Patriotism, mândria si rusinea de a fi român

Tema e foarte controversata si a inceput sa fie abordata in special de romanii din diaspora.
Un articol din Capital Mândria de a fi român – Adrian Stanciu a provocat comentarii pentru ca priveste dintr-o perspectiva interesanta si realista.

«Românii sunt un popor care se uraste pe sine», mi-a spus cândva un prieten, si cred ca avea mare dreptate. Cred ca cea mai grava problema, si cea mai profunda, pe care o avem ca natie e acest profund sentiment de inferioritate care ne face sa ne detestam pe noi însine.

Primul pas al patriotismului e sa construim România de mâine în noi.
Al doilea e sa-ti iubesti semenii. Nu poti sa iubesti România fara a iubi românii. România nu e muntii ei sau Delta sau mai stiu eu ce bazaconie de branding. România e formata din români. Nu am vazut înca natie cu oameni mai negativi, mai sceptici, mai ciudosi, mai cinici si mai critici fata de ceilalti ca noi. Asta e o lipsa de patriotism. Ca sa crezi în tara ta, trebuie sa crezi întâi în oamenii ei.
Al treilea e sa faci ceva pentru a o schimba. Sa dai ceva înapoi comunitatii care te-a facut om. Sa depui efort si energie pentru a misca lucrurile, dupa puterea ta, într-o directie mai buna. Nu pentru ca iei leafa, nu pentru ca te împinge sau forteaza cineva. Pentru ca asa crezi tu ca e bine.

Dacă vom urma aceste trei simple reguli ale patriotismului, vom avea, cu toții, o Românie de care să ne mândrim. Pentru că mândria de a fi român e consecința patriotismului, nu sursa lui.


De ce ne este rusine ca suntem romani?
Pentru ca simtim ostilitate si dispret, din partea cetatenilor occidentali.
Suntem intrigati de ce nu suntem apreciati pentru ca la olimpiade, in sport, sau in domeniul profesional la concursurile de inventica, rezultatele nu sunt mai mici decat ale altor cetateni din tarile avansate.

E adevarat ca individual putem sa concuram cu occidentalii, dar ca societate rezultatele sunt submediocre.
Cand apreciezi un om il apreciezi dupa rezultatele individuale, dar cand faci aprecieri la adresa unei comunitati evaluezi rezultatele comunitatii.

Se afirma ca avem medici valorosi dar medicina are rezultate modeste pe plan mondial. Avem specialisti in IT dar nu avem firme romanesti de IT de prestigiu, sau produse soft cunoscute pe plan mondiat. Avem potential turistic dar nu avem venituri din turism la nivelul potentialului, avem potential agricol dar nu avem venituri din agricultura. Avem potential hidroenergetic insuficient exploatat si minereuri dar le vindem pe preturi derizorii si exemplele ar putea continua.
Se adevereste ce spunea Eminescu „muntii nostrii aur poarta / noi cersim din poarta-n poarta”. Cum sa fim apreciati ca popor daca nu avem rezultate?

Cum sa respecti un popor care se lasa umilit fara sa reactioneze?
Cum sa apreciezi niste oameni care afirma cu nonsalanta ca ei nu se implica in politica „pentru ca politica-i o mizerie”?
E ca si cum ai spune despre banca la care pastrezi economiile ca e condusa de excroci, dar tot lor le acorzi economiile pentru pastrare.
Are logica? Nu are!
Nici sa dai votul unor excroci nu are logica?

Multi afirma ca fiecare trebuie sa ne schimbam si sa-i influentam pe cei din jur.
Majoritatea considera ca nu au nimic ce sa-si reproseze si au dreptate. Ca indivizi sunt apreciati si respectati de comunitate si atunci de ce sa se schimbe. Poate si mediu in care lucreaza si traiesc este unul respectabil.

Occidentalii au dezvoltat un set de valori sociale, solidaritatea si implicarea sociala, tinuta morala, gradul de implicare in problemele comunitatii, asumarea responsabilitatii de cetatean pentru apararea libertatilor si a democratiei, valori care ajuta comunitatea sa performeze.

Membrii cei mai respectati in occident sunt cei care dau dovada de spirit cetatenesc, care sacrifica din resursele lor (timp sau bani) pentru binele public.
La polul opus sunt egoisitii care nu se gandesc decat la ei.
Chiar daca egoistii au succes individual, nu se bucura de simpatia si respectabilitate de care se bucura liderii, care si-au facut un scop din apararea libertatilor, a democratiei si a persoanelor vulnerabile. Egoistii infumurati nu vor fi promovati in posturi de conducere sau ca lideri, pentru ca ei nu considera ca e necesar sa se consulte cu cei din jur.
In occident se promoveaza oameni democrati, modesti, echilibrati, spre deosebire de Romania unde liderii de succes sunt considerati liderii puternici si autoritari.

Societatea occidentala este superioara prin faptul ca obtine rezultate bune de la un potential modest, pentru ca are un grad de socializare si implicare comunitara ridicat si isi promoveaza valorile.
In occident munca in echipa este apreciata, pentru ca s-a constatat ca mai multe capete modeste gasesc solutii mai bune decat o minte luminata. Echipa este mai stabila si mai putin expusa la coruptie prin decizii subiective sau abuzive.

Societatea este supusa la o permanenta agresiune din partea celor de la putere, care fac tot posibilul sa confiste puterea, prin diminuarea si in final anularea democratiei.
Apararea democratiei nu se poate face individual, se poate face doar organizati in ONG-uri sustinuti de mass-media independenta.
Ca sa fie independente ele trebuie sa fie finantate de catre membrii societatii, prin cumpararea publicatilor, prin cotizatii si sponsorizari financiare sau activitati neremunerate.

Exista candva un proverb romanesc, care spunea ca „decat codas la oras mai bine in sat fruntas”. Aceasta valoare care reprezinta un indemn la respectabilitate ca valoare fundamentala nu mai este cultivat. Majoritatea prefera o bunastare personala in locul unei pozitii respectabile in societate.

Ca sa fim respectati trebuie sa ne revizuim sistemul de valori.
Daca nu apreciem libertatea, demnitatea asigurate prin functionarea democratiei, nu putem pretinde sa fim respectati.
Ca sa aparam democratia trebuie sa fim o comunitate, nu o turma care urmeaza orbeste un lider si nici o masa amorfa de indivizi fara reactie.
Trebuie sa adoptam valorile sociale occidentale si metodele care si-au dovedit suprematia si eficienta, respectiv socializarea si implicarea sociala, umanitara si politica.

Revin la cele trei elemente enumerate de articolul citat.
– Sa ne cunoastem istoria si pe noi, sa fim buni si toleranti daca nu ne putem iubii, si sa actionam ca o echipa daca vrem sa devenim cetateni respectabili, altfel nu vom fi decat o populatie.

Despre Deceneu
"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervina.” - Albert Einstein

16 Responses to Patriotism, mândria si rusinea de a fi român

  1. Moi spune:

    In primul rand avem un spirit critic peste medie . Ne criticam intre noi si pe noi. In al doilea rand ne lipseste increderea , ii asteptam mereu pe altii sa ne caute – mandrie sa fie oare ? Depresie ? Dar nu este totul pierdut , unii mai cred inca, sustin si promoveaza valorile ascunse .

    • Deceneu spune:

      Spirit critic este bun cand este facut reponsabil si se face cu argumente ca sa corectezi ceva ce consideri ca nu-i bine.
      La romani este blamare nu critica.
      Se uzeaza doar de afirmatii ca sa puna in inferioritate pe cineva, sa dovedeasca prin contrast ce valoros este respectivul.

  2. toma alimos spune:

    am sa fac copy -paste la cateva din randurile scrise si am sa dau si altora sa „auda” sub egida „DESCHIDETI OCHII! ” ; aceasta poate fi „revolutia de catifea” pe care o putem trai si simti in societate , si anume „implicarea „individului in scop comunitar , si NU „pasivitatea sau indiferenta ” .
    cat despre „uscaciuni” , ele vor fi asa cum au fost si pana in prezent , e de datoria noastra insa sa le rejectam cu promptitudine de fiecare data , chiar daca din politete , le acordam si un preaviz cu semnatura sub marca inregistrata : „IESI AFARA JAVRA ORDINARA!”

  3. Mihai spune:

    E foarte greu sa mai schimbam parerea celorlalte tari despre noi acum. Chiar daca am incerca asta(cu toate ca nu e cazul) ar dura foarte foarte multi ani. Eu unul sunt mandru ca sunt roman, nu pot sa zic ca imi este foarte bine in tara, dar nu as pleca de aici.
    Cei care sunt buni individual intr-un domeniu pleaca imediat afara. Daca ar ramane cum zici tu specialistii iT de exemplu, dar cei care chiar sunt buni in domeniu, sa faca o firma puternica care sa scoata un soft foarte bun ar avea succes chiar daca sunt romani. Dar ai nostrii prefera sa plece afara pe salaraii mari.

    • Deceneu spune:

      Nu atat imaginea celorlalti despre noi este importanta, cat rezultatele.
      Imaginea lor este doar un indicator al evaluarii.

      E adevarat „ca increderea se castiga greu si se pierde intr-o clipa”, ca e usor sa „demolezi” si mult mai greu sa construiesti.
      Cei care sunt buni si pleaca o fac petru ca aici nu au sanse, nu pentru ca acolo ar duce-o mult mai bine.
      Acolo sunt apreciati la valoare lor, pe cand aici valorile sunt umilite.
      Exista firme de soft, dar nu au produse remarcabile pentru ca nu formeaza o echipa.
      Fiecare vrea sa arate ca el e mai bun si ce stie pastreaza pentru el.
      Nu se organizeaza discutii in echipa sa adopte solutia cea mai buna si astfel fiecare sa se imbogateasca cu cunostinte noi, asa ca pierd toti din cauza individualismului.

    • Georgina spune:

      Draga Mihai,

      E posibil sa dureze foarte mult, poate mai mult de 20 ani cat ne „dadea” Brucan sa ne schimbam mentalitatea. Dar (ca in bancul cu Bula si Dumnezeu – „joaca si tu o data la Loto!”) noi trebuie sa incepem, ca ei sa curga. Problema este ca generatia actuala nu mai stie ce e rabdarea. Vrea totul imediat. Increderea de obicei nu se acorda, ci trebuie castigata. Apoi… de pierdut e usor, de castigat inapoi mult mai greu decat de construit de la zero. Deci da, va fi greu si va dura. Insa nu inseamna ca va fi imposibil.

      Din pacate iti scriu asta de la distanta de tara, insa nu am plecat „imediat”, ci dupa 12 ani de munca acasa. Am ajuns la un nivel, mi s-a oferit un nivel superior si am acceptat. Asta nu inseamna ca am emigrat. Peste cativa ani o sa revin pe un nivel superior in tara. Si o sa reiau constructia din interior. Deocamdata insa construiesc in continuare peste tot pe unde merg. Si merg cat mai departe.

      Si pana ma intorc, va tin pumnii voua, celor care luptati in continuare din interior. Si incerc sa va impartasesc din experienta mea de „afara”, ca sa nu credeti ca e pe undeva ideal.

      Nu renuntati, ca la un moment dat o sa vina ele si roadele. Chiar daca undeva pe la urmasii urmasilor nostri.

  4. silvy spune:

    Imi spusese cineva, mai demult, dupa ce a lucrat o perioada inafara: nu exista natie care sa se deteste mai mult decat romanii. Avem un talent deosebit de a ne uri unii pe altii si de a ne arata cu degetul.

    • Deceneu spune:

      Ura asta a fost cultivata, prin manipulare/intoxicare.

      • daniela spune:

        Deceneu :
        Ura asta a fost cultivata, prin manipulare/intoxicare.

        Circula prin diverse surse o povestioara despre un student la un curs de fizica…in care studentul raspunsese profesorului ,la o intrebare adresata,ca intunericul este lipsa luminii;prin parafrazare as spune ca ura este absenta iubirii.Daca ne-am iubi ca oameni,natie,popor am ajunge departe.

  5. Simona spune:

    Din observatiile mele occidentalii nu ii privesc cu dispret pe romani. Eu am avut experiente proaste cu romani in strainatate, nu cu occidentali. Asta pentru ca ei te judeca dupa ce vad – daca esti serios nu ai probleme.

    Eu am niste teorii despre situatia de acum din Romania – ca probabil vine de pe vremea cand tuturor le era teama si de prieteni sa nu ii toarne la securitate. In Romania nu exista constiinta sociala, oamenii pe strada nu se poarta de parca ar apartine unei comunitati in general – trec indiferenti pe langa oameni care pot avea nevoie de ajutor, pe langa copii. Fac mizerie, injura in trafic, tot timpul altul ii deranjeaza. Nu mai zic prin alte parti..

    http://sirimie.blogspot.com/2010/10/poate-sistemul-comunist-e-de-vina.html
    http://sirimie.blogspot.com/2010/09/despre-invidie.html

    • Moi spune:

      Apropo de asta , cred ca printre cauzele situatiei la care s-a ajuns se numara si faptul ca romanii sunt individualisti , o „contra” rabufnita ca raspuns la anii de comunism fortat , colectivizare fortata. Individualismul genereaza egoism si invidie .

      • Deceneu spune:

        Eu ce tot „propavaduiesc” aici pe blog.
        Socializarea este opusul individualismului, promovat de comunism dar cu radacini mai adanci.
        Socializarea a fost cultivata de bisericile protestabta si catolica, spre deosebire de ortodoxie care s-a limitat la rugaciune.
        Trebuie cultivata constinta ca apartinem unui grup si ca trebuie sa facem ceva si pentru grupul din care facem parte, nu doar pentru noi ca indivizi, daca vrem sa fim respectati ca natie.

        In grup putem avea realizari mult mai mari, si cand ai realizari ai si satisfactii, care elimina sau diminueaza nefericirea.
        Sunt lucruri care se influenteaza.

        • daniela spune:

          Deceneu :
          Eu ce tot “propavaduiesc” aici pe blog.
          Socializarea este opusul individualismului, promovat de comunism dar cu radacini mai adanci.
          Socializarea a fost cultivata de bisericile protestabta si catolica, spre deosebire de ortodoxie care s-a limitat la rugaciune.
          Trebuie cultivata constinta ca apartinem unui grup si ca trebuie sa facem ceva si pentru grupul din care facem parte, nu doar pentru noi ca indivizi, daca vrem sa fim respectati ca natie.
          In grup putem avea realizari mult mai mari, si cand ai realizari ai si satisfactii, care elimina sau diminueaza nefericirea.
          Sunt lucruri care se influenteaza.

          Na,ca mi-ai servit-o la fileu :O:
          Spre sfârşitul slujbei de Duminică preotul întrebă: – Câţi dintre dvs şi-au iertat duşmanii ? 80% au ridicat mâna. Preotul insistă cu întrebarea. Toţi răspund de data asta, cu excepţia unei bătrânele. – Doamna Nelly…dvs nu sunteţi dispusă să vă iertaţi duşmanii ? – Eu nu am duşmani, răspunse blând. – Doamnă Nel.- Pentru că deja au murit toţi, nenorociţii …

  6. daniela spune:

    Deceneu :
    Ca sa ajungem la iubire trebuie sa trecem prin faza de toleranta.

    Eu inteleg toleranta ca o componenta a iubirii🙂

    • Deceneu spune:

      Pentru mine sunt diferite.
      Toleranta permite sa-l accepti pe celalat asa cum este, pe cand iubirea te determina sa-l ajuti, sa nu-ti fie indiferent.

%d blogeri au apreciat asta: