Obsesii „dambovitene”, OMUL si lustratia!

In ’90 se vorbea de lustrarea comunistilor si a securistilor, apoi Alina Mungiu-Pippidi a lansat lustrarea persoanelor compromise din functii politice sau din universitati, prin initiativa Romania Curata, acum Cornel Nistorescu lanseaza lustrarea „acoperiţilor din presă”.

Ca sa fie lustrati trebuie demascati.
Cine sa-i (auto)demaste si sa-i (auto)lustreze?
Nu s-a vazut cu deconspirarea fostilor colaboratori, ca „marii turnatori” deconspirati au fost din randul fostilor detinuti politici si nici un cap nu a cazut din procuratura sau din justitia comunista?

Initiativa asta a lustrarii seamana cu povestea Cenusaresei, cand trebuia sa alega nisipul din grau.
Oamenii nu-si dau seama ca cei lustrati sunt cei deveniti incomozi sau inutili pentru „sistem”, in genul M Musca?

Aceasta idee obsedanta a selectiei oamenilor, pe considerente morale sau mai bine spus pe considerente de imagine este in favoarea specialistilor in „manipulare”.
Toata clasa politica si in special PD-L-ul au un cult al imaginii, cei mai „curati” vor fi cei cu imagine protejata de mass-media si cei cu imaginea „sifonata” sunt din categoria Dl E Constantinescu si D-na Cornea.
Servicile si lumea interlopa au materie prima umana suficienta sa-si refresheze oamenii in pozitii cheie, in toate institutile statului, nu doar in mass-media.

Ca sa se faca lustratie ar trebui intai sa se stabileasca vinovatiile, incalcarile legii sau ale drepturilor omului, si pe baza lor sa se stabileasca consecintele, diminuarea pensiei de lux, sau confiscarea bunurilor dabandite in mod abuziv. Nu se poate face o lustratie „la pachet”, cum au facut comunistii cu cei care erau „chiaburi sau fii acestora”, pentru ca atunci nu esti cu nimic mai bun decat cei pe care-i acuzi.
Solutia nu-i lustratia, solutia e sa se stabileasca clar ce-i voie si ce-i interzis, sa fie motivati cei din „sistem” sa respecte legea chiar si atunci cand primesc dispozitii contrare de la sefii lor.

Nu de lustratie in stil comunist are nevoie Romania. Romania are nevoie de prevederi legale riguroase, sa previna abuzurile, prevederi prin care sa fie interzise actiunile de manipulare mediatica de catre membrii servicilor secrete, si din alte institutii ale puterii, din parchet, justitie, politie etc .., si de prevederi care sa oblige pe cei care au cunostinta de astfel de incalcari, sa le denunte, sa-i apere de eventuale repercursiuni, sa-i motiveze cu sume considerabile daca furnizeaza probe sau indicii privind incalcarea legii. Daca nu exista limitari legislative, nu exista ilegalitati si nici posibilitatea de a sanctiona.

Reforma nu schimband oameni, se face cu masuri care sa introduca proceduri.
Multi spun ca masurile se iau de oameni.
De acord, dar nu de cei de la putere, pentru ca masurile democratice limiteaza abuzurile puterii, ori nici un individ nu va lua masuri care sa-i limiteze puterea. Cine-si „taie craca de sub picioare?”

Sistemul schimbarii oamenilor il simtim pe pielea noastra prin instabilitatea functionarilor. Se practica de 20 de ani. Toate partidele au oamenii cei „mai buni”, dar „genialii” nu au solutii.

Democratia din tarile democrate a fost impusa clasei politice prin norme, de catre o societatea civila, nu a fost rezultatul unui proces al selectie umane.
Selectia umana este rezultatul democratiei, este efectul procedurilor prin care cei care nu respecta exigentele democratiei sunt sanctionati prin eliminarea lor din viata politica sau publica.
Prezumtia de nevinovatie trebuie sa functioneze in societate si in politica.
Se considera ca toti cetatenii sunt bine intentionati si pot fi marginalizati numai cei care incalca exigentele democratiei.

Anunțuri

Despre Deceneu
"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervina.” - Albert Einstein

2 Responses to Obsesii „dambovitene”, OMUL si lustratia!

  1. snake says:

    eu cred ca e cam tarziu pentru lustratie… au disparut dosare, cei care ar trebui lustrati sunt in pozitii cheie, inalte, asa ca… totul are iz de … fictiune!

    • Deceneu says:

      Da, lustrarea activistilor dupa 20 de ani e caduca.
      A Mungiu-Pippidi si Nistorescu vorbesc despre alt gen de lustratie, una de actualitate, dar nici asta nu-i fundamentata.

%d blogeri au apreciat asta: