„Raul de partid”

Dl. Cristian Pîrvulescu scrie un articol foarte important despre „raul de partid”, din pacate scris intr-un limbaj mai putin accesibil, si „apreciat” doar de „mercenarii” care lupta sa ingroape democratia si pentru ca nu au argumente cu care sa critice opinile, ataca autorul.
Ce este raul de partid in opinia lui C. Pîrvulescu?
Personalizara in detrimentul ideologizarii, o personalizare care face ca in partide sa apara o lupta pentru succesiune, care se intensifica dupa alegeri parlamentare sau locale, dar uneori si inaintea alegerilor.
Memebrii de partid sunt sustinatori/fani ai unor personalitati din partid, in loc sa-si concentreze energia pe sustinerea ideilor si a doctrinelor.
Reforma partidelor nu se poate face din exterior, iar cei din interior lupta pentru pozitie in ierarhie desi afirma ca o fac in numele democratizarii partidelor lor.

Probabil articolul este o reactie a criticilor lui C Preda, critici care au facut multe valuri, si vrea sa atraga atentia ca nu-i decat o reasezare a ierarhiilor in PD-L care nu merita atata atentie.
Asemena lupte au fost si in PSD intre Iliescu si Nastase, sau „grupul de la Cluj” si „grupul moldovenilor”.
Raul de partid

„Emil Boc, profesor de stiinte politice la baza, a inteles diferentele dinte politica si stiinta si a abandonat perspectiva teoretica pentru una practica. Altii par insa sa nu se adapteze si incearca sa aduca partidele pe „calea cea buna”. Dar in politica influenta se stabileste si se judeca dupa voturi sau resursele mobilizate, nu dupa teorii.

Daca teoriile ar fi avut cautare, nici PSD, nici PDL nu ar fi ajuns atat de personalizate. Fuga „pragmatica” de ideologie a fost profitabila pe termen scurt si mediu, dar devastatoare pe termen lung. In cazul PSD, criza de succesiune la liderul fondator ar fi putut fi evitata daca boala ar fi fost bine diagnosticata si „pacientul” ar fi urmat tratamentul. Insa dupa douazeci de ani si mai multe etichete partizane si ideologice, acest partid ramane pana astazi dependent de Ion Iliescu.

Dar nici PDL nu va scapa de aceleasi simptome. Doar ca ele se manifesta altfel si in alta perspectiva temporala. Chiar daca raul de partid pare o camuflare a luptei pentru putere si reierarhizare in partid, problema personalizarii partidului nu poate fi insa eludata fara riscuri. Iar la intrebarea ce ar fi PDL fara Traian Basescu nu prea se gasesc raspunsuri.

Aceasta terapie functioneaza pe termen mediu, dar, in conditiile unei societati democratice, nu poate asigura pe termen lung nici supravietuirea partidului, nici solutii si politici nationale.

Raul de partid resimtit de unii este, de fapt, simptomul unei crize mult mai profunde decat cea a directiei partidelor: este presentimentul unei crize a democratiei. Iar o astfel de criza, atat la nivelul institutiilor, cat si al ethosului public nu poate fi depasita decat daca partidele vor reusi sa se institutionalizeze.”

Din pacate in toate partidele politice este aceeasi situatie.
Se creeaza falsi „lideri” care dezamagesc lamentabil si pentru principii, pentru ideologie, pentru programe si solutii nu exista nici un interes.

Anunțuri

Despre Deceneu
"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervina.” - Albert Einstein

11 Responses to „Raul de partid”

  1. Lilick says:

    Totusi, pana anul trecut, PNL nu a trait ca o lipitoare pe spinarea unui lider. Si a rezistat. Electoratul clasic al PNL e obisnuit sa nu voteze pentru un lider. Si totusi partidul creste doar atunci cand are o locomotiva electorala. Iliescu, Basescu (mai ales) si recent Crin Antonescu demonstreaza asta. Cum in Romania zilelor noastre nu mai vad posibil ca ideologiile sa atraga la vot, in detrimentul personajelor holywoodiene, ar fi bine macar sa fim atenti la valorile si princiile pe care le emit personajele. Pentru ca nu le putem ignora. Ele isi fac jocul indiferent daca le ignoram sau nu.

    Avem insa si varianta de a protesta civic, sau a construi idei, pe care sa le imbratiseze o masa cat mai mare de oameni (cu optiuni politice diverse, sau fara). Fara lideri, doar in numele unor idei democratice.

    • Deceneu says:

      Da ai partial dreptate.
      In cazul liberalilor a functionat votul negativ la adresa comunistilor si al securistilor.

      In cazul partidelor FSN-iste voturile s-au obtinut prin mai multe metode.
      Pe primul loc cred ca este cultivarea spaimei: de conflicte interne si pericolul dezmebrarii tarii, de aducerea mosierilor si mai ales de riscul divulgarii informatilor confidentiale prin accesul la dosare.
      Ultima cred ca a avut cel mai mare efect, semn ca exista foarte multi care nu vor sa li se afle trecutul. Acestea au fost metodele anilor ’90

      Dupa 2000 s-au corupt o parte din oamenii din sistem, au fost atrasi in sistem „beizadelele” si au aparut interesele de „clan”.
      Asa s-au creeat activistii/propagandistii care incearca sa convinga cetatenii ca favoritii lor sunt cei care vor rezolva:
      – problema coruptiei in cazul PD-L si PNL sau
      – cresterea de pensii si ajutoare sociale in cazul PSD.

      In toate situatile s-a afirmat ca liderii partidului vor rezolva situatia pe care s-a axat propaganda, nici un partid nu a spus prin ce metode, lasand sa se inteleaga ca simpla succesiune la putere va rezolva problema.
      Cu alte cuvinte s-a sugerat ca politica este o problema de leadership.

      Celor care manipuleaza sociatatea romanesca le convine aceasta abordare centrata pe lideri, pentru ca persoanele pot fi discreditate printr-o mediatizare puternica, pe cand ideile si o echipa fara lideri proeminenti sunt mai dificil de atacat.

      Sa ne amintim mostrele de manipulare „tigareta 2” sau episodul „Rona Hartner”, care desi nu au avut efecte majore au demonstrat de ce sunt capabili.

  2. Lilick says:

    Exact! Un personaj poate fi mai usor si ridicat dar si daramat de mass-media decat o idee. Am vazut cum etichete lipite unor lideri nu se mai pot dezlipi aproape niciodata. Dar ca sa ne luptam cu asta ar trebui sa ne luptam cu mass-media. Si nu vom castiga niciodata.
    Decat daca ii pacalim in vreun fel… Ti-am preluat articolul asta. Adica tema. Am dat link la tine.

    • Deceneu says:

      Mass-media este un canal care filtreaza tematica.
      Ar trebui sa luptam sa schimbam tematica nu sa schimbam etichetele pe care mass-media le lipeste la diversi lideri politici.

  3. Robert says:

    Interesant ce se discuta pe aici, daca vrei un schimb de link-uri da-mi un semn.

  4. Florin Matei says:

    Din păcate, românul de rând aşteaptă mereu un om providenţial care să scoată ţara din veşnicul marasm. Intuind ce vrea vulgul, mulţi pozează, astfel, în oameni providenţiali. Or, România are nevoie de oameni exponenţiali, definiţi prin caracter, principii solide şi consecvenţă. Puteţi da vreun exemplu? Eu, da! Crin Antonescu!

    • Deceneu says:

      Eu, cu exceptia lui C Coposu nu am vazut al personaj care sa poata pretinde ca este model de urmat.

      Consider ca Partidele ar fi bine sa promoveze opinii si nu modele umane.
      Pot fi oameni model in viata privata, dar cu opinii diferite privind masurile sociale.
      Reformele in lumea moderna sunt rezultatul unui proces continuu al muncii in echipa.
      Conceptia ca trebuie sa fim condusi de lideri este una feudala.
      Daca pretindem sa fim o socitate moderna atunci trebuie sa renuntam la conceptii traditionale.

  5. transildania says:

    Nu sunt de acord cu Parvulescu intr-un singur aspect, si anume ca reforma pertidelor nu poate fi impusa cu forta si din exterior.

    Desigur ca in ultima instanta partidele sunt cele care pot schimba legea partidelor sau consitutia, dar ele nu vor face acest lucru NICIODATA fara presiune externa.

    Aici trebuie sa vorbesc si de rolul, juralistilor, editorialistilor, expertilor, profesorilor. Rolul lor este cu foarte putine exceptii jalnic, nefast. Se rezuma mereu la aceasi analiza: cum sunt lucrurile. Nu cum ar trebui sa fie si ce ar trebui facut ca sa se schimbe. As putea da nenumarate exemple. Astfel acesti formatori de opinie din afara partidelor poarta cel puin atata raspundere pentru nereformarea partidelor si pentru interminabila discutare si rasdiscutare a chestiunilor legate de persoane (in detrimentul solutiilor).

    Cat despre faptul ca si liberalii au acum un lider mai carismatic. Eu nu cred ca acest lucru inseamna neaparat ca si liberalii se raliaza la „programul” liderului care trage totul dupa el. Cred ca ar putea, daca gestioneaza situatia inteligent, sa profite si de existenta unui lider care comunica bine, dar sa si implementeze un alt stil, de a pune in prim plan continuturi, solutii, principii.

%d blogeri au apreciat asta: