Criza, efectul planificarii socialiste centralizate.

Romania este intr-o criza „originala damboviteana” provocata de faptul ca dupa ’89 nu a abandonat socialismul si planificarea, sa treaca la capitalism cu economie de piata, asa cum au facut Cehia, Polonia, Croatia sau Ungaria.

Teoretic, scopul privatizarii este de a elimina, sau de a reduce rolul statului in adminstrarea economiei, pentru ca s-a demonstrat in cei 50 de ani, in majoritatea tarilor socialiste ca statul nu-i un administrator bun.
Adminstrarea de stat este deficitara pentru ca:
– economia fara piata concurentiala nu aloca resursele dupa necesitatile cetatenilor,
– functionarii-administratori sunt tentati sa cedeze coruptiei si nu sunt responsabilizati de catre patronat, pentru ca patronatul este difuz.

In mod logic ar fi trebuit privatizate sectoarele concurentiale si firmele care nu aveau statut de monopol. Aceasta privatizate se putea face in proportie de 100%, sau statul sa pastreze o cota minoritara. In sectoarele cu monopol statul putea ramane proprietar si sa concesioneze managementul.
Sectoarele concurentiale ar fi fost agricultura, singura care s-a privatizat pe bune, turismul, industria usoara, industria cimentului daca ar fi fost dezmembrate centralele industriale in unitati componente cu personalitate juridica, si multe unitati ale inductriei metalurgice, mecanice si electrice. Turismul ar fi trebuit pregatit pentru privatizare dezmembrand in prealabil societatile monopoliste de tip „ONT Litoral” in societati la nivel de hotel si restaurant.

Ce au facut politicienii?
Au decis ca sa pastreze controlul economiei pentru a administra privatizarea de la Bucuresti.

Pentru a controla managementul si procesul de privatizare, decizia a fost sa se privatizeze 30% din fiecare societate comerciala astfel incat consiliul de adminstrare sa fie stabilit de autoritatile statului.
Esenta privatizarii a fost eludata prin faptul ca actionariatul minoritar si difuz a fost eliminat de la actul de decizie.

Privatizarea s-a facut clientelar, nu s-a facut transparent si echitabil.
Prin metoda de privatizare MEBO, firmele aduse aproape de faliment pentru a fi subevaluate, au fost preluate de catre „clientela”. S-au acordat credite cu „dedicatie” si mult sub dobanda pietei prin progamul PAS. Multe credite au fost achitate din veniturile societatilor privatizate, prin asa numitele dividende, sau prin vanzarea de active.
Firmele aduse in prag de colaps nu au mai putut sa se relanseze pentru ca piata a fost ocupata de alte firme straine. Falimentul unor firme a atras si falimentul altora, pentru ca economia are agentii interdependenti. Ca exemplu, disparitia flotei de pescuit a atras prabusirea industrie de profil, sau diminuarea industrei textile a afectat industria colorantilor.

In firmele privatizate total sau partial nu s-a mai investit pentru ca se asteptau „investitorii strategici”, care nu au venit.
Societatile mari au fost parazitate de firme private ale clientelei politice.
Cand au ajuns pe pierderi firmele au fost demolate si activele valorificate (cladiri, fier vechi terenuri).
Niciun guvern de dupa ’90 nu a avut ca obiectiv investitii in retehnologizare sau scutirea de la impozite a firmelor care investeau in dezvoltare. Au fost reglementari palide pentru scutirea de la impozit a profitului reinvestit.

Agricultura a fost concurata neloial de importatorii de cereale. In primii ani a existat o concurenta interna intre societatile de stat mostenitoarele fostelor IAS-uri si producatorii privati. In tentativa de a prelua veniturile din agricultua prin „foarfecele preturilor” au fost paracticate preturi mari la intrare (ingrasaminte si combustibil) si preturi mici la achizitie. In ambele domenii statul detinea monopolul.
Politica de ruinare a agriculturii a fost desavarsita cand s-au dezafectat instalatile societatilor comerciale de prelucrare a produselor agricole si cand s-au lichidat complexele de cresterea animaleolor. Taranii fara posibilitatea desfacerii produselor nu au mai cultivat terenul.

Beneficiarii sumelor „drenate” si privatizatii tranzitiei au demonstrat ca nu au avut capacitate antreprenoriala, desi au fost selectati de „organe” ca fiind cei mai competenti. Erau specialisti care „promiteau”, fosti studenti eminenti, dar majoritate in domenii ce nu aveau legatura cu managementul.
La ASE si ISE-urile din Romania inainte de ’90 au fost putini absolventi si majoritatea erau de sex feminin. Afacerile au fost mult mai multe si cu afacerile au fost insarcinati barbatii „frumosi, destepti si vigilenti” din pepiniera servicilor secrete. A fost realizata o societate „mafioto-damboviteana”, politico-antreprenoriala, mostenitoarea securitatii, a activistilor, beneficiara unei „infuzii puternice” de „tinere beizadele”, asa cum sunt Geoana, Maior etc…
Acestai sunt „Elitele și rumegușul” cum le numeste C Nistorescu, sau „miliardarii de carton din Romania”

Afacerile lor sunt afaceri speculative, sumele implicate nu produc avutie. Acum se gandesc cum sa deposedeze pe tarani de paman ca sa aiba o noua zona economica pentru specula. De ce se vehiculeaza insistent cresterea impozitelor pe terenul parloaga?
Daca ar vrea ca terenul sa fie cultivat, statul ar trebui sa garanteze achizitia produselor si un pret minim care sa acopere costurile. La asa ceva nici nu se gandesc, de unde concluzia ca nu-i intereseaza ca terenurile sa produca, ii intereseaza doar sa faca specula cu ele.

Ei sunt obisnuiti sa li se dea contracte si bani si sa coordoneze proiectele in care este putina forta de munca, dar in care se vehiculeaza sume mari. Cu cat sumele sunt mai mari cu atat comisioanele sunt mai „grase”, si cau cat viteza de rotatie este mai mare veniturile sunt mai consistente.
Asta-i singura lor cultura economica, sume mari si afaceri care sa refaca rapid lichiditatile pentru a le plasa in alta afacere.
S-au nascut ca afaceri de tip piramidal („Caritas”, FNI) si s-au dezvolatat ca afaceri cu imobiliare.

Procesul privatizarii a inceput cu o actiune planificata centralizata, si se termina cu un esec ce poate duce la o noua revolta populara, pentru ca a fost obstructionata si aparitia si dezvoltarea unei societati civile democratice.
Soros a fost acuzat ca are interese ascunse, iar partidele istorice demonizate si anihilate.
Acum se incearca mentinerea controlului societatii prin evitarea dezbaterilor si ascunderea realitati, ca sa nu piarda puterea si sa nu raspunda pentru dezastru. FSN-istii se agata cu disperare de putere apasand tot mai puternic pe cei saraci si fara perspective. Din cauza asta isi doresc sa plece cat mai multi pentru ca daca pleaca spera ca se detensioneaza atmosfera.
Problema este ca procesul de saracie este mult mai rapid decat procesul de emigrare, pentru ca nici in occident nu mai sunt posibilitatile de absortie din anii ’90.

Anunțuri

Despre Deceneu
"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervina.” - Albert Einstein

3 Responses to Criza, efectul planificarii socialiste centralizate.

  1. nelucraciun says:

    Şi totuşi, se pleacă pe rupte! Pleacă segmentul cel mai activ, tineri între 25 şi 45 de ani! În ritmul ăsta, eu zic că un viitor succesor al lui Băsescu ar putea deveni un „Escu fără popor”.
    Cât despre taxa pe terenurile necultivate, aţi sesizat foarte bine scopul adevărat al acesteia: deposedarea micului proprietar funciar de terenul retrocedat!
    În plus, condiţiile de arendă, acolo unde totuşi se mai arendează, devin tot mai neavantajoase pentru proprietar!

    • Deceneu says:

      Se pleaca masiv dar si disponibilizarile sunt la fel. Desi Boc se lauda cu iesirea din recesiune, guvernul are in plan disponibilizari importante, peste care se suprapun disponibilizarile din companii nationale sau de la regii autonome. Sunt persoane care nu mai sunt tinere, care nu cunosc limbi straine si au obligatii familiale.

  2. Simona says:

    Foarte interesant punctul de vedere. Nu m-am gandit pana acum asa dar este cu siguranta adevarat.

%d blogeri au apreciat asta: