Valori si exigente

Am abordat o tema teoretica a prioritatilor in viata in lectia de filozofie.
Astazi tratez problema prin exemple.

Imi povestea un cetatean ca fiind copil, de 7-9 ani mergea cu tatal lui cu caruta cu vacile si trecand pe langa o livada, mai izolata de sat, unde era plin pe jos de prune, a sarit din caruta a luat de pe jos doua maini de prune si le-a bagat la san in camasa.
Cand s-a intors la caruta tatal lui l-a facut sa le arunce si pentru ca nu prea voia, a pocnit cu biciul pe langa urechile lui.
Dupa ce le-a aruncat se tot gandea „ce tata rau am”, nu m-a lasat sa iau cateva prune care vor ajunge la tuica. Acasa nu aveau livada mare si erau 6 frati.
Tatal lui era constient ca la sate copii se mai duceau la furat de fructe, dar nu trebuiau incurajati. Daca-l lasa sa ia cand era cu el il incuraja sa faca si cu alta ocazie la fel.

Un taran in perioada comunista (inainte de coperativizare) s-a inteles cu un var sa-i vanda o pereche de boi la pretul pietei.
Cumparatorul(varul) s-a dus in piata cu un alt cetatean si seara au venit si i-au spus un pret care s-a practicat in piata si au facut targul.
A doua zi omul afla ca pretul a fost mai mare.
De la acest gest nu a mai vrut sa aiba de-a face cu respectivul toata viata, mai bine de 40 de ani, considerandul o persoana lipsita de caracter, un „ticalos fara cuvant”.
Pagubitul era o persoana sufletista, care acorda mare importanta rudelor, pentru ca el a ramas fara tata de la varsta de 3 ani. A crescut cu mama si cele trei surori, ajutati de rude si punea mare accent pe onestitate.
O promisiune avea putere de act notarial, nu doar la persoana respectiva, in general.
Aceeasi persoana ca sa explice de ce-i importanta credibilitatea, povestea ca s-a dus intr-un oras din apropiere (10 km) si intamplator a vazut o pereche de incaltaminte, dar nu avea bani la el. A apela la un cunoscut care se ocupa cu comertul sa-i imprumute bani pana a doua zi. Respectivul nu i-a dat bani, dar a scris pe un bilet catre vanzator ca poate sa-i dea pe datorie ca e om de cuvant, si vanzatorul pe baza recomandarii i-a dat perechea de bocanci. A doua zi persoana i-a trimis banii. Nici nu se punea problema altfel. Daca nu i-ar fi avut i-ar fi imprumutat si tot i-ar fi trmis.

Cineva imi povestea despre un var de-al lui profesor universitar, un om deosebit de dotat, care umbla cu un costum de haine ponosit.
Manca pe un ziar si in casa avea o dezordine de nedescris. Nu lasa pe nimeni sa-i faca curat sau ordine pentru ca spunea el ca nu mai gaseste nimic.
In dezordinea respectiva stia fiecare lucru unde se afla.
Profesorul nu dadea importanta tinutei sau comportamentului. Nu simtea nevoia sa se ridice la nivelul colegilor prin tinuta, pentru ca el era peste nivelul lor prin profesionalism.
Era un tip ca in bancul cu profesorul universitar care „la nevasta ii spunea ca este la amanta, la amanta ii spunea ca este cu nevasta si el studia in biblioteca”.

Am dat exemple de oameni de caracer din categorii sociale diferite, dar cu valori foarte ferme si foarte exigenti, pentru ca aud mereu pe unii vorbind cu dispret despre cineva si etichetandu-l „e un taran”.
Nu stie sa se poarte, nu are maniere sau e un prost.
Viata la tara a avut valori mult mai puternice decat viata la oras. O spunea mereu regretatul O Paler.

La o manastire comentam cu colegii de liceu ca pe o masa erau pene de gasca intr-o calimara, si calugarul ghid ne-a spus:
„inainte cu pana de gasca scriau idei de aur, iar astazi cu penita de aur se scriu idei de gasca.”

In trecut se punea mare accent pe valori pe „continut”, pe cand astazi se pune accent pe forma pe „ambalaj”.
Voi cum judecati oamenii dupa „continut” sau dupa „ambalaj”?
Evitati persoanele care fac impresie proasta in societate pentru ca nu stiu sa se poarte, chiar daca aveti o parere buna despre ele?
Sunteti exigenti sau indulgenti?
Profunzi sau superficiali? 🙂

Anunțuri

Despre Deceneu
"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervina.” - Albert Einstein

9 Responses to Valori si exigente

  1. Salut!

    Vad ca avem subiecte de discutie in comun.
    Esti de acord cu un schimb de link?

  2. Moi says:

    Sistemul de valori este propriu fiecarui individ . Am invatat de la viata ca nu poti schimba sistemul , te poti adapta eventual , in limite acceptabile , cand nu mai corespunde asteptarilor , te muti . Sa judeci valoarea este dificil , este vorba poate de interpretari personale , adevarul este propriu fiecaruia . De cele mai multe ori cautam oamenii care ni se aseamana . Eu fac parte din cei „profunzi” …

    • Deceneu says:

      Cred ca exista valori comune care in timp se modifica sub presiunea mediului, dar nu se modifica radical.
      Valorile individuale nu pot fi fara legatura cu mediu.
      Mereu ne raportam la ce spun altii despre noi.
      Daca sfidam valorile mediului suntem marginalizati.

  3. Moi says:

    Uneori este imposibil sa integrezi valorile mediului caci prea indepartate de scara de referinta proprie . Daca nu faci nimic pentru a schimba decorul ramai frustrat …

    • Deceneu says:

      Asta spuneam si eu ca ne incadram in mediu cu care suntem compatibili, ca nu putem traii intr-un mediu ostil, cu valori diferite. Prin educatie primim un set de valori si ulterior le respectam, eventual le adaptam cu mici retusuri la mediu.
      La subiectul cu tiganii am sustinut aceleasi idei.
      Diferentele intre valorile culturale provoaca iritare.

      • daniela says:

        „Sunteti exigenti sau indulgenti?
        Profunzi sau superficiali? ”
        Sincer,nu stiu.
        Eu ma consider indulgenta,cei din jur …exigenta.Eu am impresia ca-s profunda,cei din jur ca-s superficiala.Un amestec bizar :O:

        Si vorbind despre intelepciunea care porneste de la sat…
        Mi-am amintit de bunicul meu,fie-i tarana usoara,intr-o perioada a copilariei mele am locuit la bunici,o vara in care parintii mei isi construiai casa.Inca nu mergeam la scoala,insa mi-amintesc acel timp destul de bine.
        Terminasera ei casa si s-au gandit sa-si faca si o bucatarie de vara,insa nu le mai ajungeau banii pentru tabla de acoperis.Si-au hotarat sa mearga la buni sa ceara.Bunicul i-a ascultat,le-a dat banii necesari si apoi le-a zis: „Da’ voi intai va luati capastrul si apoi calul?”
        Asa o rusine ce-ai simtit dragii mei parinti,incat ar fi preferat sa nu le dea banii necesari decat sa le spuna bunicul ce-a spus.
        Ca sa ma invete sa scriu, imi spunea seara sa-i zic ce anume vreau sa-mi aduca a doua zi de la servici.Bunicul era sef de depozit .Un timp a mers cu zisul,apoi invocand ca e batran si nu mai tine minte,mi-a spus sa-i scriu o lista cu ceea ce doream…offf,dar cum sa fac asta?Si-atunci a luat ziarul ,a gasit o poezie si m-a invatat poezia respectiva.Eu,cu ziarul in fata,spunand poezia descopeream literele de care aveam nevoie pentru a intocmi lista cu dorintele mele.
        Intr-o seara se intoarce si din tot ce-i scrisesem eu nu mi-a adus un obiect,lucru care nu se mai intamplase pana atunci.Mirata,il intreb de ce?
        Bunicul,zambind in spune…stii,am cautat in tot depozitul ce ai scris tu,dar n-am gasit nimic care sa se cheme asa cum ai scris.
        Incurcasem o litera,in loc de baloane (ele lipseau),am scris baloate :O:
        In vacantele de vara,cand mai crescusem,mergeam la bunici impreuna cu veri de-ai mei.Binenteles ca nu eram niciunul usa de biserica si faceam o multime de nazbatii.Bunica saraca nu prea mai stia ce sa faca …devastam gradina,saream si orin gradinile vecinilor (na,ca am facut si din astea :O: ) si nu numai ca furam fructe,dar si puneam la pamant si ce era semanat.
        Seara bunica ii povestea bunicului ce ispravi facuseram noi peste zi.
        Nu ne certa niciodata…insa ne chema pe toti in jurul lui si incepea sa ne spuna povesti cu talc…
        Frumoasa copilarie am avut. 🙂

        • Deceneu says:

          Inainte, cand scoala facea si educatie pe langa instruire, la scoala se invatau povesti moralizatoare.
          Nu mai vorbesc ca cei tineri sau copii erau mereu in preajma adultilor sau a batranilor si aveau parte de supraveghere si de educatie non stop. In plus oamenii din sat se cunosteau si orice nazbatie ajungea la urechile parintilor.
          Acea monitorizare continua avea rezultate.

%d blogeri au apreciat asta: