Modele umane versus valori spirituale

Tema mea de capatai 🙂
Am avut o disputa cu ceva zile in urma despre oameni ca modele, despre ce-i mai important omul luat individual ca lider, sau oamenii sociali care se conduc dupa valori comune (functionalitatea sistemului).
Ideea valorii umane individuale e foarte populara in Romania, ea sta la baza unor proiecte ale ONG-urilor, cum ar fi Coalitia Romania Curata, care au ca obiectiv sa curete institutile statului, dar si universitatile, de persoane compromise.

Respectivele proiecte pornesc de la premiza mentalitatii majoritatii, care considera ca liderii sunt „locomotive” – modele de urmat pentru societate, factori determinanti ai progresului.
Eu care consider ca asta-i o optica orientala paguboasa, o pista falsa pentru societate, mi-am sustinut ideea „fixa”, ca importante sunt valorile spirituale, cultura, procedurile pe baza carora functioneaza societatile, si oamenii sunt apreciati si constituie un model in masura in care se identifica cu aceste valori.

Spre exemplu prin ce a fost apreciat Seniorul Coposu?
Pentru caracter, pentru sacrificiu pe care l-a facut pentru societate, pentru ca nu a acceptat sa traisca bine tradandu-si camarazii si mai ales principiile. Nu a putut sa se dispretuiasca. A dat dovada de solidaritate si a incercat sa ajute la depasirea dificultatilor.
De ce alti lideri „creaturi” artificiale ale maketingului mass-media nu se pot mentine lideri?
Pentru ca nu cred in valorile fundamentale, cand ajung la putere uita pentru ce au ajuns acolo, si sunt preocupati de interesele de „gasca”.

Disputa a avut loc la comentarile unui articol din revista online ACUM
Am sustinut ca liderii nu sunt decat purtatorii valorilor morale ale societatii.
Oamenii nu reprezinta valori, decat in masura in care slujesc idei nobile, acele idei ii inalta, ele reprezinta caracterul.
Nu exista atatea modele morale cati indivizi.
Exista doua trei sisteme de valori cu care anumiti indivizi se identifica mai bine si devin reprezentativi.
Unii sunt adepti ai filozofiei scopul scuza mijloacele, adepti ai „descurcaretilor damboviteni”, altii cred in valorile morale traditionale crestine, sunt adepti ai demnitatii si respecta caracterul oamenilor.

In tarile democrate principile morale facultative au fost transpuse in proceduri sau prevederi legale obligatorii, insotite de sanctiuni in caz de nerespectare. In locul presiunii religioase si a oprobiului opiniei publice cu efect in scadere, s-au impus normele, regulamentele interne ale organizatilor civice si politice si normele legale.

(ovidiu ivanciu) Reforme in absenta liderilor care sa si le asume si care, finalmente, sa le duca la bun sfarsit, nu exista. Iar demnitatea, ca atatea alte lucruri importante, e legata tot de natura umana, desi in materie de demnitate, cred mai degraba ca ea e o chestiune care se rezolva individual. Va trebui sa detaliati un pic viziunea dvs. pentru ca realmente nu inteleg cum se pot face reforme, cum se poate recupera demnitatea in absenta liderilor. Nu cunosc vreo societate care sa fie guvernata exclusiv de principii – e adevarat ca cu cat o societate e mai evoluata, cu atat mai mult conteaza sistemul in sine si nu omul.

Nu am sustinut nicaieri ca principile ar fi rupte de oameni, am sustinut ca ele sunt valori ale comunitatii nu ale individului.

Demnitatea individuala a fiecaruia dintre noi, este una castigata de fiecare individ nu una primita cadou de la un lider providential.
Demitatea unei natiuni nu depinde de cat de respectabil e liderul din fruntea natiunii, desi si asta poate sa umbreasca demnitatea unei natiuni, depinde de felul cum functioneaza sau nu democratia, si de calitatea funtionarii justitie.
Valorile comunitatii sunt castigate de comunitate nu de lideri.
..Foarte multi dau exemplu de democratie Elvetia.
Este Elvetia o tara in care numarul de lideri geniali pe Km patrat este mare, unde fiecare canton are lidei providentiali, sau este o tara in care cetatenii participa activ la viata comunitatii?
Acolo cum functioneaza democratia si cum isi castiga demnitatea elevienii?
Sau ei nu au demintate pentru ca nu au lideri respectabili?

Am primit de la Dl P Clej urmatoarea replica pe care am auzit-o de n ori, cand criticam sistemul electoral uninominal.

„Nu cred ca ati înteles ce vrea sa spuna Ovidiu si nu cred ca realizati faptul ca societatea omeneasca este compusa din oameni, nu din principii abstracte.”

Si raspunsul meu:
Cred ca dumneavoastra nu ati inteles ca eu fac diferenta intre „turma” si comunitate.
Oamenii fara idealuri care urmeaza un lider sunt o „turma”.
Eu nu vreau sa fiu in turma vreau sa traiesc intr-o comunitate structurata pe idealuri.

Nu am redat dialogul in totalitate, am dat link-urile si e bine sa le cititi si argumentele criticilor.
Nu am intentia sa reaiu dialogul cu cei doi pentru ca am considerat ca mi-am epuizat argumentele si eu si dansii.
Ma intereseaza alte opinii si alte argumente.

Este vorba de dilema, organizatile sunt la dispozitia liderilor, sau liderii sunt functionari (servitori) ai organizatilor pe care le conduc. Daca liderii sunt functionari ai organizatilor, cine stabileste traiectoria si masurile ce trebuie adoptate?

Este vorba de doua culturi una orientala si alta occidentala.
In societatile cu mentalitate orientala, paternalista, liderii sunt alesi (sau nu in cazul liderilor religiosi) sa ia orice decizii.
Se considera ca ei sunt mai informati si astfel indreptatiti sa decida. Este un stil de conducere de tip militar.

In cultura occidentala, liderii alesi si alegatorii, considera ca rolul managerilor este sa organizeze dezbateri sau consultari pentru decizile importante, si sa le puna in aplicare dupa ce organizatia a aprobat solutile cadru – strategia.
In societatile democrate, chiar daca atributile sunt ale liderilor, munca in echipa este respectata si functioneaza ca o consecinta a cutumelor.

De ce consider tema importanta?
Eu sunt adeptul ideii ca natiunile cu societati civile organizate si active, care s-au preocupat de proceduri prin care sa reglementeze modul de functionare, prin motivarea functionarilor, sunt superioare societatilor conduse de lideri dupa bunul simt/plac.
„Lichelele” promoveaza intr-un sistem slab cu valori pervertite, un sistem care nu pretinde liderilor performanta, care nu-si controleaza si nu-si trage la raspundere conducatorii.
Intr-o societate care se inchina la idoli, nu ai cum sa critici conducatorul pe care-l consideri „idol”, nu-ti permit „fanii”.

Despre Deceneu
"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervina.” - Albert Einstein

One Response to Modele umane versus valori spirituale

  1. V.M. spune:

    Frumos!

    Va multumim!

%d blogeri au apreciat asta: