Politica agrara

Situatia economica e dificila si va fi si mai critica, in primul rand din cauza politicii interne de dupa ’89, si abia in plan secund din cauza crizei mondiale.

In randurile de fata prezint o viziune a politicii agrara catastrofala de dupa ’89.

In perioada comunista satele s-au depopulat, structura populatie s-a schimbat, ponderea persoanelor care nu erau obisnuite cu lucrul, si care s-au obisnuit sa traiasca din ce-si luau de pe camp, din “averea intregului popor”, a crescut. Cei care-i vedeau, tolerau hotia pentru ca nu luau de la ei, de la rude sau de la vecini, furau “de la stat”.

Dupa ‘90 deprinderile in mare parte s-au pastrat.
Cei cativa batrani din sate, sau cetateni cu initativa, care au incercat sa cultive pamantul au fost descurajati de masurile politice cum ar fi:
– subventii preferentiale pentru fostele IAS-uri in anii ‘90,
– desfintarea complexelor zootehnice ce a dus la disparitia pietei culturilor,
– preturi mari la ingrasaminte si combustibil pe motiv ca trebuie sa se alinieze preturilor din UE, cand pretul produselor era liber si concurential,
– importul de produse agricole de catre oameni din anturajul puterii, multe modificate genetic, care concurau neloial produsele romanesti
– acordarea de ajutoare sociale populatiei fara venituri a facut ca pretul fortei de munca sa fie ridicat
– diparitia industrie prelucratoare de lana, legume, plante textile si de zahar
– intarzierea nejustificata a retrocedarilor, a eliberarii titlurilor de proprietate ( eu nici acum nu am primit titlu de proprietate, si 95% din cetatenii comunei respective, compusa din 5 sate, sunt in aceeasi situatie)

Aceste politici la care s-au adaugat furturile de pe camp au descurajat cultivarea terenurilor.
Furturile au fost posibile pentru ca primariile nu au angajat paznici de camp care sa apere proprietatea, desi inainte de colectivizare erau si isi facea datoria.

Acum autoritatile au constatat ca romanii consuma dar nu produc, ca avem balanta comerciala dezechilibrata.
Se poate spune ca politica de falimentare a agriculturii a fost politica de stat a autoritatilor, spre deosebire de falimentarea industriei care a fost o politica locala si sectoriala.

Din cate am auzit este cultivata 40% din suprafata arabila, dar am motive sa cred ca suparafata cultivata e mult mai mica.
In orice caz, terenurile din Banat cele mai fertile sunt parloaga.

Solutia Dl-ui Flutur de acordare a arendei pentru ca tarani isa renunte la terenuri este o mare „teapa”.
S-a exploatat confuzia intre comasarea terenurilor in scopul cultivarii cu concentrarea proprietatii in scopul speculei.
Masurile propuse de domnia sa vizau sa concentreze proprietatea, nu era vorba de o comasare a terenurilor, pentru ca parcelele tot faramitate ramaneau.
Daca se dorea stimularea cultivarii terenurilor nu s-ar fi incurajat instrainarea proprietii, ar fi asigurat pe proprietari ca vor primii un minim de venituri de la stat, daca arendeaza suprafetele solicitate de arendasi pe minim 5 ani.
Cum eu nu am vazut arendasi sa solicite terenuri pe care sa le lucreze, consider ca masurile s-au dorit a fi o preluare a proprietatii in scopul speculei, intr-un moment cand preturile la terenuri explodasera.

Politica actuala o continua pe cea a lui I Iliescu.
Dupa ce E Boc a acuzat guvernul Tariceanu ca gradul de accesare a fost redus, a taiat fondurile destinate agriculturii facand din accesare fondurilor o iluzie.
De ce nu a dat guvernul subventii pentru investitii in agricultura, investitii care ar fi permis accesarea fondurilor europene, si ar fi declansat un efect de amplificare si propagare in alte ramuri.
– Recent a avut loc un miting al producatorilor, pentru ca statul percepe dobanzi la sumele datorate de producatori, dar nu plateste dobanzi la intarzierea subventilor pe care le are de platit.
Producatorii nu cerseau, doreau doar sa se compenseze sumele, sa nu mai plateasca dobanzi la niste sume pe care nu le datorau statului.

Concluzia guvernul actual continua ingroparea agriculturii romanesti.
Suntem o tara cu potential uman, agricol si turistic de invidiat, dar nevalorificat, care importa alimente si pachete de servicii turistice, iar clasa politica nu are nici o strategie de redresare.

Anunțuri

Despre Deceneu
"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervina.” - Albert Einstein

3 Responses to Politica agrara

  1. Chat Noir says:

    „Se poate spune că politica de falimentare a agriculturii a fost politica de stat a autorităţilor, spre deosebire de falimentarea industriei care a fost o politică locală şi sectorială” – Cred că şi falimentarea industriei a a vut ceva de a face cu politica de stat … şi invers. Cel puţin aşa percep eu fenomenul.

  2. Deceneu says:

    Am considerat ca politica agrara a fost decisa de la varf, respectiv de la I Iliescu a pornit ideea de a falimenta complexele zootehnice si industria chimica.
    Politica de falimentare a societatilor a fost mai diversificata, multe au fost privatizate in avantajul baronilor locali, si la varf doar a fost tolerata, s-au „inchis ochii”.

  3. Servus.

    Te aştept să îţi exprimi punctele de vedere pe această temă şi pe forumul de la http://www.pntcd.eu/forum

%d blogeri au apreciat asta: