PNTCD intre extaz si agonie

Ieri am vazut imagini de la congresul PNTCD, o sala plina de oameni la o varsta respectabila, sugerand un partid de nostalgici, care vor duce cu ei si partidul pentru care au suferit.
M-am tot gandit care au fost atuurile si „handicapurile” PNTCD.

Avantajul principal a fost ca PNTCD a avut membrii in toata tara, care au raspuns rapid la chemarea lui C Coposu, si s-a putut organiza in teritoriu cu oameni respectabili, iar respectabilitatea lor a atras voturi.
Au fost oameni care au suferit din cauza ca au facut politica, si primul gand a fost sa-i elimine pe comunisti si sa restituie proprietatile confiscate de acestia.
Ideile au fost bune, dar au fost aplicate prost si au fost subminate chiar de unii membrii de frunte.

Dezavantajul a fost ca printre ei sau printre membrii famililor lor, multi au fost obligati sa faca compromisuri, sa semenze o colaborare, pe care aveau interesul sa o ascunda.
Nu-i judec de ce au facut-o, majoritatea au cedat la torturi fizice sau psihice. Suntem oameni si fiecare are o limita. Era aproape imposibil sa nu cedezi. Ei aveau scuza ca nu au facut-o pentru avantaje materiale.
Nu au scuza daca au continuat dupa ’90, si cred ca multi au continuat compromisul.

Unii au adoptat o atitudine agresiv-anticomunista de revansa, ca sa permita lui Iliescu sa-i eticheteze ca „revansarzi”.
Altii s-au last antrenati de primii din naivitate, altii nu au avut curajul sa ii infrunte din cauza agresivitatii lor.
Desi regretatii Corneliu Coposu si Ion Ratiu au subliniat de mai multe ori ca nu au nimic cu comunistii de rand si nu cer capul nimanui, ca vor doar ca fostii activisti sa nu „intre in fata”, altii au fost „mai catolici decat Papa”. Nici faptul ca Seniorul C Coposu si-a luat consilier un fost membru al servicilor secrete externe nu i-a convins ca nu trebuie judecati oamenii in corpore.

Agresiunea s-a manifestat si in interiorul partidului.
Erau indivizi foarte vocali, care imediat agatau eticheta de comunist celor care aveau o opinie care nu le convenea lor.
Imi amintesc cum dupa evenimentele din februarie sau martie, cand au fost sparte geamurile la sedile PNTCD si PNL din aproape toata tara, unii membrii ai PNTCD, de frica, nu au mai dat pe la sediu doua saptamani sau o luna, si la revenirea in sediu au fost apostrofati si li s-a „frecat ridichea”, de catre alti membrii ca fiind lasi. Probabil cei „viteji” erau cei avizati si au profitat de evenimente ca sa-si arate „curajul” si sa se autopropulseze, pentru atitudine de „luptatori darzi”.
Ideea asta sa promovam oameni „energici care fac treaba”, care au initiative, ei „centreaza si tot ei dau cu capul”, a fost si este promovata cu insistenta in toate partidele si pe urma se mira ca liderii „au deviat” de la linia democrata a consultarii cu membrii.

A existat o complicitate intre fostii detinuti politici prin care s-a promovat nepotismul.
In virtutea neincerederii in noii veniti se promovau nepoti sau fii ai veteranilor, cam cum isi promoveaza securistii progeniturile in servicile secrete. Multi din acesti fii sau nepoti erau persoane care facusera compromisuri pentru ca securitatea avea obligatia sa tina pe fostii condamnati sub supraveghere. Anturajul, familia era cea care-i putea supraveghea cel mai bine, deci de acolo si-au racolat servicile „ciripitorii”.

Ca o paranteza, cele mai expuse la racolare erau profesile care aveau tangenta cu cetatenii: cadrele universitare, pentru ca la comunisti le era frica de studenti, preotii, pentru ca la ei se spovedeau taranii, in minerit dupa ’77, si maistii si sefi de echipa din marile intreprinderi pentru ca si munitorii repezentau un pericol.

Disputele sterile si agresive si intransigenta artificial provocata, au facut ca la multi oameni de valoare, care nu au fost detinuti sau fii de detinuti, sa le provoace lehamite, si ideea ca asemenea oameni nu au cum sa obtina puterea si sa-si impuna ideile, i-a facut pe multi sa abandoneze politica.
In acest fel s-a produs un proces de degradare a partidelor politice istorice, de depopulare si concentrare cu oportunisti.
Nu-i de mirare ca PNTCD a fost condus de Milut si Aurelian Pavelescu, pentru ca in majoritatea filialelor exista cate un Milut sau un Pavelescu.

Reperele trebuie sa fie ideile nu oamenii.
Partidul se poate relansa doar daca „taie in carne vie” in membrii de onoare, respectiv sa adopte un regulament de conduita sever si sa sanctioneze drastic pe cei care-l incalca, un regulament care sa oblige conducerea sa ia decizii prin vot in urma dezbaterilor interne, si pe cei care perturba/bruiaza dezbaterile cu discutii sterile, sa-i elimine de la discutii si din partid, indiferent de calitatea pe care o au.

Nu cred ca unul care „nu a cunoscut inchisorile comuniste”, are autoritatea morala si capacitatea sa „puna la respect” pe un fost detinut politic, la varsta la care omul trebuie respectat, si asta in toate organizatile care sunt dominate de asemenea „conserve” care au „jucat la doua capete”.
Din acest motiv nu cred ca PNTCD are capacitatea sa renasca.

Anunțuri

Despre Deceneu
"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervina.” - Albert Einstein

5 Responses to PNTCD intre extaz si agonie

  1. @Deceneu
    Am fost şi eu pe la Congres! Sunt prea tânăr ca să fi făcut puşcărie politică sau să fi colaborat cu Securitatea. Şi nu sunt singurul.
    Partea cu câte un miluţ şi un pavelescu în fiecare filială este adevărată, ba chiar sunt filiale cu doi miluţi şi doi paveleşti.

    • Deceneu says:

      PNTCD-ul trebuie sa faca o lustratie interna, dar nu pe criterii politice, pe criterii de valori democratice, de strategie, de comunicare.
      Cine sustine dezbaterile si dialogul sa fie promovat si cine sustine persoane/lideri sa fie eliminat, cine sustine aliante care compromit sa fie epurat.

      Un partid trebuie sa aiba o activitate democrata, si o activitate democrata presupune dezbaterea decizilor importante.
      Listele interne de candidati, aliantele pre si post electorale si sustinerile guvernamentale trebuie sa fie supuse referendumului intern, nu sa fie adoptate de lideri in virtutea mandatului incredintat.

  2. Chat Noir says:

    Analiza ta este foarte pertinentă … ca de obicei. Concluzia mea este însă alta … PNȚCD va renaște pentru că este nevoie de un partid creștin-democrat adevărat … dacă Băsescu nu va fi reales (și la un moment dat tot se va întâmpla asta) … PD-L (un partid inventat, un partid de „lider”, încă de pe vremea lui Petre Roman, și altul nu se arată după invazia de oportuniști) va ajunge iar la 6-7% – aici este de fapt locul lui. Sunt cinic … dar unele dintre problemele PNȚCD-ului, semnalate de tine, le va rezolva viitorul apropiat.

    • Deceneu says:

      Nu cred ca renasterea PNTCD-ul trebuie sa depinda de rezultatul lui Basescu. E nevoie de un partid CD, dar un partid care sa sustina principile morale, nu unul care sa stea cu ochii dupa aliante cu alte partide, si in special spre cele care i-au sabotat.

  3. Marius Mina says:

    Pe cine intereseaza ce crezi ?Problema romanului care se naste si moare analist al politicii de club de noapte , a fost intotdeauna capra vecinului.Cred ca si asta e unul din motivele care au facut din Romania o republica de mana a treia, sau bananiera ca sa intelegi mai bine.
    Nu numai PNTCD este in starea asta, tot poporul roman se afla in aceeasi forma de malignizare colectiva.Inca 5 ani cu Basescu v-ar aranja pentru eternitate. S-ar putea chiar sa vi-i meritati in full .

%d blogeri au apreciat asta: