Democratia – dictatura legii

La debutul noului an ar fi cazul sa ne facem proiecte noi.

Ce proiecte, ce obiective si care sunt masurile necesare pentru politica romaneasca?

In mare din ce am scris in paginile alaturate,  consider ca exista in constinta romanilor  o incultura politica, o mentalitate orientala, speculata si amplificata prin intermediul mass-media finantata de imbogatitii tranzitiei.

Comentatorii politici, autointitulati „analisti” ne furnizeaza subiecte si valori false, mentinand populatia intr-o stare de confuzie, si apoi afirmand cu cinism ca „la asa populatie asa conducatori”, sau ca „fiecare popor are conducatorii pe care-i merita”.

O foarte buna caracterizare a „analistilor politici” a facut-o Horatiu Pepine intr-un articol din Cotidianul, Mostenirea nefasta a lui Brucan, din care citez un paragraf.

Silviu Brucan, care se gasea la antipodul discursului moralizant al intelectualitatii critice, nu propunea de fapt niciodata valori democratice, nu vorbea despre libertate, demnitate, justitie si cu atit mai putin despre adevar, el comenta totul din perspectiva eficacitatii puterii.
………
Din mantaua lui Brucan se trage aproape tot ce se cheama astazi „analiza politica” si tot de acolo a iesit cohorta de „analisti”. Ii poti recunoaste usor dupa faptul ca nu au nici o preocupare pentru buna asezare a vietii publice, dupa faptul ca nu se intreaba niciodata daca un lucru este bun sau este rau, preferind sa descrie mecanismele de exercitare a puterii si sa le masoare eficacitatea. De multe ori, asa-numitii „analisti” par ca nu intentioneaza sa se adreseze cetatenilor, ci ca dau sfaturi partidelor de cum ar fi mai nimerit sa se mentina sau sa acceada la putere si, in definitiv, de cum sa profite, o data in plus, de ingenuitatea unui „stupid people”.

In sensul acesta „analistul politic” este o specie profund daunatoare. Mostenirea lui Brucan se vadeste nefasta, iar omagierea lui e semnul ca fascinatia malefica pe care a exercitat-o nu inceteaza sa se manifeste.

Societatile democrate au in top procedurile, concepute, discutate, justificate si acceptate de cetateni, pentru ca ele asigura cadrul normativ in care se desfasoara viata sociala. Prin intermediul lor liderii politici sunt obligati sa ia decizii, sunt sanctionati daca nu au in vedere interesele colectivitatii.
Monitorizarea respectarii lor nu este lasata la voia intamplarii, iar legile nu au doar prevederi asa cum sunt multe legi in Romania, au si sanctiuni pentru ignorarea lor.

Se poate spune ca in democratie exista o dictatura a legii, pe cand in regimuri dictatoriale guverneaza  indivizii. Sigur  in practica este o zona gri, intre cele doua forme pure de dictaturi.
Tema e detaliata in pagina Atomizare si arbitrariu
Ce trebuie facut pentru a trece de la autoritatea indivizilor la dictatura legilor?
Cum sa convingem cetatenii ca legile se concep in partide, ca partidele ar trebui sa fie incubatoare de idei, cadrul care permite fiecarui cetatean sa participe la viata politica?

Am vazut un articol al lui A Severin  in Jurnallul National  Somnul naţiunii naşte visuri prezidenţiale, care prezinta idei similare cu cele din pagina Atomizare si arbitrariu.

Atacurile împotriva ordinii constituţionale, impunerea unui sistem electoral care a mărit puterea oligarhilor locali, a inhibat gândirea critică a electoratului, a facilitat fragmentarea politică a ţării şi a redus legitimitatea democratică a legislativului, dezbinarea societăţii şi subminarea partidelor politice, contaminarea dezbaterii publice cu virusul populismului, au făcut ca bilanţul prezidenţial să fie înfricoşător: decredibilizarea instituţiilor statului şi în special a Parlamentului; compromiterea elitelor politice şi adâncirea divorţului dintre popor şi conducători; pulverizarea puterii politico-economice naţionale împreună cu reconcentrarea ei monopolistă la nivelul unor oligarhii locale; dezangajarea civică şi ruperea societăţii de decizia politică; naşterea unei adevărate anarhii neofeudale atât în stat, cât şi în partide; politizarea justiţiei; subordonarea economică a presei şi anihilarea organizaţiilor societăţii civile prin transformarea lor în agent electoral deghizat.
……………
Din păcate, istoria riscă să se repete; desigur, în condiţii şi cu personalităţi schimbate. Ultimul guvern al falimentarei Republici de la Weimar care a încercat să oprească accesul nazismului la putere s-a numit „Guvernul baronilor”. În frunte cu omul de paie al dreptei conservatoare, von Papen, el nu a făcut decât să deschidă poarta dictaturii hitleriste.

Anunțuri

Despre Deceneu
"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervina.” - Albert Einstein

4 Responses to Democratia – dictatura legii

  1. Karina says:

    Mi-a placut mult cum ai pus problema la Tariceanu pe blog. Tu erai, nu? 🙂

  2. decantare says:

    Da. Eu am postat la Tariceanu.
    Am vazut si articolul de la Simona. Multumensc.

  3. online says:

    nevoia de a verifica 🙂

%d blogeri au apreciat asta: