Incultura politica

Un articol din Cotidianul, inspirat ca tematica, afirma ca: Românii visează să reducă democraţia la un singur om- Raluca Ion
Aceeasi idee am sustinut-o in pagina Societate Civila dar si in Atomizare si arbitrariu
Afirmatia din Cotidianul este sustinuta de un sondaj de opinie facut de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) si datele comparate cu cele din alte tari.

„6% dintre cei 1.488 de intervievaţi au spus că pentru ei politica este foarte importantă, 74% dintre intervievaţi considerând că aceasta este „deloc sau puţin importantă” .. în timp ce suedezii sunt cei mai interesaţi de politică dintre europeni, 63% considerând-o „destul de importantă şi foarte importantă”.

73% dintre români considerau în 2008 că ar fi bine ca ţara să aibă un conducător puternic, care nu-şi bate capul cu Parlamentul şi alegerile, cifră care le depăşeşte cu mult pe cele din ţările europene, în timp ce 20% sunt convinşi că viaţa le-ar fi mai bună sub un regim militar, spune studiul. „Ceea ce este foarte grav este că principalul actor al schimbării, politica, nu este perceput astfel decât de un procent infim dintre români. În general, românii preferă simbolurile autoritare, asta indică dezamăgirea, fatalismul, dezangajarea. Oamenii cred că singura soluţie este un regim autoritar”, interpretează psihosociologul Alin Gavreliuc procentele.

Alin Gavreliuc, psihosociolog şi conferenţiar-doctor la Universitatea de Vest din Timişoara, explică religiozitatea românilor: „Suntem cel mai dus la biserică popor din Europa, după Polonia, dar asta doar la nivelul ritualurilor, religiozitatea nu se converteşte în practici sociale, în implicarea în acţiuni în interesul celorlalţi, dincolo de interesul personal, de asta suntem la coada tuturor clasamentelor la capitolul voluntariat.
Religiozitatea românilor înseamnă mai degrabă că îşi încredinţează viaţa altcuiva. Îşi spun «jocurile sunt făcute, destinul meu este decis dincolo de mine, mai bine stau în colţul meu şi o scot eu la capăt».

Este un autism social. Asta vine dintr-o istorie a dependenţei politice şi sociale, din relaţia dezechilibrată cu instituţiile statului care profitau de ei şi atunci oamenii şi-au spus: «O fi ceva dincolo de noi, dacă nu mă pot realiza aici şi acum, îmi pun speranţa în Dumnezeu». E un sindrom sociologic majoritar care descrie o strategie de subzistenţă, de supravieţuire”.

De ce suntem deprimati, fara speranta?
Contribuie mass-media la starea de deprimare a populatiei?
Cei din mass-media afirma ca :
– ofera ce cere consumatorul, adica „daca vreti droguri va oferim droguri, ce-i daca sunt nocive”.
– reprezinta societatea asa cum este, la asa consumatori asa oferta, ca nu sunt mai buni decat poporul, cum nici politicienii nu sunt mai buni decat alegatorii. Cand le spun altii ca sunt submediocrii sunt ofensati, daca vor sa-si justifice politica editoriala o afirma singuri.
– daca cineva incearca sa le impuna niste norme sar in sus ca le stirbeste libertatea de informare si de opinie.
Pentru mass-media exista responsabilitate?

Se stie ca intre mass-media si consumator este o dubla relatie, mass-media poate educa si poate modiifica intr-o oarecare masura comportamentul consumatorului, toata reclama si manipularea se bazeaza pe asta, deci poate face educatie, dar ea trebuie si sa reflecte realitatea, sa nu treaca la extreme, sa nu se rupa de realitate.
Ar fi nevoie de initiativa legislativa pentru a corecta functionarea mass-media?
Eu care sustin ca nimic nu se schimba in evolutia fenomenelor, fara cauze, si ca reglemetarile legilative sunt interventii constiente in modificarea fenomenelor, spun ca da, ar fi nevoie de reglemetari.
Ghise a avut o initiativa care a creeat valuri, s-a respins ideea de a introduce constrangeri, nu doar forma, desi state mai democrate decat noi au asemenea norme, respectiv in SUA.

Ce parere aveti?
Ce solutii.

Anunțuri

Despre Deceneu
"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervina.” - Albert Einstein

2 Responses to Incultura politica

  1. Lilick says:

    E o problema complicata. Jurnalistii ar trebui educati in primul rand. Nu cred ca trebuie introduse constrangeri. „mass-media poate educa si poate modifica intr-o oarecare masura comportamentul consumatorului” dar nu are obligatia sa o faca.

    • Deceneu says:

      Eu nu cred in societatea libera, condusa exclusiv de bunul simt.
      Restictile nu sunt facute pentru cei care sunt responsabili, ele sunt tocmai pentru a obliga la un comportament decent pe cei care nu au bun simt sau sunt egoisti.

%d blogeri au apreciat asta: