Mare talent, minuscul caracter!

Persoana lui Adrian Paunescu monopolizeaza tot spatiu media, nu mai poti vedea si asculta nimic altceva.

Toata lumea il elogiaza, ce mare poet, ce mare roman a fost, si ce suflet mare a avut, pentru ca pe multi i-a ajutat.

Elogiile aduse lui Paunescu reamintesc de elogiile aduse de Paunescu, de parca toti jurnalistii ar fi fost crescuti si educati la aceeasi scoala.
Se aplica in forta vorba romaneasca „despre morti numai de bine”.
Adrian Paunescu trebuie privit din trei perspective: talentul/potentialul, realizarile si caracterul.
In mod normal la sfarsitul vietii ar trebui facut un bilant cu bune si cu rele, si cum peste tot sunt elogii, pentru echilibru eu o sa punctez cateva aspecte mai „intunecate” din activitatea lui A Paunescu.

Paunescu a fost un „poet de curte”, pentru ca a vrut sa fie si la putere si poet.
A Paunescu a fost un mare talent ce s-a irosit din cauza unui caracter mic.

Imi amintesc ca Monica Lovinescu la Europa Libera afirma despre Paunescu, ca „va ajunge nemuritor ori in Comitetul Central”.
A incercata sa se „cocoate” la putere ca sa-si promoveze poezia.
Pentru asta a facut compromisuri peste compromisuri, un desantat cult al personalitatii.

Multi scot in evidenta tinerele talente pe care le-a ajutata sa se afirme la cenaclul Flacara. E adevart ca prin cenaclu Falcara s-au lansat in special interpreti de muzica folk, dar nu se stie cate talente s-au irosit pentru ca nu au „acceptat conditile”.
De talentele acelor tineri s-a folosit si Paunescu, talente care nu s-au ales decat cu popularitatea. Nici un „menestrel” nu s-a chivernisit din cenaclurile Flacara, desi maestrul solicita sume colosale doar ca sa prezinte la televiziune emisiunile „Antena va apartine” organizate in judete de secretarii de partid. E adevarat ca popularitatea i-a ajutat sa castige din prestatile la nunti sau prin restaurante.

Se exagereaza fenomenul Flacara.
Cred ca mai degraba a coincis dezghetul ideologic al anilor ’65-’70 cu lansarea revistei Flacara. Sigur si Paunescu a avut o contributie la asta, dar in aceeasi perioada au aparut Song dirijata de I L Mihalea si formatile de muzica usoara (Savoy, Compact, Mondial, Cromatic, Semnal M. Phoenix, Sincron, Rosu SI Negru ), care nu-si datorau succesul lui Paunescu.
Fenomenul Flacara nu a fost un fenomen izolat, dar el a fost singurul care a continuat pentru ca Paunescu s-a bucurat de sustinerea puterii politice si ulterior fenomenul a fost confiscat si adminstrat de comunistii si transformat in „Cantarea Romaniei”.
Dupa cutremurul din ’77 aparuse si un banc, ca „de atata Cantare Romania a inceput sa joace”.

Imi amintesc in ’73 de 1 Mai in Herastrau, erau mai multe formatii de muzica usoara (cel putin 4), care tineau concerte simultan, fiecare cu scena proprie si cu echipe de balerini si balerine, cu statii de amplificare puternice.
M-am despartit de un amic si ne-am dat intalnire la ora 14 la anumit un copac.
Amandoi am fost la ora si la locul stabilit, dar nu ne-am intalnit din cauza aglomeratiei. Nu aveai loc sa arunci un ac. In nici un an nu am mai vazut spectacole de asemenea calitate ca in ’73 tinute pe teren deschis si nici atat de mari. Cenaclu Flacara se tinea pe stadioane sau in piete. Cred ca si puterea s-a speriat de amploarea schimbarilor si de influenta occidentala (discoteci, plete, mini jupa, fenomenul hipy …) . Au inceput sa se faca razii prin baruri si discoteci, sa-i tunda pe tineri si sa-i duca la politie ca sa-i imtimideze.

Multi jurnalisti afirma ca au fost ajutati de A Paunescu, ceea ce demonstreaza un suflet mare
Cei care acum afirma ca au fost ajutati in special in profesia de jurnalist, imi amintesc de un secretar de partid care se lauda pe cati i-a ajutat el cu: bonuri de benzina si dispozitii catre macelarii si brutarii ca sa le livreze paine sau carne la cei care aveau o nunta sau o inmormantare, pentru ca painea, carnea si benzina erau pe cartela.
Toti secretarii de partid credeau sincer ca ei ajuta oamenii, pentru ca nu vedeau decat binele pe care-l faceau nu si pe cei pagubiti prin distribuirea preferentiala de bunuri (masini de spalat, televizoare etc…)
Nimeni nu-si pune problema ca ajutorul respectiv acordat jurnalisitilor a fost un trafic de influenta prin care alte persoane au fost vaduvite de sanse.
Sprea aceeasi putere discretionara aspira si actualii politicieni sau potentati locali.

A Paunescu a fost un om energic, inteligent, talentat, dar lipsit de caracter.
A fost admirat, iubit si urat, incat in ’89 era sa fie linsat de cetateni.
Ar fi putut lasa o opera mult mai importanta daca nu iubea puterea si daca nu se dedica politicii.
Alergand dupa avantajele puterii si-a redus sansele la nemurire.
Nu l-a interesat ce va fi dupa moarte. A vrut sa se bucure de glorie in timpul vietii.

Spunea bine Ov. Densusianu ca „Invatatura iti da lumina, dar nu te inalti decat prin caracter.”

Probabil sunt multi in mass-media care se conduc dupa acelelasi valori (i)morale, din moment ce sunt atatea elogii la adresa „bardului” si jurnalistului Paunescu.
Aducandu-i elogii lui Paunescu si trecandu-i cu vederea caracterul si compromisurile, incurajam pe altii ca el sa-i calce pe urme, si am in vedere pe cei ca T R Ungureanu, Cartarescu sau jurnalisti ca Turcescu etc…
Nu trebuie ca inteligenta si talentul sa constituie scuza pentru actiuni guvernate de lipsa de scrupule.

Eu sunt adept al afirmatilor lui Cicero„Caracterul fara intelepciune poate mult, dar inteligenta fara caracter nu valoreaza nimic. Nimic nu e mare daca nu e onest.”

Anunțuri

Despre Deceneu
"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervina.” - Albert Einstein

2 Responses to Mare talent, minuscul caracter!

  1. Imi pare rau, insa nu pot fi de acord cu asertiunile tale. Este usor de a judeca post-factum istoria unui om. Dincolo de anumite aspecte negative pe care si le-a recunoscut, nu cred ca putem contesta uriasa sa personalitate. Nu trebuie sa fim tributari unei conceptii eminamente politice exprimate in raportul de studiere a comunismului…

    • Deceneu says:

      Eu nu i-am contestat meritele artistului, dar am sustinut ca artistul a fost compromis de “omul” Paunescu. Omul nu a fost patriot, a fost un ipocrit care a vandut iluzii, dar si-a vazut interesele si a stiut cu cine se insoteste si inainte si dupa ‘90. Si pe patul de spital cand era cu un picior in groapa se gandea la impozitarea drepturilor de autor, nu la libertatea si la democratie.

      Pentru mine meritele artistului nu pot anula ipocrizia omului. Paunescu a avut talent, inteligenta si energie.

      Ca sa fie o personalitate trebuie sa aiba caracter.
      Sunt adept al cel afirmate de M Codreanu “Bunul simt poate inlocui cateodata inteligenta, dar inteligenta nu poate sa-nlocuiasca niciodata bunul simt.”

%d blogeri au apreciat asta: