Imoralitatea dictaturii majoritatii

Am asistat intr-o comuna la modul cum s-a luat decizia pentru distribuirea lemnelor de de foc din parcele care ar fi trebuit retrocedate.
Repartizarea s-a facut in felul urmator:
„Popescu desi a avut proprietate este la oras si pentru ca nu are nevoie de lemne nu primeste nimic, iar Ionescu, care nu a avut parcela in padure, dar locuieste in localitate si are si doi copii casatoriti la casele lor, oameni la 30 de ani, au nevoie de lemne pentru a-si incalzii cele trei case si primesc trei cote.”
In loc sa repartizeze cantitatea de lemne numai la proprietari, in functie de suprafetele pe care le-au avut ei sau parintii, si ceilalti sa le cumpere cota celor care nu aveau nevoie de lemne, s-a recurs la metoda socialista a repartizarii dupa nevoi stabilita prin decizia majoritatii.
In mod similar la sate, cand cetatenii aleg ciobanul care sa le pazeasca oile pe timpul verii, un proprietar cu 300 de oi, are un singur vot, la fel cu cel care are 2 capre.

Asa functioneaza dictatura majoritatii dupa 20 de ani de democratie „originala damboviteana”, pentru ca romanii nu au vrut sa accepte pe cei care „nu au mancat salam cu soia” si care cunosteau mai bine cum functioneaza democratia autentica, si au preferat pe cei care „cunosc mai bine realitatile romanesti” dar nu aveau interesul sa promoveze democratia.

Decizile trebuie sa fie morale, adica sa fie in interesul comunitatii dar, sa nu lezeze proprietatea privata.
Este la fel ca libertatea individuala, care este acceptabila pana la limita la care lezeaza libertatea si confortul celor din jurul lor.

Nici un politician roman si nici mass-media nu au incercat sa explice ce-i moral si cei imoral in societatea romaneasca.
Kant a definit morala cu explicatie foarte accesibila.
Daca faci un efort de imaginatie si te plasezi in locul celui care suporta decizia ta, si decizia iti provoaca neplaceri atunci este o decizie imorala, iar daca iti aduce beneficii materiale si/sau spirituale este o decizie morala.

Din pacate in societatea romaneasca se instaureaza dictatura majoritatii, majoritate care este manipulata si utilizata in scopuri de grup, in loc sa se impuna dictatura legii, care este „antidotul” impotriva coruptiei.
Se promoveaza dictatura majoritatii ca fiind valoare suprema a democratiei.

Democratia este direct proportionala cu morala.
Morala si socializarea au fost cultivate de biserici.
Faptul ca exista aceste diferente pe continent, si ca unele tari sunt mai corupte, depinde de cultura morala si de responsabilitatea cetatenilor, de calitatea actiunilor bisericilor.
Acolo unde majoritatea a impus morala a triumfat democratia si consecinta acestei a fost nivelul de dezvoltare.
Unde morala si gradul de civism a fost redus au prosperat abuzurile.
Nu intamplator estul este in urma vestului si sudul Europei mai putin dezvoltat decat nordul.

Nu intamplator cetatenii din Transivania si Banat au alta mentalitate decat cei din sud si din Moldova.
Cetatenii au avut parte de alte biserici mai active sau mai pasive, mai independente sau mai obediente fata de puterea politica. Unele au provaduit morala demnitatii, altele au pus accent pe umilinta si supunere pentru care se primeste rasplata in „lumea dreptilor”.
Dupa unele biserici dreptatea se face dupa moarte, pentru altele dreptatea trebuie sa se faca aici pe pamant, si pentru asta trebuie stabilite criterile si legile dupa care sa se faca dreptate.

Anunțuri

Despre Deceneu
"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervina.” - Albert Einstein

14 Responses to Imoralitatea dictaturii majoritatii

  1. plano10 says:

    Asta nu e dictatura majoritatii ci bunul plac al unui primar care crede ca descentralizarea inseamna ca el e Legea.
    Nu suntem pregatiti pentru o descentralizare majora a deciziilor in stat.

  2. teonegura says:

    Eu unul face alergie chiar si la auzul termenului de „dictatura”, nu mai e nevoie de argumente gen majoritate etc. Pur si simplu e o stare de fapt de neacceptat. Pentru mine.

    • Deceneu says:

      Te-au terorizat unii „deontologi” cu dicatatura parlamentara?
      Le-am spus ca dictaturile sunt personale si ca nu exista dictaturi parlamentare, dar nu au acceptat explicatia.

  3. marius says:

    Deci, sa intelegem ca libertatea religioasa a celor care cred ca dreptatea se face dupa moarte ar trebui restransa pe motivul ca ar putea distruge democratia ? Care democratie nu este altceva decat o forma de conducere a societatii in care poporul isi exercita, direct sau indirect, puterea si care, teoretic si practic, nu ar trebui sa ingradeasca drepturi si libertati.
    De fapt, problema este in alta parte si anume tocmai in democratizarea sau mimarea democratizarii societatii de catre cei care ar avea obligatia sa o infaptuiasca efectiv (nemimand-o, adica). Dar, azvarlirea vinovatiei lipsei democratiei in spatele celui care ar trebui sa beneficieze de ea (poporul, in acest caz), este o altfel de „tehnica” si apartine unei alte forme de conducere a societatii.

    • Deceneu says:

      Nu stiu de unde ai dedus despre ingradirea libertatii religioase?
      Am afirmat ca unele biserici sunt mai active in domeniul social, altele sunt pasive.
      Democratia presupune cetateni activi.
      Nimeni nu are „obligatia sa o infaptuiasca efectiv” democratia.
      Ea trebuie cucerita.
      Liderii politici au interesul sa o restranga, sa se permanentizeze la putere. Societatea se democratizeaza daca exista o alta forta care sa fie alaturi de cetateni sa-i organizeze si sa pretinda conducerii sa actioneze democratic.
      Fara aceasta forta conducatorii simuleaza democratizarea.
      Forta poate fi biserica sau o societate civila.

  4. Dan Patrascu says:

    Foarte de acord. IN mare masura, romanii au inca o mentalitate dureros de comunista.

    • Deceneu says:

      Comunismul a gasit un teren fertil, o societate atomizata pe care o poti domina usor pentru ca fiind dezbinata este incapabila sa opuna rezistena autoritatii.

  5. marius says:

    Democratia trebuie cucerita inainte de a fi infaptuita efectiv de catre statele si popoarele aflate in interiorul UE si NATO ? Poate, dar atunci ce le uneste pe toate aceste state si care sunt valorile pe baza carora sunt ele partenere ? Care forma de guvernare (in UE si NATO) este OBLIGATORIE ?

    • Deceneu says:

      Democratia se cucereste si se apara in fiecare zi, pentru ca este sub asaltul celor care vor sa preia puterea.
      Tarile din UE si NATO au sisteme apropiate, dar sunt si diferente destul de mari.
      UE s-a constituit din motive economice, in prima faza ca o piata ecenomica comuna si in perspectiva se doreste o organizatie de tip federal.

  6. marius says:

    Aveti dreptate, in pofida manipulatorilor de profesie pe care-i intalnim aproape peste tot, tarile din UE si NATO au sisteme cu diferente destul de mari, dar totusi apropiate… Despre aceasta „apropiere”, poate ati putea spune ceva, deoarece nu este destul de clar, adica : – Exista vreun singur stat, dintre cele despre care vorbim, care ar putea considera ca „valorile universale care constituie drepturile inviolabile si inalienabile ale persoanei, precum si libertatea, democratia, egalitatea si statul de drept” – ar fi false-valori ? UNDE scrie ca valorile din interiorul UE si NATO trebuie cucerite ? CINE spune ca Tratatele (de ex.,cel de la Lisabona sau al Atlanticului de Nord) sunt lipsite de valoare juridica (asadar, facultative) si cum se numeste distorsionarea realitatii, in interiorul UE si,mai ales – NATO ?
    Intreb inca odata, deoarece nu am primit raspunsul : Care forma de guvernare (in UE si NATO) este OBLIGATORIE ?

    • Deceneu says:

      Nu am inteles intrebarea cu guvernarea obligatoie?
      – Nici o tara nu are democratie perfecta. Democratia este perfectibila pentru toate tarile.
      Nu exista libertate individuala absoluta, este o liberate relativa limitata de normele de convietuire, de libertatea celor din jur.

  7. Câţi dintre noi nu rezonăm cu mesajul celor care fac apel la “securitatea naţională”, sau la “duşmanii poporului” (cei mulţi şi diverşi)? Câţi dintre noi nu renunţăm la propria gândire sau libertate pentru “interese naţionale” sau “crize globale” pe care poate că nici nu le înţelegem suficient? Cine este, totuşi, duşmanul? “Real” sau “fictiv”, ce mai contează? Cei care iau decizii cu privire la viaţa noastră trebuie să gândească pentru noi, fiindcă – nu-i aşa? – ei sunt cei cu autoritate… Şi, astfel, dilema autoritate-conştiinţă personală este rezolvată. Justificare: ei ştiu şi ce spun şi ce “gândesc”! Noi, doar ne supunem… Iar răul poate intra în “normalitate”. Însă, totuşi, cine răspunde???

    • Deceneu says:

      Daca cerem sa fim informati si decizile transparente, situatile in care mergem pe incredere se reduc. Poate nu toata lumea inteleg explicatile, dar sunt destui care isi dau seama daca argumentele sunt sau nu credibile si ei pot „contamina” si pe cei din jur.

%d blogeri au apreciat asta: