Megatepe clasice FSN-iste!

Basescu, in discursul de astazi, a fost foarte ofuscat pe birocratii de la Bruxelles, care intarzie acordul majorarii de capital la CEC Bank.
Nu am inteles de ce nu se pot derula imprumuturile prin orice banca, de ce CEC Bank e singura care ar putea ajuta IMM-urile.
Daca proiectul de afaceri al IMM-urilor e viabil orice banca ar trebui sa fie bucuroasa sa dea credite.
Daca afacerea creditata e falimentara, atunci CEC Bank acorda creditul la indicatii politice si se ajunge in situatia crahurilor bancare ale bancilor romanesti din anii ’90.
De ce a trebuit sa privatizam bancile si am ajuns fara banci romanesti?
Institutile financiare au solicitat privatizarea, pentru ca politicul sa nu mai poata influenta bancile, care devenisera supapa prin care „hemoragia” fondurilor se ducea spre clientela politica, prin credite preferentiale neperfomante.
Acum ne intoarcem de unde am plecat.
Il punem pe expertul Stolojan sa adminstreze fondurile imprumutate de la FMI, UE si BERD, ca pe vremea lui Iliescu.
Inteleg ca FSN-ul s-a intors la putere, dar si cu aceleasi metehne: megatepe bancare, impozitare progreziva, fiscalitate marita.

Update Se dovedeste ca reprosul lui Basescu a fost gratuit si ipocrit.

Premierul Boc l-a mintit pe Basescu
„Autoritatile romane nu au informat Comisia in legatura cu recapitalizarea CEC. Comisia a descoperit singura acest lucru si au fost serviciile Comisiei cele care au contactat, informal, autoritatile romane la jumatatea lunii martie, nu invers”, se arata intr-un raspuns transmis de serviciul de presa al Comisiei, citat de Mediafax.
Potrivit CE, calitatea informatiei oferita pana in prezent de autoritatile romane este insuficienta pentru a permite Comisiei sa evalueze daca recapitalizarea CEC constituie un ajutor si daca, in cazul unui raspuns afirmativ, acesta este compatibil cu dispozitiile Tratatului CE.

Anunțuri

Fenomene sau cazuri ?

„Nu vedem padurea din cauza copacilor”.
Se face mare tevatura de cazul Nastase, Mitrea, Ridzi, de utilizarea DNA in scopuri politice, dar se eludeaza esenta fenomenului, utilizarea imunitatii ca paravan si a DNA-ului ca arma de santaj, de compromitere si de hartuire.

Eu cred ca parlamentarii gresesc abuzand de imunitate, o imunitate de care vor profita si ministrii actuali ai PD-L si PSD.

Parlamentul ar fi trebuit sa amendeze codul penal, astfel incat daca un parlamentar este cercetat penal si apoi se da NUP, sau pus sub acuzare si procurorii nu reusesc sa obtina condamnarea, respectivii procurori si sefii lor directi, sa fie acuzati de incompetenta si demisi din functie, iar daca se constata ca actiunea a fost facuta cu rea credinta, sa fie acuzati de utilizare a institutiei in scop politic si condamnati penal.
Atunci procurorii nu si-ar mai permite sa se lase influentati de autoritati si sa utilizeze institutia in scopuri politice.

Ca sa fim egali in fata legii fiecare trebuia sa se supuna acelorasi legi ca toti cetatenii, indiferent ca-i ministru sau parlamentar, este cetatean.

Parlamentarii ar trebui sa introduca masuri de responsabilizare a procurorilor si judecatorilor, sa introduca sanctiuni pentru hartuirea cetatenilor prin intermediul justitie, mass-media sau alte institutii publice sau private, indiferent de formele de presiune exercitate.
Parlamentarilor nu le convine sa-si amputeze autoritatea si dreptul de a abuza de putere, dar nici societatea civila nu le cere imperativ asemenea masuri de reforma.

Nici Presedintele nu ar trebui sa se bucure de imunitate pentru alte incalcari ale legii decat cele pentru activitati in legatura cu exercitarea functiei, care sunt sanctionate prin Constitutie cu suspendarea din functie, sau punerea sub acuzare pentru inalta tradare.
Cu aceasta imunitate nu face dacat sa se compromita justitia.

Eu am mai spus si in alte locuri ca irosim energia pe cazuri punctuale, in loc sa cautam solutii si sa le cerem parlamentarilor sa rezolve fenomenul cu reglementari generale prin masuri legislative.

Fara comentarii

Iuliu Maniu despre blestemăţie

„… avem intâi nevoie de oameni de caracter şi oneşti şi numai pe urmă de oameni pricepuţi in conducerea treburilor publice; intre un hoţ fără caracter, dar priceput şi intre un om cinstit, dar mai puţin priceput, eu am preferat toată viaţa pe acesta din urmă. Astfel de oameni sunt mai de nădejde decât secăturile obraznice cărora nu le sticlesc ochii decât după afaceri; (…) cum am putea noi astăzi, in calitatea noastră de conducători, să dăm cu piciorul acestor caractere şi să aşezăm peste ei pe toţi pungaşii care i-am dat afară?

Eu cât voi fi la conducerea partidului nu voi admite niciodată o astfel de blestemăţie”.

Iuliu Maniu
Dobreşti, 22 iulie 1944

Citat din Dreptatea, nr. 91

Corneliu Coposu: „Toata tara este impotriva dumneavoastra. Sunteti odiosi. Toti va urasc. Toti va detesta. Nu veti realiza nici cinci procente din voturi.”

Comunistul: „Este adevarat ca nu avem popularitate. Recunosc ca suntem detestati. Recunosc ca reprezentam o minoritate politica neinsemnata. Dar vom realiza majoritati electorale!”

(Dreptatea, nr. 91 din 26 mai 1946, p. 1.
Articolul „De vorba cu un comunist”.)

Relaxare

Cauzele „originale” ale crizei

Romania nu are economie si in consecinta nu are ce masuri sa ia pentru a diminua efectele crizei, sustine pe buna dreptate Ilie Serbanescu.

Afirmatia lui e argumentata de faptul ca nu avem agricultura, turism si industrie, care sa produca venituri capabile sa sustina consumul, afirmatii pe care le-am facut si eu in teme anterioare.
E adevarat ca exista o criza mondiala agravata de o criza locala.

De ce nu avem o „economie reala”, de ce avem o economie virtuala si „baroni de carton” ?
Pentru ca economia din ’90 nu a evoluat spre o solutie naturala de piata, de retehnologizare a ceea ce era viabil si de inchidere a capacitatilor care nu meritau sustinute. S-au facut inginerii economice ca procesul de privatizare sa fie deturnat spre o clientela a „fostului sistem”, formata din „baieti destepti”, dar fara aptitudini de oameni de afaceri, pentru ca invatamantul comunist nu a produs manageri, a produs preponderent ingineri.
Dupa ’90 tinerele „beizadele” sau sotiile politicienilor si functionarilor cu rang inalt, au fost sfatuite sa-si deschida afaceri, au primit contracte prin care parazitau societatile comerciale cu capital majoritar de stat.
Privatizarea societatilor comerciale de stat nu s-a facut dupa metoda ceha, sau cea propusa de Constantin Cojocaru, respectiv cetatenii sa-si plaseze cupoanele la societati comerciale existente, prin intermediul bursei de valori, sau sa deschida afaceri noi in baza acestor cupoane.
S-a mers pe ideea de a mentine 60% proprietate de stat pentru ca societate sa nu scape de sub controlul autoritatilor, sa poata transfera valoare, cu concursul managerilor numiti de putere, spre firmele nou infintate.
Grav este ca nu au utilizat veniturile ca sa investeasca in afaceri, le-au utilizat pentru a-si construi vile somptuase, sa-si cumpere limuzine scumpe si sa petreaca vacantele in paradisuri exotice.
Economia a continuat sa functioneze dupa filozofia comunista a planificarii, respectiv firmele „capusa” primeau contracte „aranjate” si nu aveau batai de cap sa-si gaseasca piata de desfacere sau de aprovizionare.
Desi economia parea de piata, ea functiona tot ca o economie dirijata, dupa ideea, ‘iti oferim contracte dar cotizezi la „pusculita” si ajuti firma lui „cutarica”.’
Au fost infintate firme de proiectare, de aprovizionare a societatilor comerciale parazitate, de constructii sau de vanzare a produselor.
De societatile comerciale de stat nu s-a ingrijit nimeni. Ele au clacat si firmele capusa s-au reorientat spre imobiliare: terenuri, case, si spre servicii de consultanta: proiecte de acesare de fonduri, evaluari pentru privatizari, certificari de calitate, resurse umane etc…
In momentul in care privatizarile s-au finalizat, investitile straine si-au sistat fluxurile spre Romania din cauza crizei mondiale, firmele de prestari servicii de consultanta si cele din zona de imobiliare sunt expuse falimentului si nu exista alternativa.
E putin probabil ca agentii de imobiliare si consultantii se vor indrepta spre munca necalificata din agricultura, sa ocupe locurile lasate libere de taranii plecati in occident.
Consumul sectorului de stat neproductiv, ajutoarele sociale si pensile, au fost finantate din infuzia de capital strain. In 2009 se traiste din imprumutul de la FMI si UE, care a fost acordat pentru ca puterea sa aiba timpul necesar sa restructureze economia, sa echilibreze consumul cu veniturile.
Puterea are probleme cu propria clientela, pentru ca ea trebuie sa taie cheltuielile, respectiv firmele de consultanta si de imobiliare nu mai au fonduri de la buget.
Basescu face eforturi disperate sa faca o infuzie de capital in imobiliare, la firmele de constructii de locuinte, la cele care se ocupa de izolarea termica a blocurilor si la cele de asfaltare si bordurare a soselelor, dar exact sectoarele care ar permite efectul de antrenare, sunt ignorate, respectiv industria prelucrarii produselor agricole si zootehnia, sau industria usoara.

E buna si criza la ceva!

Lumea e ingrijorata de criza, dar ea are si aspecte benefice.
– Ii invata pe cetateni sa-si administreze veniturile cu prudenta, sa-si faca resurse pentru zile negre in diferite investitii, sa nu se mai conduca dupa filozofia astazi sa-mi fie bine, maine vad eu ce va fii, sa nu aiba incredere in bancheri, sa nu mai fie supra optimisti cand contracteaza credite.
– Mai erodeaza din credibilitatea politicienilor.
– Ii face pe finantatorii partidelor politice sa se bata intre ei pe resursele in scadere, ceea ce poate fi in avantajul cetatenilor.
– Ii obliga pe investitorii romani sa puna pret mai mare pe specialisti, in detrimentul celor loiali dar incompetenti.

Basescu inteleg ca-i ingrijorat ca guvernul nu are bani sa plateasca finantatorii campaniei electorale cu contracte preferentiale, pentru ca toate sumele se duc pe salarile bugetarilor.
Nu-si permite sa le taie salarile la bugetari, sau sa faca reduceri masive de personal inainte de alegeri, pentru ca-si „taie craca de sub picioare.”

In orice caz dupa alegeri se anunta restructarari de anvergura.
Economia care absorbea fonduri din privatizare si le circula spre consum, prin intermediul aparatului administrativ si a firmelor capusa, nu e capabila sa sustina consumul la nivelul anilor trecuti.
Daca nu ai economie care sa produca competitiv nu poti avea consum, asa ca restructurarea economica pe alte coordonate se impune impotriva vointei politicienilor.

Politica agrara

Situatia economica e dificila si va fi si mai critica, in primul rand din cauza politicii interne de dupa ’89, si abia in plan secund din cauza crizei mondiale.

In randurile de fata prezint o viziune a politicii agrara catastrofala de dupa ’89.

In perioada comunista satele s-au depopulat, structura populatie s-a schimbat, ponderea persoanelor care nu erau obisnuite cu lucrul, si care s-au obisnuit sa traiasca din ce-si luau de pe camp, din “averea intregului popor”, a crescut. Cei care-i vedeau, tolerau hotia pentru ca nu luau de la ei, de la rude sau de la vecini, furau “de la stat”.

Dupa ‘90 deprinderile in mare parte s-au pastrat.
Cei cativa batrani din sate, sau cetateni cu initativa, care au incercat sa cultive pamantul au fost descurajati de masurile politice cum ar fi:
– subventii preferentiale pentru fostele IAS-uri in anii ‘90,
– desfintarea complexelor zootehnice ce a dus la disparitia pietei culturilor,
– preturi mari la ingrasaminte si combustibil pe motiv ca trebuie sa se alinieze preturilor din UE, cand pretul produselor era liber si concurential,
– importul de produse agricole de catre oameni din anturajul puterii, multe modificate genetic, care concurau neloial produsele romanesti
– acordarea de ajutoare sociale populatiei fara venituri a facut ca pretul fortei de munca sa fie ridicat
– diparitia industrie prelucratoare de lana, legume, plante textile si de zahar
– intarzierea nejustificata a retrocedarilor, a eliberarii titlurilor de proprietate ( eu nici acum nu am primit titlu de proprietate, si 95% din cetatenii comunei respective, compusa din 5 sate, sunt in aceeasi situatie)

Aceste politici la care s-au adaugat furturile de pe camp au descurajat cultivarea terenurilor.
Furturile au fost posibile pentru ca primariile nu au angajat paznici de camp care sa apere proprietatea, desi inainte de colectivizare erau si isi facea datoria.

Acum autoritatile au constatat ca romanii consuma dar nu produc, ca avem balanta comerciala dezechilibrata.
Se poate spune ca politica de falimentare a agriculturii a fost politica de stat a autoritatilor, spre deosebire de falimentarea industriei care a fost o politica locala si sectoriala.

Din cate am auzit este cultivata 40% din suprafata arabila, dar am motive sa cred ca suparafata cultivata e mult mai mica.
In orice caz, terenurile din Banat cele mai fertile sunt parloaga.

Solutia Dl-ui Flutur de acordare a arendei pentru ca tarani isa renunte la terenuri este o mare „teapa”.
S-a exploatat confuzia intre comasarea terenurilor in scopul cultivarii cu concentrarea proprietatii in scopul speculei.
Masurile propuse de domnia sa vizau sa concentreze proprietatea, nu era vorba de o comasare a terenurilor, pentru ca parcelele tot faramitate ramaneau.
Daca se dorea stimularea cultivarii terenurilor nu s-ar fi incurajat instrainarea proprietii, ar fi asigurat pe proprietari ca vor primii un minim de venituri de la stat, daca arendeaza suprafetele solicitate de arendasi pe minim 5 ani.
Cum eu nu am vazut arendasi sa solicite terenuri pe care sa le lucreze, consider ca masurile s-au dorit a fi o preluare a proprietatii in scopul speculei, intr-un moment cand preturile la terenuri explodasera.

Politica actuala o continua pe cea a lui I Iliescu.
Dupa ce E Boc a acuzat guvernul Tariceanu ca gradul de accesare a fost redus, a taiat fondurile destinate agriculturii facand din accesare fondurilor o iluzie.
De ce nu a dat guvernul subventii pentru investitii in agricultura, investitii care ar fi permis accesarea fondurilor europene, si ar fi declansat un efect de amplificare si propagare in alte ramuri.
– Recent a avut loc un miting al producatorilor, pentru ca statul percepe dobanzi la sumele datorate de producatori, dar nu plateste dobanzi la intarzierea subventilor pe care le are de platit.
Producatorii nu cerseau, doreau doar sa se compenseze sumele, sa nu mai plateasca dobanzi la niste sume pe care nu le datorau statului.

Concluzia guvernul actual continua ingroparea agriculturii romanesti.
Suntem o tara cu potential uman, agricol si turistic de invidiat, dar nevalorificat, care importa alimente si pachete de servicii turistice, iar clasa politica nu are nici o strategie de redresare.

%d blogeri au apreciat asta: