„Sa moara capra vecinului!”

Multa lume afirma ca romani avem o problema cu invidia, „ca dorim sa moara capra vecinului”.
Daca facem o paralela a invidiei cu coruptia atunci putem afirma ca romanii avem o problema si cu coruptia.
Multi afirma ca toate tarile au coruptie, dar putem spune si ca toate popoarele au parte de invidie.
Invidia este un sentiment uman natural, primar, pe care-l dominam si il ascundem prin educatie.
Problema este ca la romani invidia si coruptia sunt mai putin controlabile.

V-ati gandit ca poate invidia si coruptia se leaga, ca au aceesi cauza?
Nici una nici cealala nu sunt genetice.
Toata lumea este de acord ca este o probleme de mentalitate.
Mentalitatea este rezultatul educatiei, ori nu cred ca cineva promoveaza invidia.
Sigur unii incearca sa-i mai ambitioneze pe copii sa obtina rezultate mai bune, dand ca exemplu pe alt coleg sau un frate, dar nu-i indeamna sa-i urasca.

Ca orice fenomen manifestarea are mai multe cauze.
Una din cauzele invidiei este frustrarea.
De ce sunt oamenii frustrati?
Pentru ca egalitate de sanse nu-i aceeasi ca in tarile democrate si atunci cand vezi ca un incult si un ticalos prospera, cel care stie ca poate si face mai mult si primeste mai putin sigur ca devine frustrat.
Daca la servici faci munca la trei oameni si unul care „taie frunza la caini” ia prime si este promovat, cum sa nu fi frustrat?
Nu-i normal sa ne luam lumea in cap si sa plecam injurand?
Si daca nu pleci ai motive sa-l admiri, sa-i lauzi calitatile?

Mereu spun ca toate tarile au coruptie dar conteaza si proportia.
Toate popoarele au oameni invidiosi, dar din nou conteaza proportia.

Proportia frustrarilor depinde de calitatea relatilor umane si a sanselor.

O organizare de tip militar cu decizii unipersonale, subiective, arbitrare, va produce frustrare, critici si lupte intestine.
O organizare democrata cu dezbateri si decizii consensuale sau majoritare, atenueaza frustrarile, criticile si luptele interne.

O decizie adoptata dupa discutii si supusa la vot nu mai este decizia unei persoane, satisfactia se distribuie si nu mai produce frustrare, liderul nu mai poate fi invidiat si criticat. Occidentalii punt mare accent pe relatile umane, pe lucru in echipa, pentru ca munca in echipa distribuie satisfactia catre toti membrii si le insufla elan pentru alte actiuni. Cand decizia o ia „seful”, pentru ca e prea orgolios sa se consulte cu subalternii, deoarece considera ca „s-ar compromite”, sigur ca ia decizii de amator care produc frustrare si dorinta subordonatilor sa-i ia locul „incompetentului”.

Din cauza asta afirm mereu ca trebuie sa imbunatatim relatile sociale, in partide in ONG-uri in familie sau la servici, sa discutam mai mult.

Incurajarea dezbaterilor se face de jos in sus, deoarece cei de sus determina functionarea si calitatea relatilor.

Cum romanii alegem sa ne conduca „oameni cu solutii”, oameni puternici, energici, luptatori, oameni de actiune, sansele sa ca frustrarea sa se diminueze sunt mici.
Oameni care nu au solutii, dar sunt dispusi sa organizeze dezbateri pentru a gasii solutia cea mai buna, acceptabila de cat mai multi, sunt considerati prea „slabi”, desi sunt oamenii potriviti pentru a conduce mai bine societatea.
Trebuie schimbata mentalitatea despre tipologia liderilor. Sa renuntam la lideri energici si sa preferam lideri modesti – democrati.

Acum se cauta premier competent si puternic, sau lideri pentru un nou partid „Alba ca Zapada”. Cu siguranta valorile celor care-l cauta sunt calitatile unui „lider puternic”, nu sunt cele cu care ar fi inzestrat un democrat, pentru ca actualul lider a dezamagit. Ei nu cauta sa construiasca o organizatie democrata, cauta doar „un lider” pe care sa-l urmeze disciplinat, sa le spuna ce trebuie facut si eventual sa si faca, si daca cineva ii critica decizile „idolului” sa-i acuze de invidie, si ca sunt dominati de mentalitatea „sa moara capra liderului”.

Anunțuri

Despre Deceneu
"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervina.” - Albert Einstein

24 Responses to „Sa moara capra vecinului!”

  1. Moi says:

    Da , frustrarea este una dintre origile invidiei.
    Eu cred ca se asteapta prea mult de la „altii” , implicarea personala este redusa . Sentimentul de frustrare vizavi de un lucru facut de altii , cu care nu esti de acord , este mai mare dacat cel generat de un context in care ai fi pus si tu umarul .

  2. Egalitatea de sanse nu-i aceeasi ca in tarile democrate – oare asa sa fie? E adevarat ca societatea romaneasca e caracterizata de inechitate, insa oare in alte tari aceasta lipseste cu desavarsire?

  3. Chrythyan says:

    Cum naiba sa nu fi frustrat in tara in care unul ca Basescu e presedinte?
    Bercea Mondialul are mai multa grija de ai lui si are mai mult cuvant decat al „nostru” presedinte. Pana si interlopii se simt frustrati in Romania. Au ei un Cod pe care astia l-au facut praf.
    Si el e doar varful aisbergului care va scufunda Romania definitiv.
    Nu am ce sa invidiez, un om cu capul pe umeri nu va invidia niciodata vecinul cu vila si Mercedes care se poate trezi oricand cu mascatii pe cap.
    Tot ce pot sa ii invidiez e curajul. Dar atat!
    Sincer, cand ai avut ultima oara curajul sa ii dai un pumn in gura unuia care te-a enervat?
    Astea cu stau acasa si imi invidiez vecinii e pentru loseri.
    Fii ca ei sau fii altfel si lupta-te pentru ceea ce esti!

    • Deceneu says:

      Si in cinismul lor ei ne spun ca suntem niste invidiosi.
      Ei nu au facut decat sa profite de putere si de bani.

  4. Simona says:

    Eu nu cred ca invidia e o cauza a frustrarii, cred ca e invers, invidia provoaca frustrare. Invidia se refera la relatii interumane in timp ce coruptia e legata de lacomie.

    Si eu cred ca invidia e pacatul national
    http://sirimie.blogspot.com/2010/09/despre-invidie.html

    Am tras eu concluzia ca poate sistemul comunist e de vina. Se adauga indiferenta si in general intoleranta.

    Oricum cred ca romanii pur si simplu nu se plac intre ei.
    http://sirimie.blogspot.com/2011/02/in-romania-oamenii-pur-si-simplu-nu-se.html

    • Deceneu says:

      Eu cred ca orice fenomen are una sau mai multe cauze.
      Nu cred ca invidia este de natura genetica sau educationala.
      Care ar fi cauzele invidiei daca nu sunt genetice si nici educationale?

      • Simona says:

        Cred ca se datoreaza lipsei de valori pe fondul unei neincrederi mari in apropiati – dupa ce in comunism toti se fereau de toti pentru a nu fi turnati la securitate. Ce explicatie gasesti pentru tirajul mare al ziarelor tabloide sau audientele mari pentru OTV? Nimeni nu i-a invatat intai ce e bine si ce nu, au luat de bun ce s-a nimerit.

        • Deceneu says:

          Ce sa consume telespectatorul daca mass-media nu ofera decat mesaje aride, mesaje fara continut?
          Au selectat ceea ce era amuzant sau senzational.
          In anul 1990 cand se decidea soarta politica a Romaniei si la TVR se transmiteau dezbaterile din CPUN, lumea statea pana noaptea tarziu sa urmareasca acele dezbateri.
          Bineinteles ca in paralel se desfasura si manipularea.
          Postuile de televiziune private nu au oferit dezbateri politce de calitate, sau stintifice si nici emisiuni de cultura, au considerat ca cetatenii vor crime, violuri, actiune si telenovele.
          Eu nu cred ca ceea ce ne-au spus postuile de tv ca aduce rating este adevarat. Ele nu au trait din rating, au trait din publicitate de stat care o primeau oricum si fara rating..

  5. Georgina says:

    De acord cu multe din cele expuse mai sus, insa as vrea sa va atrag atentia asupra unui fenomen – il voi numi fenomenul lunetei. Privind un lucru printr-o luneta, poti avea doua efecte: sa maresti si atunci sa captezi detaliul (poate insa sa pierzi intregul…) sau sa micsorezi si sa nu percepi detaiile (pentru ca luneta are doua capete- nu?).
    Din Romania vedeam tara in care sunt acum oarecum micsorat, ii atribuiam anumite calitati, care aratau interesant „din avion”. Am sosit aici si am intors luneta. Este foarte diferit. Lucruri care par firesti si de bun simt acasa aici lipsesc sau par stranii, altele care pareau „de bun simt la ei” (privind de acasa) de aici nu mai par la fel. Incerc sa nu pica in capcana cealalta, respectiv sa vad numai detaliile, pentru ca nu ar fi ok. Sunt extrem de multe lucuri de departe mai bune. Una peste alta e o perioada de acomodare cu diferentele.
    Ma opresc insa la doua aspecte de mai sus: primul este managementul „democratic”. L-am practicat si cred ca il mai practic cu succes. Insa in functie de context. Prea multi sefi in subordine pot compromite tot procesul si de altfel daca esti competent esti si capabil sa iei decizii care de multe ori nu sunt 100% imbratisate de toti subalternii. Altfem am ajunge la anarhie.
    Al doilea aspect este si mai interesant: acasa tot auzeam povestea ca „dincolo” exista „egalitate de sanse”. Intre cine – femei si barbati? Era egalitate mai mare acasa. Aici femeile suntem stinghere la nivel managerial, avansarea in cariera este pentru cele care pana la varsta medie nu au reusit sa isi faca o familie. Sau pentru cele peste 50, care au din nou timp la dispozitie. Poate in alte culturi e altfel, insa in cea germanica se pare ca rolul femeii este sa creasca copii si sa se mentina rezonabil activa – o activitate decenta, cu orar fix (scurt!) si bani putini. Sotul asigura venitul. Poate nu in 100% din familii, insa procentul a ridicat. Poate atunci sa vorbim de egalitate de sanse intre localnici si emigranti?… nu zambesc pentru ca nu e de ras. Daca are cineva impresia asta, e timpul sa renunte la ea – sunt platiti mai putini, munciti mai mult si tolerati. Ca sa angajezi un strain trebuie sa dai cu subsemnatul si sa justifici ca are calificari pe care un co-national nu le are. Se pare ca se va introduce si obligativitatea limbii germane inainte de semnarea contractelor de munca, ceea ce poate fi rezonabil, insa multinationalele vor avea de suferit. Cam asta cred ca e.
    Ca sa contribui si la ceva ce ne diferentiaza in sensul ca ei au mai multe sanse ca noi (din nou in procente). Promovarea la ei se bazeaza ceva mai mult pe performanta Probabil dupa inca vreo doi ani am sa va pot spune in ce masura. Ideea este ca si la noi promovarea a inceput sa se bazeze pe un mix rezonabil(capacitate profesionala si abilitati manageriale) pe langa relatii. Insa cea mai mare problema la noi e ca in ultimii ani promovarea asta s-a realizat de fapt… la export!

    • Deceneu says:

      Nu m-am referit la egalitatea de sanse intre „bastinasi” si emigranti sau intre barbati si femei, m-am referit la o egalitate de sanse intre conationali, persoane din aceeasi categorie in tari diferite.
      Sigur sunt alte teme si alte cauze ce tin de protectia pietei de munca sau de cultura/mentalitate.
      Din Romania au „plecat la export” oameni capabili si care nu aveau obligatii in tara, pentru ca aici au simtit o frustrare, o incapacitate de se afirma din cauza „distorsiunilor” de evaluare.
      Se spune ca pe strada aparem ca un popor mai ingandurat decat altele, fara acea liniste pe fata.
      De ce?
      Oare nu pentru ca suntem sub o stare de insatisfactie generalizata?

      • Georgina says:

        La problema cu ingandurarea pot contribui 2 posibile explicatii – problemele materiale si faptul ca noi ca popor chiar gandim mult :))
        La cealalta imi pare rau sa iti spun ca ai mare dreptate, atat de mare incat sper sa te astepti la ce urmeaza: faptul ca plecam nu ne schimba. Asta nu inseamna ca suntem nesatisfacuti peste tot, ci ca cei care erau satisfacuti acasa vor fi si „afara”, dupa cum – ghicesti, nu?… insatisfactiile de acasa se transforma, capata noi dimensiuni. Insa nici aici nu suntem singuri – si ceilalti imigranti sunt tare nemultumiti. Banuiesc ca prin copiii lor va incepe schimbarea, la nivel de generatie.
        Apropos, am omis ceva mai sus: invidia e la mare cautare peste tot, insa occidentalii sunt mai diplomati. Te invidiaza cu zambetul pe buze, dar e bine sa nu stai cu spatele la zambetul lor. Arta pe care incep sa o invete si ai nostri.

  6. i conomics says:

    Dar de ce trebuie sa avem lideri? De ce, sa nu fie oamenii lasati in pace sa isi desfasoare viata asa cum vor ei, atit timp cat nu dauneaza altora?

    • Deceneu says:

      i conomics :
      Dar de ce trebuie sa avem lideri? De ce, sa nu fie oamenii lasati in pace sa isi desfasoare viata asa cum vor ei, atit timp cat nu dauneaza altora?

      Unde ai vazut orchestra fara dirijor, tara fara stat sau partid fara lideri?

  7. Georgina says:

    Exista si optiune „raspunde privat”? Alte site-uri stiu ca au. Multumesc.

    • Deceneu says:

      Georgina :
      Exista si optiune “raspunde privat”? Alte site-uri stiu ca au. Multumesc.

      Optiunea de mesaj privat am intalnit-o la forumuri, la bloguri nu.
      Pentru autorul blogului exista optiunea mesaj prin e-mail, pentru ceilalti nu stiu sa fie posibil.

      • Georgina says:

        stiu ca sunt anti-talent, insa… optiunea email catre autor unde o gasesc??? :))

        • Deceneu says:

          Pe blogspot.com nu sunt familiarizat, dar cred ca pe optiunea Design/comentarii si la mesajul unui comentator care nu-i anonim si a ales optiunea de nume + email ar trebui sa fie adresa de e-mail. Depinde de setarile blogului ce fel de cerinte are de la cei care comenteaza.

  8. Deceneu says:

    faptul ca plecam nu ne schimba.

    Si eu am sustinut la alte teme ca romanii nu sunt altfel decat occidentalii. Daca se acomodeaza in occident inseamna ca nu mentalitatea/cultura noastra este de vina cat relatile din societate.
    Un occidental care vine in Romania accepta sa dea mita desi nu obisnuia, pentu ca societatea de aici il obliga sa o faca daca vrea sa-si rezolve problema.

    • nelucraciun says:

      Asta este problema care nu a permis manifestarea unei veritabile egalităţi de şanse în România: corupţia generalizată şi sistemul de privilegii. Tăiaţi toate privilegiile şi elimnaţi câţi mai mulţi dintre funcţionarii de stat corupţi şi apoi să vedeţi! Ştiu că e aproape imposibil, dar ar merita încercat!
      Nu trebuie procedat selectiv (ai noştri – ceilalţi)cum se poartă acum, ci general!

  9. BIG says:

    Salut,
    Referitor la nevoia gasirii de lideri a romanilor, cred ca este tot o reminiscenta comunista, insuflata de cei mai inaintati in varsta. Am vazut si eu ca nici macar incercarile de a infiinta noi partide nu primesc sanse tocmai pentru ca nu au lideri. Este o aberatie cat se poate de grosolana. O asociere democratica isi alege un „lider” doar pentru ca este dispus sa isi dedice timpul pentru gestionarea intereselor urmarite prin asociere. Deci, asta cu liderul este doar o ramasita de la vechiul partid unic.

    • Deceneu says:

      Este mai veche decat comunismul romanesc. Este o mentalitate tribala-feudala, care in Romania s-a conservat pentru ca s-a cultivat in comunism si dupa ’89.

      • nelucraciun says:

        Mai degrabă vine de la fanarioţi. Acolo totul se cumpăra.
        În feudalism erau seniori „de drept”, prin moştenirea feudei şi a titlului nobiliar; mai era şi un sistem de promovare bazat pe merite, în special militare!

%d blogeri au apreciat asta: