane ramân, însă, doar agenţi ai societăţii civile.” (Sergiu Tamas, “Dicţionar politic. Instituţiile democraţiei şi cultura civică”, Editura Academiei Române, 1993).
