Fenomene sau cazuri ?

„Nu vedem padurea din cauza copacilor”.
Se face mare tevatura de cazul Nastase, Mitrea, Ridzi, de utilizarea DNA in scopuri politice, dar se eludeaza esenta fenomenului, utilizarea imunitatii ca paravan si a DNA-ului ca arma de santaj, de compromitere si de hartuire.

Eu cred ca parlamentarii gresesc abuzand de imunitate, o imunitate de care vor profita si ministrii actuali ai PD-L si PSD.

Parlamentul ar fi trebuit sa amendeze codul penal, astfel incat daca un parlamentar este cercetat penal si apoi se da NUP, sau pus sub acuzare si procurorii nu reusesc sa obtina condamnarea, respectivii procurori si sefii lor directi, sa fie acuzati de incompetenta si demisi din functie, iar daca se constata ca actiunea a fost facuta cu rea credinta, sa fie acuzati de utilizare a institutiei in scop politic si condamnati penal.
Atunci procurorii nu si-ar mai permite sa se lase influentati de autoritati si sa utilizeze institutia in scopuri politice.

Ca sa fim egali in fata legii fiecare trebuia sa se supuna acelorasi legi ca toti cetatenii, indiferent ca-i ministru sau parlamentar, este cetatean.

Parlamentarii ar trebui sa introduca masuri de responsabilizare a procurorilor si judecatorilor, sa introduca sanctiuni pentru hartuirea cetatenilor prin intermediul justitie, mass-media sau alte institutii publice sau private, indiferent de formele de presiune exercitate.
Parlamentarilor nu le convine sa-si amputeze autoritatea si dreptul de a abuza de putere, dar nici societatea civila nu le cere imperativ asemenea masuri de reforma.

Nici Presedintele nu ar trebui sa se bucure de imunitate pentru alte incalcari ale legii decat cele pentru activitati in legatura cu exercitarea functiei, care sunt sanctionate prin Constitutie cu suspendarea din functie, sau punerea sub acuzare pentru inalta tradare.
Cu aceasta imunitate nu face dacat sa se compromita justitia.

Eu am mai spus si in alte locuri ca irosim energia pe cazuri punctuale, in loc sa cautam solutii si sa le cerem parlamentarilor sa rezolve fenomenul cu reglementari generale prin masuri legislative.

Anunțuri

Despre Deceneu
"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervina.” - Albert Einstein

15 Responses to Fenomene sau cazuri ?

  1. Chrysthyan says:

    Eu nu inteleg de ce se trece asa usor peste cazul Nastase. Ceilalti macar mai dau o declaratie, se mai folosesc de prezumtia de nevinovatie dar Dl Adrian tace suspect.
    Ceea ce spui tu e de bun simt dar astia nu au.
    Sunt curios ce articole au bagat in celebrele coduri asumate in avantajul lor, or sa ne dea in cap cu legea si cu procedura.

  2. snake says:

    tin sa te contrazic: parlamentul nu are dreptul sa faca nici o ingerinta in actul justitiei! Sunt 2 puteri in stat care nu se intrepatrund! constitutia noastra este destul de clara in sensul asta. dar ceea ce se intampla la noi demonstreaza evident ca parlamentul functioneaza exact ca o instanta extraordinara (si nu e singura!!!!), complet neconstitutional, ai caror membrii f.rar vor ajunge anchetati sau deferiti justitiei. nu e o coincidenta ca AN a fost pus pe aceeasi ordine de zi cu Ridzi! Pur si simplu s-a dorit asta pt a-i scapa pe amandoi. Avem un parlament de penali, la fel si un guvern, asa cum bine remarca si UE.

  3. Deceneu says:

    Pe mine ma contrazici?
    Eu nu am spus ca Parlametul sa judece sau demita pe cineva.
    Parlamentul trebuie sa oblige conducerea DNA sau CSM-ul sa ia masuri pentru slabe rezultate sau pentru derapajele DNA, Parchete etc..
    In mod normal CSM-ul ar trebui sa prevada asemenea masuri administrative, dar daca ei nu o fac legiuitorul poate suplinii prin legi, lipsa de reglemetare din institutii.

    Eu sunt impotriva avizului dat de Parlament, pentru cercetarea si punerea sub acuzare a parlamentarilor, asa ca nu ne contrazicem.

  4. snake says:

    „Parlamentarii ar trebui sa introduca masuri de responsabilizare a procurorilor si judecatorilor” – aici sunt de acord. Lipseste cu desavarsire responsabilizarea magistratului. Dar, in cazul in care va fi introdusa – exista voci pro-initiativa – se va aplica tot romaneste, adica schimbari radicale nu vom vedea curand!

    Problema uriasa se afla in primul rand la CSM, „garantul justitiei” (ce gluma proasta) ai carei membri sunt bubosi rau. De aici s-a extins cancerul in justitie. Aici e nucleul coruptiei. Daca in CSM ar exista magistrati cu coloane vertebrale, care ar respecta legea, deontologia profesionala, care ar sanctiona si cea mai minora fapta reclamata impotriva unui magistrat, atunci s-ar mai misca ceva. Insa, atata vreme cat CSM-ul ia spaga pt desemnarea pe functii de conducere a unor magistrati mafioti, atata vreme cat ingroapa 99% din plangerile avocatilor si justitiabililor impotriva magistratilor considerand ca faptele reclamate nu s-au concretizat, atata vreme cat un magistrat parat ajuns in instanta in urma unei plangeri penale inaintata de o parte vatamata (cetatean obisnuit) este declarat NEVINOVAT in 100% din cazuri, ei, bine, lasa-ma sa cred ca nimeni din cei aflati azi in functii importante (indiferent de structura) nu doreste altceva decat imbogatire fara justa cauza si pozitie pentru familie, rudele si prietenii lor. Chiar daca toate acestea sunt oarecum vremelnice, ele ispitesc continuu iar daca privesc in urma, ce vad? Nimeni dintre antecesorii lor, practicanti ai acelorasi methene, NU AU PATIT N I M I C! De aceea toti sunt atat de curajosi in hotii si nelegiuiri!

  5. Deceneu says:

    „Pestele de la cap se-mpute”.

    Daca parlamentul ar stabili indicatori de performanta pentru CSM, cu daune financiare si la recidiva cu intreruperea mandatului membrilor CSM, CSM-ul si-ar schimba atitudinea si eficienta.

    Problema e ca in toate institutile statului se prefera oameni santajabili, pentru a face institutile obediente.

    E o problema de sistem, si romanii isi consuma energia pe problema „oamenilor”.
    Oamenii se comporta asa cum ii constrange „sistemul”.
    Daca exista legi si nu se aplica e pentru ca nimeni nu e motivat sa primeasca venituri functie de rezultate si la lipsa rezultatelor sa primeasca un picior in partea dorsala.

  6. Chat Noir says:

    Îmi irosesc energia pe un caz punctual … ai dreptate. Dar fac şi eu ce pot. Mi-a plăcut chestia cu responsabilizarea procurorilor. Îmi place din ce în ce mai mult, dar ar fi de discutat multe aspecte … e greu de găsit o formulă corectă. Cine însă să o lanseze (discuţia) în lumea reală ? … m-am lămurit că noi nu prea avem vizibilitate în afara CERCULUI NOSTRU STRÂMT. Societatea civilă … deocamdată o glumă.

  7. Deceneu says:

    Societatea civila e o gluma pentru ca a fost deturnata spre subiecte periferice, lansate prin mass-media.
    Aproape toata societatea civila se ocupa de persoane, inclusiv lidera Societatii „O Romanie curata”.

    Curatenia se face cu criterii si indicatori de performanta, nu doar prin eliminarea infractorilor.

    Rezultatele slabe ar trebui sa produca efecte administrative si politice chiar daca persoanele respective nu sunt infractori.

  8. snake says:

    Vezi tu,pana la urma ai spus-o: „in toate institutile statului se prefera oameni santajabili, pentru a face institutile obediente”!!!! Asta e marea problema care, daca ar fi eliminata, s-ar mai putea construi cate ceva. Pana atunci, privim impasibili cum se indreapta tara spre anarhie.

    Surprinzatoare opinia:”Daca exista legi si nu se aplica e pentru ca nimeni nu e motivat sa primeasca venituri functie de rezultate si la lipsa rezultatelor sa primeasca un picior in partea dorsala” – adica sa fie premiati cei care isi fac treaba corect? Gresit! Sa raspunda penal si pecuniar cei care se fac vinovati de neaplicarea corespunzatoare a legii! N-ai observat ca magistratii, care au salarii astronomice raportate la salariile celorlalti romani, tot nu-si fac treaba? Efectul maririi salariilor lor? A crescut pretul spagii! Atat! Nu am vazut rezultate pozitive remarcabile in actul justitiei ci tot la cei care erau corecti si inainte de marire si dupa! Pana la urma resursele umane sunt cele mai importante. Ele trebuie sa fie de calitate! Daca acestea sunt nevertebrate, obediente, santajabile, intrate pe fel de fel de filiere, nu exista nici o sansa de reabilitare in nici o institutie!

    Ce cauta politicul in administratie publica? Nu mita? Politicul trebuie sa existe numai in Parlament, Guvern si Primarii, atat! In Prefecturi, CJ-uri si celelalte servicii sa fie oameni capabili nu aberatii politice!

  9. Cepeca says:

    Prietene ai niste informatii putin diferite de ale mele.

    Parlamentarii nu sunt imuni. Parlamentarii simpli. Parlamentarii care sunt, in acelasi timp sau au fost ministri, beneficiaza de imunitate care poate fi retrasa doar de Camera din care fac parte. Imunitatea are caracter operational, a fost introdusa (nu suntem singurii) pentru ca unui ministru, care este si parlamentar, sa nu ii fie intentate procese pe timpul mandatului care sa aiba doar scopul indeplinirii obiectivelor politice ale reclamantilor. Scop de bun simt. PD-L a reusit, pe timpul Guvernului Tariceanu cateva actiuni de aceasta natura ceea ce confirma necesitatea unei astfel de imunitati. Un Presedinte ostil Guvernului poate duce la distrugerea acestui potrivit puterilor pe care le are. Asta a incercat sa faca Basescu iar la un moment dat, Tariceanu, a propus ca ministri persoane care au fost agreate de Basesc: Ciolos, Predoiu – trecuti imediat in barca actualei puteri !

    Exista o ciudatenie cu privire la o decizie a CCR care stipuleaza ca beneficiaza de aceasta „imunitate” si fostii ministri acuzati pentru fapte presupuse ilegale comise pe timpul mandatului de ministru in legatura cu atributiile de serviciu. De aceea avem „telenovela” Nastase.

    Cu referire la Nastase se intreaba multa lume de ce nu accepta el sa fie lasati procurorii sa ii faca cate dosare doresc. Eu am o parere.

    „Telenovela” Nastase este folosita de PSD si chiar de altii cum ar fi PNL, UDMR, ca forma a luptei politice cu PD-L. Nastase are, deja, doua dosare cu care a ajuns la instanta chiar. Si acolo Nastase se foloseste de toate drepturile procesual-penale pe care i le confera legea pentru a contracara acuzarea. A ramas un dosar, se pare, disjuns de procurori din altul care este deja la instanta, culmea, tocmai cel care trateaza mita (probele se pare ca sunt circumstantiale). Acest dosar are cele mai multe hibe de care cei din PSD inteleg sa se foloseasca pentru a dovedi opiniei publice ca dosarul este comandat politic. Este clar ca dosarul este doar motivul unei harjoneli politice si mai putin o realitate – trebuie sa mergem, totusi, pe prezumtia de nevinovatie. Cu toate astea, procurorii nu au, se pare, succes in celelalte dosare care au ajuns la instanta.

    Din „recunosatrea” lui Roberta Anastase, care spune ca a „amanat” punerea pe ordinea de zi a cererii lui Kovesi cu 3 (trei) luni la intelegere cu Hrebenciuc (?!) pentru a nu perturba asumarea raspunderii Guvernului pe Coduri, inclin sa cred ca nici PD-L nu doreste, in acest an electoral, finalizarea la Parlament a dosarului. De fapt, Kovesi a cerut „reluarea” procedurii parlamentare in dosar, incalcand principiul legal potrivit caruia hotararile CCR sunt valabile pentru viitor si nu pot reactiva. Este clar ca noi ne spargem in indignari cetatenesti iar ei lucreaza pentru „gloria” politica.

    Raspunderea magistratilor exista. Problema este ca nu se publica suficient in materie.

    Parlamentul nu poate dicta CSM. Justitia este o putere egala cu Paralemntul si cu Executivul (bicefal cum este la noi). Parlamentul poate adopta legi privind organizarea si functionarea justitiei insa dupa aceea nu are treaba cu ea. Potrivit Constitutiei justitia este apanajul Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a unitatilor subordonate acesteia – Curtile de Apel, Tribunalele, judecatoriile. CSM are drept de control asupra magistratilor nu insa asupra cauzelor deduse judecatii, in orice ramura de drept, si hotararilor pronuntate de acestia in instante.

    Regret daca te supar insa asta este parerea mea.

  10. snake says:

    @ Cepeca

    corect afirmi ca „Raspunderea magistratilor exista”. cu ce ne incalzeste ca exista pe hartie, chiar si in amarata noastra de constitutie, daca niciodata nu se aplica practic? ai vreun exemplu de actiune in regres introdusa de stat impotriva vreunui magistrat cu exceptia cazului ex-judecatoarei Niculina Iorgovan care s-a pus imediat la adapost printr-un certificat medico-legal ce o exonera de orice vina? aceeasi ex-judecatoare este astazi notar in centrul bucurestiului, nu conteaza ca nu raspunde in nici un fel pt faptele si actele sale!!!

  11. Deceneu says:

    @Cepeca – nu ma supar, doar din deivergente de pareri ne imbogatim cunostintele.

    Spui ca un presedinte ostil poate bulversa guvernul cu ajutorul DNA-ului si a parchetelor.
    Daca procurorii si magistratii ar raspunde pentru esecuri, nu si-ar permite sa faca asemenea jocuri murdare.
    Exista riscul de care vorbesti, dar exista si riscul coalizarii si acoperirii infractorilor dintr-un spirit de solidaritate si pentru a beneficia de acelasi tratament, utilizand imunitatea, deci problema e cu „doua taisuri”.

    Eu sustineam ca nu cu imunitatea se rezolva problema, ci cu responsabilizarea, prin intermediul legii si prin intermediul stimularii.
    Daca un procuror stie ca veniturile si cariera lui nu depind de mofturile superiorilor, fie chiar Presedintele Romaniei, si ca veniturile si cariera lui depind numai de rezultatele pe care le are, atunci ar adopta o pozitie verticala.
    Pentru asta magistratilor si procurorilor trebuie sa li se asigure prin lege, criterile precise de evaluare, corelatia veniturilor cu rezultatele, conditile de promovare si de sanctionare, pentru a-si putea apara drepturile in instanta daca sunt abuzati pe linie ierarhica.
    Daca se supun legii pot fi independenti, daca se supun sefilor ierarhici si nu sunt aparati de lege, nu au cum sa fie verticali.
    Toata functionarea sistemului romanesc e mostenita din comunism, fara criteriii, fara proceduri, cu functionari care sunt la cheremul superiorilor ierarhici.
    De la arbitrariu se ajunge la abuzuri si din ele isi trage seva coruptia.

    @snake spune ca magistratii au salarii mari si justitia tot nu fucntioneaza. E adevarat, dar au venituri fixe, nu au venituri dependente de rata succesului. Nimeni nu le monitorizeaza activitatea si rezultatele, pentru ca ele nu conteaza in nivelul veniturilor. Nivelul ridicat al veniturilor e una si corelarea lor cu rezultatele e altceva.
    Daca D Voinea primea pensia functie de calitatea dosarelor finalizate sunt convins ca nu avea o pensie mare.

    Eu am mai dat exemplu cu arbitru, care-i suveran pe teren, dar activitatea lui e monitorizata, notata, si daca are prestatii slabe nu mai e solicitat sa arbitreze. Cu cat activitatea e mai buna prestigiu mai mare, oferta creste.

    In toate institutile statului e aceeasi situatie, a veniturilor care nu au legatura cu performanta, a posturilor ocupate pana la deces indiferent (in)competenta.

    In legatura cu faptul ca justite e putere in stat.
    Justitia functioneaza dupa legile si parametrii stabiliti prin lege de catre Parlament.
    Si executivul este o putere in stat, dar executa bugetul si administreaza finantele dupa lege nu dupa bunul plac. Sigur acolo unde legea nu prevede institutile isi stabilesc responsabilitatile in detaliu.

  12. Cepeca says:

    @Deceneu

    Avem, cumva, perceptii diferite.

    Responsabilizare exista draga prietene. Procurorii evolueaza in cariera, pe verticala sau pe orizontala, doar daca au rezultate in investigatiile pe care le fac. „X” dosare rezolvate admise de instanta competenta, „Y” promovare. La judecatori, problema se pune in sensul cailor de atac asupra hotararilor pronuntate de acestia in completele de judecata. Daca in apel sau in recurs instanta superioara, de control judiciar, da o alta solutie decat cea data de instanta inferioara, cu constatarea ca judecatorul inferior si-a cam batut joc de judecata, judecatorul acela ajunge pe mana Inspectiei CSM iar daca dupa masurile de sanctionare se repeta figura, se ajunge la excluderea din magistratura. Exemple sunt destule si sunt publicate pe site-urile specializate.

    Eu observ ca toata discutia cu privire la Justitie se invarte in jurul unor cauze penale, puternic mediatizate. Personal consider ca unele dintre dosarele au mult balastru, sunt construite pentru impresia artistica si simuleaza „efortul investigatorului”. Practic sunt subtiri insa au fost „comandate”.

    Marea majoritate a proceselor in Justitie sunt in civil, comercial, administrativ, familie, protectia copilului, munca. Sute de mii de procese neinteresante pentru ca nu sunt urmarite de ziaristi. Mai apoi, altceva este sa „transmiti bomba” cu arestarea si altceva este sa comunici ca „X” politician in proces cu „Y” au ajuns la judecarea cererii reconventionale a lui „Y” iar instanta a admis-o !

    Avand, ca tot omul, de a face cu instantele de judecata vad si compar. Parti in procese, personal sau prin avocat duc ani de zile un proces prezentand noi dovezi, cerand termen sa studieze ce au depus ceilalti, cer termen pentru ca avocatul este plecat la specializari etc. Procesele sunt lungi. Cand vad judecatoraea ca intra si se pierde dupa vraful de dosare ma intreb cand le-a citit. Si le stie pe toate, pe pagini si ajuta impricinatii sa caute o solutie sa stinga litigiul. Asta am vazut eu si de aceea cred ca acuzele aduse judecatorilor, de-a valma, nu sunt corecte.

    Si in cazul procurorilor sunt hahalere insa aici este o buba de sistem. Procurorul sta mai mult la birou si da sarcini de lucru politistului judiciar care, la randul lui, se foloseste (permite Cpp) de echipe ale politiei pentru adunarea probelor si mijloacelor de proba. Si stau dosarele la politie pana te saturi tu ca persoana pagubita. Eu am primit un „fapta nu se confirma” de la procurorul de caz dupa un an de zile, chiar daca era o constare la fata locului a politistilor criminalisti ca a avut loc un furt cu violenta asupra sotiei. Ce sa mai spun ?

    Eu cred ca esti victima mediei. „Judecatile” facute la RTV, A3 si A1 sunt niste falsuri. Din pacate lumea crede tot felul de „responsabili in datul cu parerea”.

    Noapte buna !

  13. Deceneu says:

    @Cepeca avem unele perceptii diferite, eu poate mai intunecata tu probabil mai roza.

    Sunt de acord ca in Parchete situatia e mai rea decat in cazul magistratilor, dar trebuie sa recunosti ca e loc de mai bine in ambele sisteme, si acest mai bine se poate obtine prin motivare.
    Numarul mare de dosare e si pentru ca nu par interesati sa le rezolve. Daca s-ar scurta perioada ar scadea si „vraful” de dosare.
    Cand se da un nou termen de regula se acorda perioada maxima.

    In cazul procurorilor, fiind vulnerabili la actiunile puterii, fac in asa fel rechizitoriu incat sa fie atacabil daca apar „presiuni”. Dosarele se construiesc ca podurile, cu puncte vulnerabile, se traganeaza inaintarea lor, ca sa vada daca acuzatul are „pe cineva influent”.

    Nici magistratii nu fac execes de zel in aflarea adevarului, daca vad ca acuzarea nu-si da interesul, si rezolva cazul dupa probele administrate, desi se spune ca in justitia romaneasca magistratul are rol activ, poate cere probe suplimentare, spre deosebire de alte sisteme de drept unde are rol pasiv, de arbitru.
    Nu am avut de-a face cu justitia.
    La un singur dosar la care am fost implicat ca reclamant, am observat ca: la parchet nu se stia de el, nu era inregistrat si mi s-a spus ca probabil e la politie. S-a urnit cercetarea dupa ce am luat un avocat si a facut o adresa catre parchet. Politia m-a chemat sa ma interogheze si l-a trimis dupa o perioada lunga, fara opis-ul documentelor probatorii si fara numele si semnatura celui care l-a instrumentat, ceea ce permite distrugerea probelor, si eschivarea de la raspundere.

    O fi propaganda cea care ne influenteaza, dar rezultatele o confirma.
    Sigur ca sunt judecatori pregatiti si onesti, dar convietuiesc cu altii care le sifoneaza imaginea, si acei „altii” sunt mai vizibili.

  14. snake says:

    Conf. art.129 alin.5 C.proc.civ. „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.” asa ca, nimic nu este ilegal atunci cand un judecator, in timpul litigiului, cauta o cale de impacare a partilor!

    Cu privire la „responsabilizarea” judecatorilor in viziunea lui Cepeca, da-mi voie sa zambesc si sa afirm ca e o poveste interesanta care nu-si are radacinile in practica. Nici un judecator nu a fost exclus din magistratura pt ca solutia acestuia a fost rasturnata intr-o cale de atac! Responsabilizarea nu inseamna intotdeauna excludere din profesie. Aceasta masura este cea mai drastica. Responsabilizarea trebuie sa fie pecuniara, asa cum este reglementata in Constitutie.

  15. Deceneu says:

    @snake – Responsabilitatea e declarativa, dar nu-i functionala.
    Motivarea de care vorbesc eu, care ar face responsabilizarea functionala, preupune stimulente si sanctiuni.

    Regula este ca viata trebuie condusa cu stimulente si abia acolo unde ele nu sunt suficiente sa influenteze fenomenul, se aplica sanctiunile ca masuri execeptionale.
    Ca sa fie corecte si eficiente, stimulentele si sanctiunile trebuie sa se sprijine pe criterii obiective, in general cuantificabile, prevazute in legi si regulamente de organizare si functionare, pentru a oferii posibilitatea contestarii decizilor ierarice subiective si abuzive.

    In Romania nu s-a facut aproape nimic in sensul responsabilizarii, in nici o institutie a statului.
    In accesarea fondurilor europene, autoritatile UE ne impun urmarirea acordarii si utilizarii lor dupa criterii clare.

    Reforma in toate institutile statului trebuie sa fie manageriala.

    P Roman cand era Premier a declarat ca in Romania problema numarul unu este manageriala si ar trebui luate masuri de rezolvare a calitatii managemntului. Guvernul avea si un calendar cu masurile necesare.
    La putin timp a fost debarcat, impreuna cu toti tinerii ministrii „specialisti”, pentru ca naivitatea lor periclita strategia „fostilor” activisti si securisti, care aveau alte planuri si aveau oameni „infiltrati” in posturile cheie. Ulterior fostii ministrii au inteles scopul „fostilor” si s-au pliat pe strategia lor.
    O schimabre masiva a managerilor sau o responsabilizare a lor ar fi bulversat fostele „structuri” si ar fi facut imposibil jaful la sacara nationala.
    Si privatizarea lenta, cu pastrarea pacehtului majoritar la stat, si retrocedarea terenurilor cu incetinitorul, s-au facut in acelasi scop, sa aiba timp sa acapareze cat mai mult si ce-i mai valoros.

    Aceeasi probleme in parchete si justitie.
    Cei de la putere sunt cei mai interesati ca justitia sa nu functioneze, sa fie santajabila si obedienta, ca sa nu puna in pericol afacerile oneroase.

    Reforma e o problema de vointa politica nu de incompetenta.

%d blogeri au apreciat asta: