Partidele in criza descentralizarii

Tocmai ma pregateam sa scriu despre argumentele grupurilor combatante din PDL, cand am vazut o tema cu acelasi subiect la Iulia Huiu Pericolul organizaţiilor de partid închise – un semnal de alarmă (I) si un comentariu (@yellowgondolin ) care abordeaza argumentele din perspectiva gruparii opuse.

Cu siguranta ca toate partidele se confrunta cu aceeasi problema, pentru ca au beneficiat de consultanta provenita de la aceeasi „scoala de consultanti”.

Care sunt problemele?

1. Puterea din partide a migrat de la centru spre teritoriu, si de la „strategii” cu studii de specialitate, la „administratorii” fara pregatire.

Partidele s-au descentralizat si au scapat de sub control. Sunt ca o nava fara carma.
Fiecare partid are tendinta sa se organizeze in 40 de partide componente mici (judetene), in permanenta repozitionare pentru o pozitie cat mai buna in conducerea centrala.
Consultantii sustin ca este necesara o purificare a partidelor, pentru ca au mers prea departe cu compromisurile si s-au compromis, iar „adminstratorii” din teritoriu afirma ca daca n-ar fi ei sa le finanteze si sa mobilizeze electoratul, partidele ar fi ajuns ca PNTCD.
Si unii si altii au dreptate.

Consultantii au mizat totul pe imaginea de lideri si s-a dovedit ca efectele politice sunt modeste.
Ei sunt cei care au considerat ca nu au nevoie de dezbateri, pentru ca ei sunt pregatiti sa acorde consultanta politica de top.

„Adminstratorii” din teritoriu au instalat oameni loiali in posturi cu influenta, care sa le faciliteze contracte sau sa le acopere ilegalitatile, si o parte din bani au luat directia bugetelor partidelor. Au organizat transportul (turismul) oamenilor la mitinguri si turismul electoral care au costat. Nu costa doar autobuzele, dar si mancarea, timpul platit „figurantilor” si a „agitatorilor”, materialele de propaganda si „cadourile”.
Ritzi nu a riscat numai pentru ea, a riscat pentru partid. Berceanu cand a intrat pe usa ministerului si a schimbat 30-40 de directori nu a facut-o pentru ca erau incompetenti. Nici nu l-a interesat competenta. I-a schimbat ca sa puna oameni dispusi sa-i „acopere urmele”.
In toate ministerele s-au facut mutari similare, si la fel in judete.
Oamenii respectivi au riscat pentru partid. Partidul le-a promis protectie si avantaje.
Acum sa vina unul ca Preda sau M Mavovei sa le conteste contributia la mii de oameni din teritoriu este de neimaginat.
Este imoral, dupa ce si-au pus „pielea in bat”, cei care au beneficiat de banii respectivi sa apara zilnic la tv, sa pretinda ca partidul sa se debartaseze de „finantatori” ca de niste „ciumati”.
Cei din teritoriu au „produs” fonduri si voturi, iar cei de la tv sunt „mercenarii” platiti sa-si faca job-ul de PR.
Asa e privita situatia din teritoriu si ei sunt mai multi.
Cu ce va atrage partidul voturi se intreab ei? Cu imaginea de oameni nepatati? Daca au convietuit cu cei patati nu sunt credibili. Lumea aplica proverbul „cine se aseamana se aduna”.

Concluziafinantatorii pretind dreptul de a decide soarta partidului in numele si proportional cu contributia financiara. Ca sa anulezi pretentia trebuie sa suprimii finantarea subterana, sa o inlocuiesti cu finantare transparenta si legala, eventual finantare de la buget.

2. A doua problema este ca partidele „s-au inchis” cum afirma Iulia Huiu. Nu pot apare nici oameni si nici idei noi.
Decizile se iau in cabinet.
Partidele sunt „incremenite in proiect” sau mai bine spus se „stafidesc”.
Partidele politice in anii ’90 au fost puternic centralizate, prin statut conducerea centrala avea drepturi discretionare. Nu s-a comunicat cu teritoriu si decizile erau luate in cabinet cu un grup restrans de specialisti. Nici acest mod nedemocratic de a face politica, fara solutii la problemele electoratului, nu a dus la o politica onorabila si eficienta.

Ar trebui o schimbare de model ca sa relanseze viata politica

A) Unii spun ca este necesar „sange tanar/proaspat”. Din ’90 s-a tot afirmat ca numai schimbarea de generatie poate schimba paragima functionarii partidelor politice.
Partidele politice au lideri cu „sange tanar” din generatia post comunista, dar se pare ca este „sange contaminat” de „betia puteri”.
Un tanar nu are capacitatea sa-si domine instinctele de putere, si daca nu are nici bunul simt atunci este un lider mai slab decat unul „trecut prin viata” ca Hrebenciu.
Discursul lui Iliescu din ultimii doi ani este mult mai echilibrat si mai moderat decat al lui Ponta, sau discursul lui Videanu comparat cu al lui Hoara sau cu al lui Boureanu.

B) O solutie utopica ar fi o reforma radicala, din proprie intiativa, a partidelor existente.
Ea nu se va produce decat daca partidele existente vor simtii ca risca sa iasa din parlament, ca reforma interna este o problema de supravietuire politica.
Practic solutia B ne duce la solutia C.
C) Aparitia de partide noi, dar si cu alte mesaje si oferte, partide care sa ofere solutii nu doar lideri. Lumea nu mai crede in lideri dupa atatea deceptii. Partidele noi ar devenii concurenta care ar obliga si partidele existente sa-si puna problema reformarii.
Criza partidelor actuale l-a facut pe Sebastian Lăzăroiu sa afirme ca aparitia unui partid nou are sanse de reusita, intr-un moment cand toata mass-media promoveaza ideea ca un partid nou nu are nici o sansa.

Care ar fi paradigma schimbarii functionarii partidelor politice, sa nu fie „clone” ale celor actuale?
Ele trebuie sa se transforme din partide de tip SRL , in partide autentice conectate la problemele societatii.
Pentru a devenii partide au nevoie proceduri de functionare si de criterii de evaluare unitare, care sa se aplice la nivelul fiecarei filiale, sa satisfaca principiul functionarii si obiectivelor unitare si al reprezentarii teritoriale.
Sa renunte la miza totul pe imagine de lideri, sa accepte dezbaterea problemelor reale sociale si economice.
Trebuie sa se trasforme din „cluburi inchise” in „partide deschise”, din srl-uri finantate de baronii locali, in organizatii de masa finantate din cotizatii si din fonduri atrase pentru sponsorizari de proiecte concrete.

Despre Deceneu
"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervina.” - Albert Einstein

9 Responses to Partidele in criza descentralizarii

  1. BIG spune:

    Eu cred că ar trebui să realizăm cu toţii că suntem într-un mare impas. Şi aici nu mă refer doar la români.
    Ar trebui să ne mulţumim cu mai puţin pentru a realiza mai mult. Dar stai, capitalismul nu ne învaţă asta. Capitalismul ne spune că trebuie doar să ne zbatem pentru a acumula bogăţie. Tot sistemul ăsta e bolnav şi în ritmul actual va ceda groaznic.
    Problema nu pleacă doar de la politic. Am văzut ce proteste au apărut din partea societăţii civile, ONG în cazul eutanasierii câinilor. Dar când e vorba de demolarea unor monumente, de retrocedări ilegale, nimic.
    Eu cred că ne consumăm energia în direcţii inutile şi ne lamentăm când trebuie să facem ceva cu adevărat util.
    Oricum, partidele de azi au eşuat total, mesajul lor nu mai ajunge la nimeni.Totuşi, tot românul vrea să facă politică.

    „Organizaţia de astăzi a favorizat fuga de muncă; ea a ridicat elemente cari n-au nimic în fruntea statului, ca să trăiască sau [să] se îmbogăţească din averea lui, şi tot organizaţia aceasta a făcut şi pe alte clase să crează că numai prin politică poţi ajunge la ceva. Astfel, profesorii de universitate, în loc să-şi caute de treabă, fac politică; profesorii de licee şi de şcoale primare asemenea; ingineri, medici, scriitori, muzicanţi, actori chiar, toţi fac politică, pentru a parveni. Şi acesta e răul cu desăvîrşire mai mare; căci relele actuale ar putea fi trecătoare, dar conrupîndu-se însuşi nervul vieţii oricarii societăţi, iubirea de muncă, nu mai e nici măcar speranţă de îndreptare. Armata noastră poate cîştiga bătălii, Alecsandri poate scrie versuri nemuritoare, un ministru de externe poate conduce politica în afară cu nemaipomenită dibăcie; toate acestea împreună vor forma luxul istoric al esistenţii noastre dar acest lux nu va opri discompunerea sîngelui nostru social, pieirea noastră prin pieirea muncii.” (Mihai Eminescu, Timpul, 9 decembrie 1878)

  2. Deceneu spune:

    BIG :
    Problema nu pleacă doar de la politic. Am văzut ce proteste au apărut din partea societăţii civile, ONG în cazul eutanasierii câinilor. Dar când e vorba de demolarea unor monumente, de retrocedări ilegale, nimic.

    Problema pleaca tocmai de la politic. Acele ONG-uri au fost creeate de politic sa demonstreze lumii occidentale ca suntem ancorati la valorile lor, sa atraga fonduri de la occident si multe sunt subventionate de la buget.
    Monumentele istorice nu se bucura de protectia ONG-urilor, pentru ca ONG-urile respective nu sunt sprijinite de politicieni, deoarece le-ar bloca proiectele de acaparare a imobilelor in scopul demolarii.

  3. Euroscepticu spune:

    N-are rost sa discutam despre ONGuri aici, majoritatea finantarilor sunt controlate de institutii care tin de Guvern – intotdeauna m-am intrebat cum functioneaza sistem contradictoriu.
    Problema ramane la lideri, ei sunt singurii care pot determina schimbarea.
    E nevoie de clarificari dogmatice si doctrinare in toate partidele? Cu siguranta ca da. Cei care sunt teoreticieni au sanse extrem de slabe sa fie ascultati in contextul actual. Cei care asigura succesul in alegeri avand si ei dreptate, trebuie insa sa-si recunoasca rolul local pe care il joaca.
    De aceea, doar un lider puternic si cu viziune poate aduce echilibru in acest joc in care sunt angrenate principalele partide.
    Eu cred ca actualii lideri de partide sunt incapabili de asa ceva, iar partidul care va identifica si promova un asemenea lider va castiga urmatoarele alegeri.

    • Deceneu spune:

      Nu cred ca liderii mai pot juca rolul de „locomotiva” dupa atatea „tzepe” luate de electorat.
      Pana acum consultantii i-au invatat pe politicieni cum sa „abureasca” electoratul ca sa ajunga la putere, dar nu s-au ocupat de ce vor face dupa ce ajung la putere.
      Daca respectivii consultanti vor gandi politici/solutii cu care partidele sa se prezinte in fata electoratului, atunci pot sa (re)castige increderea.
      Daca actualele partide nu sunt receptive, respectivii ar avea optiunea sa faca ceea ce stiu ca trebuie facut pentru cetateni, adica sa incerce sa organizeze partide noi cu idei noi.
      Nu cred ca este nici un lider si nici unconsultant, care sa aiba solutii la toate problemele.
      Ideile care sa „munte muntii” se pot naste numai din dezbateri.

  4. Octavian Radu spune:

    Depinde de la partid la partid.
    PSD_ul de exemplu(desi prin traditie un partid condus cu mana forte de la centru) a devenit in ultimii ani un partid al filialelor judetene.
    PD-ul(condus si el tot cu mana forte de la centru de catre Basescu) a inceput sa semene din acest punct de vedere cu PSD_ul.
    PNL-ul insa a devenit un partid foarte centrist, ca sa spun asa. Si asta de cand Crin Antonescu a devenit lider al partidului si oarecum lider al opozitiei.

    Din ce se poate observa, un partid, atunci cand are o locomotiva(un lider care se situeaza electoral deasupra partidului si chiar trage puternic in sus partidul) este un partid centrist.
    Un partid al carui lider fie nu este prea influent, fie nu este aducator de voturi se imparte in 40 de partidulete(filiale) de multe ori cu interese chiar antagoniste.

    Oricum, in ultimul timp(poate si din cauza disparitiei liderilor locomotiva) se constata o oarecare descentralizare a partidelor. O fi bine, o fi rau…e greu de spus.

    • Deceneu spune:

      In toate partidele se simte descentralizarea pe masura ce baronii din judete au o contributie finaciara tot mai puternica.
      Problema nu este descentralizarea ci lipsa unor obiective nationale concrete si in interesul cetatenilor. Singurul interes este puterea si in cadrul partidului si la guvernare, ca sa poata influenta decizia.

  5. Bibliotecaru spune:

    Eu nu cred că puterea a migrat în clasa politică…

    Chestiunea cred că este faptul că teritoriul a început să aibă alte valenţe de putere decât zona primăriilor, prefecţilor, preşedinţilor de Consilii Judeţene şi a şefilor de filiale de partid. În teritoriu au apărut poli de putere zonală care nu au legătură cu politica, şi aceştia au propriile structuri de interese… Ultimele dezvăluiri din lumea afacerilor ilicite, cum a fost şi telenovela contrabandei, arată o structură de interese parapolitică. Cred că disperarea politicienilor tocmai de aici se naşte, din faptul că au pierdut, în multe locuri, supremaţia centrilor de putere. Iată că această zonă parapolitică a început să preia zona politicii, mai ales în zona numirilor „pe funcţii”. Politica a pierdut controlul şi organizaţiile de tip mafiot nu mai pot fi stăpânite. Şi ce face politica? Mai dă afară nişte salariaţi din M.A.I., şi nu puţini. Ce logică e în asta? Evident că astfel de concedieri sunt dictate de undeva…

    • Deceneu spune:

      De acord. Dar in anii ’90 sursa de finantare era centralizata, bancile romanesti, societatile comerciale si companiile mari (Petrom, RomGaz), traficul cu petrol etc.. In teritoriu liderii nu aveau putere financiara. Acum lucrurile s-au inversat si cine are putere financiara decide.
      Si sistemul electoral uninoiminal a intarit puterea liderilor locali, pentru ca decizia partidului a trecut de la „majoritate”/liderii politici, la finantatorii campanilor electorale, adica la baronii locali, si multi finanteaza la ambele partide mari.

  6. Viorel Grecu spune:

    interesant articol !

%d blogeri au apreciat asta: