Exodul competentelor

Exodul competentelor un excelent articol in Cotidianul, sub semnatura prof. Adrian Paul Iliescu. Nu e primul articol bun al autorului, dar cu acesta puncteaza una din cele mai mari probleme ale societatii romanesti.

Merita citit!
Radiografia e foarte buna.
Autorul sustine ca institutile „controlate de grupuri sectare”, de „clanuri” care sufoca personalitatea si promoveaza numai persoane loiale si docile, chiar daca submediocre, ii determina sa emigreze pe cei dotati si cu personalitate, adica pe oamenenii cu caracter.

Solutiile la problema le gasiti la pagina despre Institutii din care citez:

Salariatii subordonati unor sefi fara criterii de apreciere sunt la cheremul acestora. Ei nu pot avea o conduita demna, o viata profesionala verticala, atat timp cat “seful” da sentinte privind capacitatea lor profesionala dupa bunul plac. Daca veniturile si cariera lor depind de ifosele sefilor, salariatii/functionarii se vor comporta slugarnic, fara demnitate, fara initiativa, si coruptia prospera.

Problema promovarii (in)competentelor nu duce numai la exodul creierelor, ea este si cauza coruptiei.
Sistemul liderilor/sefilor inscaunati pe perioada nedeterminata, dotati cu putere, neingraditi de proceduri si fara responsabilitati, este cauza coruptiei si a crizei din Romania.
Este o criza de management a institutilor statului, pe care politcienii nici nu si-au pus problema sa o aiba in atentie.
Legea unica de salarizare nu va modifica nimic, salarile raman fixe-nemotivante, iar problema promovarii valorilor nu e abordata.

Anunțuri

Despre Deceneu
"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervina.” - Albert Einstein

8 Responses to Exodul competentelor

  1. Paratraznetul Fanica says:

    am vazut si eu articolul acesta dar sincer nu m-a impresionat.
    nu mi se pare ca aduce nimic original. plus ca e „unilateral”. cred ca problema este mult mai nuantata, de altfel chiar autorul recunoaste la un moment dat superficialitatea abordarii.

    • Deceneu says:

      Ai o problema cu originalitatea?
      Nu e nimic original, dar subiectul este esential, iar in Romania se evita problmele esentiale.
      Nici I Serbanescu nu-i original, dar majoritatea celor afirmate de el sunt adevarate.

      J.W Goethe spunea:

      Se vorbeste mult despre originalitate, dar ce inseamna ea oare? Din clipa in care ne nastem, lumea incepe sa actioneze asupra noastra si actiunea aceasta continua pana in clipa din urma. Si asa e pretutindeni.Ce putem considera oare numai al nostru, afara de energie, putere si vointa! Daca as fi in staresa spun tot ce datorez marilor inaintasi si contemporani, nu mi-ar ramane mare lucru.
      ..
      Personalitatea este binele suprem …Fiecareom are particularitatle lui, uneori curiozitatile, ciudatenile,lui. Dar pentru pentru a devei o personalitate, trebuiesa ne cultivam calitatile, nu particularitatile …omul cel mai neinsemnat poate fi complet cand se misca inauntru hotarelor capacitatilor si aptitudinilor sale.

      si J Renard afirma ca:

      In arta sa nu faci nimic, niciodata, ca altii; in morala fii ca toata lumea.

  2. simon says:

    dar de incompetenta sefilor din mediul privat ce spuneti ?
    Eu, in 10 ani am intalnit doar doi pusi „pe bune”. Restul …. rude, amante, amanti, lingai, periute, pile ale unor politicieni sau smecheri din administratia statului etc. etc.
    Dar de incompetenta managerilor straini, ‘buni pentru Orient” din multinationalele de „succes” ?

    • Deceneu says:

      Incompetentii din mediu privat sunt numiti de cei care finanteaza afacerea, pe criterii de loialitate. E problema lor daca afacerea falimenteaza.
      La fel in cazul managerilor straini, de care m-am lovit si eu.

  3. marius says:

    „Trebuie sa va spun ceva dezagreabil. Dezagreabil pentru romani. Din pacate, cred ca Romania este singura tara in care comunistii au reusit o adevarata falsa revolutie. Au incercat si in Berlinul de Est, dar n-au putut controla situatia. In Polonia, au facut un acord cu sindicatul Solidarnosc. Dar operatia care sa te faca sa crezi ca a fost o revolutie, in vreme ce comunistii au fost pastrati la conducere, nu s-a intamplat decat in Romania”, spunea Stephane Courtois ; si „Faptul ca victima isi poate intalni pe strada propriul calau, e un lucru tragic. E, de fapt, problema iesirii din comunism”, spunea tot el… Eu cred ca exodul competentelor va dura atata timp cat vor ramane la putere comunistii (cu tot ce tine de ei si ideologia lor).

    • Deceneu says:

      Da, asa e.
      Revolutia a fost facuta de activisti ca sa recupereze simpatia cetatenilor si sa-si salveze pozitia.
      Cine erau cei mai iubiti in ’90?
      „Emanatii revolutiei” pentru ca „ne-au scapat de Ceausescu”. Oamenii nu au realizat ca au trait intr-un sistem, sustinut de oportunisiti. Oportunistii s-au travestit in salvatori si si-au pastrat privilegile si chiar mai mult de atat, au luat in proprietate „avutia poporului”, inclusiv cea nationalizata.

      Nu s-a facut o analiza a comunismului, cum a fost posibil sa se mentina atatia ani.
      Un om nu avea cum sa controleze o natiune.

      Nici acum nu s-a trezit lumea si considera ca Iliescu, Constantinescu, Basescu sunt responsabili de ce s-a intamplat in periada mandatului lor.

  4. marius says:

    In comunism, ca de altfel in toate sistemele politice, natiunea a fost controlata prin exemplul pedepsei. Numai ca, in comunism „exemplul” a fost dat la o scara monumentala si cu o violenta iesita din comun,martirizand generatie dupa generatie. Cei care au ajutat la asta au acum pensii speciale, iar cei care nu au iesit inca la pensie si ocupa vreo functie de conducere au, ca ultim gand, ocrotirea tinerei generatii si gestionarea inteleapta a bogatiilor tarii (aici, as avea de adaugat ca „Numai justitia sovietica considera infractiune conducerea si organizarea inteleapta a economiei”; stiu asta de la Bukovski)
    Asa este, un om nu avea cum sa controleze natiunea : din mijlocul ei erau recrutati oameni (cam ca supraveghetorii detinutilor care erau tot detinuti) care, in schimbul unui salariu bun (pentru nivelul lor), a unor „avantaje” (de diverse feluri) si a promisiunii unei pensii „speciale”, acceptau sa faca „treaba murdara”.
    Cu presedintii amintiti, treaba sta in felul urmator: nu sunt vinovati SINGURI de ceea ce s-a petrecut in timpul mandatului lor. Sunt vinovati impreuna cu cei care i-au ajutat, sau pentru faptul ca au ramas pasivi.

  5. marius says:

    As adauga ca societatea romaneasca actuala este,din cauza lipsei reformelor reale, nedreptatita crunt. Dreptatea sociala este un atribut al democratiei(atata cata este), dar, la noi a devenit (in timp)o utopie. „Ei” pot spune orice, lipsit de orice temei, poporul neputand sa spuna nimic, chiar fundamentat. Un asemenea comportament, ca sa spun asa, este propriu sistemelor totalitare si nu poate duce nicaieri; cei competenti, care pleaca, au vazut aceste anomalii si nu stiu cine si cand le va corecta… De aceea pleaca.
    In legatura cu functia de presedinte al Romaniei, cred ca acest aspect merita o discutie serioasa, incepand chiar cu acceptarea functiei. Aceasta nu este o functie oarecare, ci una in care trebuie sa fii pregatit sa-ti dai viata, daca este nevoie. Nu trebuie, dupa parerea mea,sa o accepti, daca nu te simti in stare si ar trebui sa renunti imediat,daca se dovedeste ca nu esti. Astfel,ar putea veni cineva care poate face mai mult pentru Romania, pentru cetatenii ei si pentru bunastarea tuturor. Daca esti speriat, iti tratezi cetatenii fara respect,ii minti sau nu-ti tii promisiunile, daca inseli increderea aliatilor si partenerilor Romaniei, daca nu ai o politica bazata pe diplomatie,demnitate si intelegerea situatiei tarii, mai devreme sau mai tarziu, nu te poti decat discredita, in ochii tuturor. Un presedinte democrat accepta dialogul si se straduieste sa schimbe ceea ce trebuie schimbat. Nimeni nu s-a nascut atotstiutor, geniu de-ar fi si tot are nevoie de parerea celorlalti. De aceea, nu cred ca trebuie ascultati (in primul rand) numai „laudatorii de profesie”, ci trebuie ascultate toate „vocile” din societate si in special, cele critice. Acestea (vocile) trebuie analizate prin prisma argumentelor si pertinentei acestora, deoarece ele tin „in picioare” democratia. Adica, imediat ce nu se mai „aud” inseamna ca am trecut la autoritarism. Daca se „aud” si totusi nu se face nimic, este cam acelasi lucru…

%d blogeri au apreciat asta: