Adminstrarea crizei prin planificarea centralizata!

Scriam mai jos despre criza „originala damboviteana” ca este consecinta mentinerii planificarii centralizate in economie si a gestionarii centralizate a privatizarii.

Administrarea crizei se face prin aceleasi metode de planificare centralizata.

Cum au procedat tarile occidentale?
Au actionat prin parghii fiscale si monetare. Au stimulat economia prin reducerea fiscalitatii si au marit masa monetara unde a fost posibil, devalorizand moneda sa stimuleze exportul.

Cum au actionat clasa politica dupa 2008 ?
Daca apelau la devalorizare, care-i metoda naturala de reglare a dezechilibrelor, cei mai afectati erau cei care aveau depozite sau salarii mari.
Inflatia ar fi actionat diferentiat asupra consumului la diverselor categorii de produse si servicii, pentru ca elasticitatea cererii este diferita.
Ar fi fost un fenomen similar cu devalorizarea imobiliarelor, cu efecte diferite in sectoare diferite, iar imobiliarele ar fi cazut si mai jos.
Piata ar fi stabilit prioritatile si amploarea restructurarii functie de necesitatile reale.
Inflatia era suportata de toata lumea proportional cu averea si cu veniturile.

Guvernantii au preferat sa gestioneze efectele crizei, respectiv sa amplifice efectele la salariati ca sa protejeze pe „baroni” (mediul de afaceri autohton).
– S-au luat masurile de reducere a salarilor si a pensilor peste nivelul de contractie al economiei.
– Daca initial au spus ca se aplica la toti bugetarii, ulterior reducerea de personal si recalcularea pensilor actioneaza selectiv. Se reduce numarul de salariati din invatamant, sanatate, finante, CFR, MAI, si se mareste numarul salariatilor si salarile in SRI, SPP etc..
– Guvernantii au luat imprumuturi ca sa mentina investitile de stat, majoritatea nerentabile pentru Romania (sali de sport, biserici), dar benfice pentru baronii tuturor partidelor politice. Sigur pentru unii mai profitabil pentru altii mai putin profitabil.
Cu imprumuturile de stat luate s-a mentinut cursul si au transferat o parte a datoriilor private catre cei fara datorii. Statul este doar adminstratorul datoriei preluate, pentru ca datoriile statului se vor achita prin fiscalitate, de catre cetatenii activi si de firmele private. Bineinteles ca la transferul de obligatii se adauga o dobanda.
– Contractele de stat continua sa se acorde prin licitatii trucate.
– IMM-urile dispar de pe piata asa cum au disparut publicatile media independente, pentru ca nu pot face fata concurentei firmelor conectate la bugetele de stat si locale.
Dintre acestea, firmele „sub acoperire” sunt „gauri negre” pentru economie si constituie o concurenta neloiala pentru firmele mici si mijlocii.

Nu mai vorbesc societatile, companiile si regiile cu capital majoritar de stat, care sunt adminstrate direct de reprezentantii statului si pe care „paraziteaza firmele capusa”.

Toate masurile adoptate arata ca mentalitatea politicienilor este „imbacsita” de planificare centralizata.
Majoriatea „tehnocratilor” provin de la Institutul de Economie Mondiala, din Institutul de Stat al Planificarii si de la Directia Centrala de Statistica din perioada comunista.
S-a adoptat doar declarativ economia de piata, asa cum s-a condamnat comunismul, dar conducatorii au ramas cu sufletul legati „ombilical” de metodele respective de planificare si de conducere prin metode tipic militare, prin decizii unipersonale adoptate la centru.

Planificarea centralizata ne-a adus in criza si nu vom iesii din criza cu politicenii si cu metoda care a adus economia in situatia dramatica.

PRECIZARE
Exista o disputa pe bloguri referitoare la implicarea statului, si sunt multi sustinatori ai statului minimal, care promoveaza ideea ca statul nu trebuie sa se implice in nici un fel.

Eu fac distinctie intre implicarea statului ca administrator si implicarea statului in reglementare si ca arbitru.
Sunt adept al implicarii puternice a statului in reglementare si monitorizare si al implicarii minime in adminstrare.
Textul e mai sus se refera la statul implicat in economie.
In economie este ca in fotbal, unde jocul fara reguli permite duritati, iar economia fara reguli permite abuzuri.
Lipsa reglementarilor favorizeaza pe cei puternici.
Egalitatea de sanse are nevoie de reguli stricte care sa fie aplicate sever, iar ca sa fie aplicate functionarii trebuie motivati.
Politicenilor le convine sa fie „o stana fara caini”, si probabil unii sunt sustinatorii statului minimal.

Crahul bancilor din anii ’90 a fost consecinta lipsei reglementarilor din partea BNR. Cand nu am mai avut banci, a fost nevoie de reglementari ca sa atraga investititori strategici. Reglementarile bancare au fost in special in favoarea bancilor.
Foarte usor poti sa ajungi in evidenta Centralei Incidentelor de Plati pentru sume minuscule si din neglijenta bancilor, pentru ca sanctiunile aplicate bacherilor si bancilor sunt modice.

Anunțuri

Despre Deceneu
"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervina.” - Albert Einstein

56 Responses to Adminstrarea crizei prin planificarea centralizata!

  1. Majoritarul says:

    Daca este sa vorbim despre implicarea statului in economie si cum ar trebui sa se realizeze asta cred ca este un pic inutil. Statul nu trebuie sa se implice in mod explicit, el reprezinta prin institutii, regii si alte structuri o mare parte a economiei, deci implicat este. Asa cum bine ai spus si tu din pacate aceasta implicare este sterila si nu are ca rol aducerea unui echilibru, ci mai curand dezechilibrarea balantei catre partea de interes. Asadar statul la noi nu are un rol firesc de a dirija economia catre iseirea din criza sau alt tel nobil ci de a o directiona in zonele de interes ale reprezentantilor statului.
    Cata vreme se va intampla asa iesirea din criza si recesiune a Romaniei ramane doar in mana celor din afara (de ex. UE), dar pentru ca influenta de afara sa ne scoata din marasm cheltuielile lor vor fi mult mai mari decat daca asta s-ar face din interior. Oare vor sa o faca?

    • Deceneu says:

      Din afara singura influenta este a marilor corporatii care actioneaza strict in interesul lor.

  2. nelucraciun says:

    1.Cred că aveţi dreptate. Implicarea statului ca administrator dă apă la moară (benzină la motor) funcţionarilor de stat, pe care eu, „ca simplu cetăţean”, îi percep corupţi în proporţie de 99%. Nu numai că acceptă corupţia, dar o determină. Ameninţă şi cer cu neruşinare. Orice întreprinzător ştie ce zic. Dar nu numai ei.
    Egalitate de şanse se poate obţine doar prin eliminarea (măcar reducerea semnificativă) funcţionarilor corupţi ai statului. Şi cum nu-i poţi înlocui, pentru că cei care vor veni vor proceda similar, cade bine să-i elimini cu totul.
    O metodă (cred că singura) ar fi cea enuntata de dvs. în finalul articolului: eliminarea rolului statului ca administrator al economiei! Nu însă fără riscuri mari şi nebănuite încă!
    2.Poate că unele dintre IMM-urile neconectate la bugete dispar, asta se întâmplă tocmai din cauza corupţiei funcţionarilor de stat. Până ce această corupţie, repet, şi sistemul de privilegii nu vor fi serios diminuate, nu vom avea o ţară normală, democratică.
    3.Din momentul declanşării crizei şi până nu demult, leul s-a devalorizat de la 3,1 la 4,2 %. Aceasta a permis unui sector important, cel al exportatorilor şi prin aceştia al industriei să crească constant. Este îngrijorătoare întărirea leului din ultimele săptămâni. Asta va încuraja consumul din import şi pe credit şi va descuraja singurul sector care s-a dovedit viabil în criză. Nu din cauza vreunei măsuri guvernamentale minune ci numai din cauza cererii de pe piaţa UE şi a cursului de schimb în jur de 4,2 lei pt. un euro.

    • Majoritarul says:

      @nelucraciun
      Sunt perfect de acord cu ideile tale, mai putin cu cea de a elimina statul din rolul de administrator al economiei. Asta mi se pare o reala greseala deoarece este, in teorie cel putin, singurul element care poate fi controlat, intr-o oarecare masura, de romani.
      Cum nu putem elimina o piesa vitala a unui angrenaj fara a o inlocui cu alta, singura varianta ramasa disponibila fiind un organism sau societate privata, asta nu va face altceva decat sa creeze un monstru in economie care va avea o strategie orientata catre castig, cum este firesc sa aiba orice afacere, pe care il vor controla altii … cel mai probabil de pe alte meleaguri.
      Putem cauta o solutie pentru a aduce ordine si disciplina in sistemul de stat insa nu putem elimina acest sistem.

      • Deceneu says:

        Si eu cred ca in sectorul in care exista monopol nu-i bine ca statul sa renunte la proprietate. Nu au facut-o nici tarile avansate, dar ne-am gasit noi mai „destepti”.
        Daca privatizeaza Posta o sa ajunga ca RODIPET dupa ce vor vinde imobiliarele.

        Sigur ca occidentalii au spus ca daca nu suntem capabili sa le eficientizam atunci sa le privatizam. Ei considerau ca privatizarea stopeaza parazitarea.
        Politicenii au luat comisionul si au vandut pentu ca nu vindeau proprietatea lor, au vandut proprietatile Romaniei.
        Si acuma se vehiculeaza ideea de a privatiza sectorul energetic, pentru a nu mai fi subiect de coruptie.
        Solutia ar fi stoparea coruptiei prin vanzarea energiei pe bursa, nu privatizarea.

        • Majoritarul says:

          Ai oarecum dreptate, desi doar pur teoretic in ceea ce priveste Romania.
          Asa cum scriam intr-un post mai vechi solutia asta ar fi viabila daca in tara asta lucrurile ar merge normal asa cum merg si in alte tari la care faci tu referire ca exemplu.
          Din pacate, la noi lucrurile merg asa cum se vede, deci solutia asta care este chiar viabila in alte economii, este posibil sa faca mai mult rau in situatia data.

      • nelucraciun says:

        Mi-am exprimat si eu o rezerva privind riscurile care pandesc din umbra. Dar nu putem lasa la nesfarsit pe seama unor functionari corupti averea publica care a mai ramas.Asta nu inseamna ca trebuie vanduta. Dar poate fi concesionata in conditii reciproc avantajoase. Nu ca zacamintele de petrol!

  3. octaaa says:

    Cu imprumuturile de stat luate s-a mentinut cursul si au transferat o parte a datoriilor private catre cei fara datorii – foarte corect.
    Iar fraza asta cred ca merita repeta intr-una!

    Totusi o mica corectie : nu doar populatia activa va fi finanta aceaste datorii. Caci si pensionarii(de exemplu prin majorarea TVA-ului) si elevii si prescolarii(care vor forma populatia activa peste 10-15-20 de ani), etc.

    Mda…noi avem nevoie ca de aer in tara asta de investitii. De cale ferata, de sosele, de canalizare in mediul rural, de diguri, de spitale, etc. Numai ca ai nostri guvernanti au ales sa „investeasca” in sali de patinuare(la suprapret) si in biserici.

    Daca sunt de acord cu reducerea numarului de politisti si de functionari publici, cu reducerea numarului medicilor nu sunt deloc de acord. Si spun asta fara a fi medic sau a avea medici in familie.
    Iar daca SRI-ul, SPP-ul etc si-au marit efectivele – iarasi este o mare prostie.

    Eu nu sunt adeptul statului minimal, dar nici al controlului atat de puternic al statului(de fapt al clasei politice) in economie. Totusi, in sectoarele strategice(cum ar fi energia de exemplu) sunt impotriva privatizarilor.
    Ca daca stam sa ne gandim bine…ele nu au fost chiar „privatizate”.
    OMV-ul de exemplu e al statului austriac.
    ENEL-ul e al statului italian.
    CEZ-ul e al statului Ceh.
    GDF – e al statului francez.

    • Deceneu says:

      Am scris la postul precedent ca privatizarea trebuia sa vizeze sectoarele concurentiale, iar „In sectoarele cu monopol statul putea ramane proprietar si sa concesioneze managementul.”

      Politicenii au vandut „gaina care facea oua de aur”, respectiv resursele naturale si energie subevaluata. Si acum ALRO primeste energie la pret mult mai mic decat populatia.

      In ce priveste pensionarii, elevii si copii sigur ca si ei suporta costurile prin alocarea de sume mai mici. Practic toti romanii suporta, dar am considerat ca pensionarii sunt beneficiarii taxelor si a contributilor.

  4. Octavian Radu says:

    @Deceneu – da, am vazut ca in articolul anterior ai specificat cum ar trebui sa fie in cazul monopolurilor. Si sunt de acord cu ce spui. Am tinut insa sa repet si eu 🙂

    Da…politicienii au vandut gaina care facea oua de aur… Si inca se subventioneaza diverse chestii pentru protejatii politicienilor… Oare cand o sa se schimbe treaba? Adica se va schimba vreodata?

    • Deceneu says:

      Cand o sa iasa lumea in strada ca in arile arabe.
      Inca-i bine daca oamenii sunt pasnici.
      Mergem in jos, chiar daca intr-un ritm mai mic.

      • nelucraciun says:

        In curand nu va mai avea cine sa iasa! Oamenii voteaza si se manifesta plecand. Se pare ca exodul e singura cale de a scapa de lipitori. Pana nu vor mai avea de unde suge si vor pleca si ei. Eu am sperat, odata cu primirea in UE, ca vom mai scapa de hoti, ca astia vor pleca intre primii, acolo unde este mai mult de supt. Si unde, prin dilutie, vor deveni oarecum neglijabili. Dar m-am inselat profund. Lipitorile astea raman pana la ultima picatura de sange. Daca nu sunt indepartate.

        • Deceneu says:

          Mai sunt niste paduri de defrisat, si cateva companii de vandut, in energie si comunicatii.
          Cand se vor termina o sa inceapa lupta intre „sacali”.
          Eu in asta-mi pun speranta.
          Oamenii obisnuiti daca nu pot sa acumuleze incearca sa supravietuiasca prin munca la negru si isi restrang consumul la minim. Vom trai ca tiganii daca nu suntem in stare sa luptam pentru o viata demna.
          Cei care au fost obisnuiti sa traisca in huzur fara sa produca nimic, vor suporta mai dificil efecetele si probabil ei o sa fie cei care se vor manca unii pe altii.

  5. Majoritarul says:

    @Deceneu
    Asteptand asa sa isi „dea in cap” singuri, nu o sa mai apucam ziua aia pentru ca pana aclo ne vor da noua in caz ca mai suntem pe aici.
    Eu personal nu am fost niciodata tentat sa plec din tara si chiar am avut ceva discutii in familie pe tema asta insa in ultima perioada am inceput sa-mi reconsider decizia.

    • deceneu says:

      Nici eu nu am fost tentat si nici nu aveam posibilitatea, petru ca aveam si inca am, obligatii. Dintr-un colectiv de opt, sunt singurul care am ramas in tara.

      Asta cu „mancatul” reciproc era o varianta, a doua era cu „revolta disperatilor”, ca in tarile arabe. Acolo lumea este mai activa. Au fost mitinguri si cu alte obiective. Aici vad ca oamenii mai bine se sinucid decat sa iasa la un miting. E adevarat ca nici nu au avut o „luminita la capatul tunelului”, doar li s-a spus de ea.

  6. teonegura says:

    Problema e ca administratorii crizei de la noi nu par mai breji decat un administrator de bloc caruia-i ploua in casa scarilor, dar care propune la sedinta montarea unui interfon la intrare…

    • Deceneu says:

      Daca la adminstrator ii iese un comision sigur ca prefera investitia respectiv.
      De la actele de binefacere nu-i ies comisioane si la adunarea generala nu se prezinta decat cei din conducere. La mine s-au uitat „ca la urs” cand m-au vazut la sedinta. S-a tinut adunare generala reconvocata din lipsa de cvorum, cu 15 persoane, la o asociatie cu peste 120 de apartamente.

  7. BIG says:

    Singura salvare și cea mai simplă cale în acest moment rămâne aceasta: România declară faliment naţional

    În urma intrării în DEFAULT se vor angrena automat manifestanții, urmează căderea guvernelor oportuniste unul după altul, apar pseudotehnocrații și nu rezolvă nimic. Adică se perindă toate nulitățile actuale, politice și apropiate politicului, într-un termen atât de scurt că nu se mai poate da uitării incompetența.

    Abia apoi vor avea acces în fruntea societății oameni care înțeleg ce înseamnă democrație, piață liberă, educație, și alte principii amputate de actuala clasă politică; doar peștele de la cap se împute 😉

    Deci, Statul trebuie băgat în DEFAULT cât mai repede, altfel îl vor îndatora în valoare egală cu proprietățile pe care le deține. Este logic, ești solvabil atâta timp cât datoriile tale sunt mai mici decât valoarea proprietăților.

  8. Deceneu says:

    Salvarea presupune sa eviti falimentul national.
    E suficient sa privim si sa nu facem nimic, si ne indreptam spre faliment.

    • Majoritarul says:

      Desi BIG are dreptate in ideea lui de a da „RESET” politicienilor actuali nu cred ca haosul este ceva de dorit mai ales ca nu am certitudinea ca aceasta situatie poate dura atat de putin incat sa nu afecteze. Daca ma intrebati pe mine imi e teama ca poporul roman nu va putea face in asa fel incat sa mai si iasa din haosul care ar aparea.

      • Deceneu says:

        Eu cred ca puterea ar profita de haos ca sa devina perena. Cred ca isi doreste haosul si il provoaca prin cinismul de care da dovada.
        Se pregatesc pentru asa ceva.

  9. nelucraciun says:

    Big a exprimat o idee importata de pe blogul neofanariotilor lui Mihai Giurgea.

  10. BIG says:

    Nu este o idee, este o realitate inevitabilă. Deschideți ochii și nu mai visați redesări, România nu are ce să redreseze. Cui să mai vândă servicii? De produs nu mai produce nimic. Neofanarioții profită cel mai mult din datoriile făcute de România în acest moment și nu săracii și pensionarii.

    • nelucraciun says:

      Neofanariotii profita incepand cu ianuarie 1990!
      Ascultati, se coace ceva!
      Partenerii nostri euroatlantici nu mai au rabdare!

    • Deceneu says:

      Si dupa schimburile repetate de guverne, oamenii onesti cum vor scoate tara din ruina daca-i plina de datorii? Cu ce produse, servicii si cu ce resurse? Ce se va exporta?
      Economia este mai buna decat cea care va fi peste doi ani sau peste 5 ani cu actualii politiceni.
      Destinul nu-i pecetluit, mai poate fi influentat.
      Redresarea cu cat se face mai repede cu atat va fi mai osoara.

      • nelucraciun says:

        Problema e ca suntem intr-un cerc vicios, nu are cine sa faca redresare, din factorul politic existent.
        Doar 2 metode de reducere substantiala a coruptiei si de eliminare a privilegiilor ar mai putea fi luate in discutie: reactie vehementa din partea societatii sau reactie la fel de vehementa din partea partenerilor euroatlantici.
        Ma repet, stiu, va plictisesc, dar azi am rascolit mai mult prin jungla internetului si se pare ca ni se pregateste varianta 2.

        • Deceneu says:

          Revolta poate schimba liderii de la putere, dar daca nu se pune ceva mai bun in loc, este inutila.
          In tarile arabe ce crezi ca se va schimba?
          Eu cred ca doar personajul de la putere si anturajul. In ce priveste drepturile vor fi la inceput mai multe dar pe parcurs se vor subtia.
          Asa a fost si in Romania dupa ’90.
          Societatea trebuie sa lupte permanent pentru libertati pentru ca ele sunt in permanenta amenintate de cei de la putere.
          Ii trimiti la guvernare sa-ti reprezinte interesele si ei uita pentru ce au fost alesi.

  11. Ipoteza este buna, insa depinde ce intelegi prin reglementare. Reglementarea poate sa fie un set de reguli pentru un joc economic corect, asta da. Resping insa ideea ca reglementarea sa fie reprezentata de o interventie administrativa de fapt.

    • Deceneu says:

      Exista si interventii ce reglementeaza interventia adminstrativa, respectiv plafonarea volumului de masa lemnoasa exploatata, sau regimul silvic in care se poate exploata. Ea a functionat si in perioada antebelica.
      Licentele la import sau export sunt reglementari de natura economica.
      Legile antitrust la fel.
      Obligatia de a intretine in bune conditii o cladire de patrimoniu, dar insotita si de un sprijin din partea statului.
      Acum nu ai voie sa modifici fatada constructilor, statul nu te obliga sa le renovezi dar nici nu te ajuta financiar, ceea ce face ca multe valori sa se deterioreze.

      In perioda antebelica pe locul unde erau vestigii arheologice proprietarul era obligat sa pastreze terenul cu iarba. Nu avea voie sa-l are.
      In perioda comunista a disparut protectia respectiva.

  12. nelucraciun says:

    „In perioda antebelica pe locul unde erau vestigii arheologice proprietarul era obligat sa pastreze terenul cu iarba. Nu avea voie sa-l are.”
    Interesant! Putem documenta?

    • Deceneu says:

      Documente oficiale nu, dar asa mi s-a spus de o persoana intre timp decedata.
      Este un teren unde sunt zidurile unui fost castru roman si pe unul din ziduri este iarba si acuma. Cineva mi-a spus ca inainte nu aveau voie sa-l are fiindca la adancime mica erau urmele de ziduri, si nu sunt sigur dar cred ca beneficiau si de o despagubire ca sa mentina terenul necultivat (probabil o scutire de impozit).
      A ramas neatins pentru ca este o oarecare denivelare fata de terenul din jur si pentru ca tractoarele si-ar fi stricat plugul prin pietre si caramida arsa, o caramida care nu se macina din cauza intemperiilor si a inghetului nici acuma, desi sta in pamantul umed de 2000 de ani.

      • nelucraciun says:

        Sunt, evident, off topic. Dar nu ma pot abtine.
        Mecanizarea agriculturii a distrus in asa masura siturile arheologice, cat nu au reusit veacurile pana atunci!
        Daca pentru constructii se cere descarcare de sarcina arheologica, in cazul agriculturii nu sunt asemenea reglementari.
        Imi pare rau de arhitectura cu val de pamant care, efectiv, a fost nenorocita!

        http://www.banaterra.eu/romana/valurile-romane-banatene-uliuc

  13. Bibliotecaru says:

    @ Deceneu
    Intervin târziu în această discuţie, dar aş crea să spun ceva oarecum subtil.

    Economia românească este dominată astăzi de capitalul străin. Spre exemplu, nu există un lanţ de super sau hiper market cu capital majoritar românesc. Nici industria nu mai este, de mult timp, cu capital românesc. Sectorul telecomunicaţiilor?, capital străin. Şi aşa mai departe…

    Ce ar înseamna o politică de relaxare fiscală? Firmele ar avea o activitate mai mare, vor face mai mult profit şi… Vor reinvesti ele profitul pentru a creşte economia românească? Firmele vor avea conştiinţa ieşirii României din criză? Nicidecum, se vor gândi cum să jupoaie românii cât mai mult pentru ca apoi să-şi repatrieze profiturile spre ţările mamă, şi ele aflate în criză.

    Mai mult, dacă mergeţi prin hipermarketuri şi supermarketuri, veţi vedea că produsele lor vandabile sunt de import din „ţara mamă” (niciodată de import din alte ţări). Pentru ei nu este o soluţie foarte economică colosală, le este mai greu să aducă ouă, unt, lapte, biscuiţi, sucuri din Belgia, Austria, Franţa… dar îşi protejează economia naţională prin acest export pentru ei, import pentru noi. Este un import de care noi nu am avea nevoie şi care ne dăunează economic. Evident, plusul lor este minusul nostru. În timp ce lor le merge mai bine că-şi vând produsele aici, nouă ne merge mai prost pentru că nu mai avem o piaţă de desfacere. Cu cât merge mai bine un hipermarket, cu atât merge mai rău economia românească. Cum capitalul străin are deja monopol, românul nici măcar nu are de ales, nu poate spune „cumpăr de la firma X”, pentru că este un produs care „bagă banii în buzunarul unui român”.

    Iată de ce România are o particularitate faţă de celelalte ţări la care faceţi referire, o particularitate pe care nu o veţi auzi niciodată în gura unui politician, pentru că tot ei s-au rugat de străini să cumpere România pe câţiva bănuţi meniţi să creeze imaginea de bunăstare, atât de utilă campaniilor electorale.

    Guvernul Boc a acţionat haotic, fără nici un fel de previziune şi, poate întâi de toate, cu raţiunea infantilă a unui copil de grădiniţă: scăderea drastică a cheltuielilor în vedere echilibrării bugetului. Evident, aceasta este o măsură care nu avea cum să facă altceva decât să adâncească şi mai mult criza.

    Ce trebuia făcut, asta este o altă discuţie. Mă mărginesc să spun că o parte din soluţii, după părerea mea, ar fi condus la implicarea statului ca jucător pe piaţa de capital în anumite sectoare de activitate.

  14. Deceneu says:

    @Bibliotecaru bine ai revenit.
    Guvernul Boc nu a actionat haotic, a stiut ce face.
    A actiona pentru protejarea afacerilor clientelei politice aruncand efectele crizei in spatele cetatenilor.
    Avea doua metode de reducere a nivelului de trai la nivelul posibilitatilor oferite de economie: metoda clasica inflatia si metoda adminstrarii reducerii costurilor.
    A preferat-o pe a doua pentru ca metoda inflatiei ar fi ajutat economia mai puternic acolo unde „bula” a fost mai mare, adica in imobiliare, exact sectorul unde au interese toti politicenii.
    Inflatia ar fi lovit mai puternic in domeniul speculativ.

  15. nelucraciun says:

    Adevarul este ca economia romaneasca depinde enorm de economia UE. Iata, de exemplu, industria: cand a intrat UE, si in special Germania, Franta, Italia in criza, industria noastra (cu capital autohton, pt. ca mai exista si asa ceva, sau strain), a clacat si ea. Acum, dupa revenirea marilor economii ale UE, cine creste in economia romaneasca? Tocmai industria, pentru ca lucreaza pentru producatorii occidentali de automobile, electronice, s.a.
    Eu nu as blama atata capitalul strain din Romania. Mi se pare firesc sa traga spuza pe turta proprie. Chiar daca repatriaza tot profitul, chiar daca, prin chichite contabile rezulta ca nu are profit, tot mai ramane destul in tara: salariile personalului, impozitele si taxele aferente acestora, serviciile cumparate de la firme autohtone. In lipsa acestora de unde ai lua tu, popor + stat roman, acesti bani? De la molozul ramas de pe urma demolarii sistematice a economiei socialiste? Din portofelele celor care, de doua decenii fura si nu se mai opresc? Ar fi si asta o parte din solutie. Si se pare ca li se pregateste! Nu, nu de catre guvernul acestei tari, nici de catre orice alt potential guvern al acestei tari. Ci prin grija partenerilor nostri euroatlantici.

  16. Bibliotecaru says:

    @ Deceneu

    Nu ştiu ce să zic. Nu-mi pare că „cine trebuie” e protejat. Priviţi câţi din marii afacerişti ai PDL sunt astăzi în stare de insolvenţă, începând cu doamna Udrea, domnul Boureanu… Motoarele afacerilor lor sunt cu mult reduse faţă de ceea ce erau odată. Foarte puţini dintre cei mai bogaţi politicieni fac efectiv bani din afaceri în care trebui să transpiri pentru fiecare leu, majoritatea merg pe tunuri. Comunitatea la putere este plină de oameni care fac (făceau) afaceri imobiliare, care trag dungi pe şosele şi le spun parcări, care fac afaceri de unde se poate fura cu nemiluita, precum asfaltarea, construcţiile… Criza economică a însemnat însă o criză şi pentru acest tip de „afaceri”, nici „oamenii clientelă” nu sunt astăzi dintre cei mai fericiţi.

    Nivelul de trai trebuia redus, dar trebuia făcut în mod legal, prin inflaţie. Avantajul inflaţiei, mai ales dacă este una moderată, cum erau condiţiile la noi, este însă că există o creştere treptată care nu aduce sincope în funcţionarea economiei. Mai mult, inflaţia conduce la devalorizarea leului şi ajută, implicit, exportatori, adică creşte PIB-ul. Nu inflaţia conduce la speculaţii ci cunoaşterea modului în care inflaţia acţionează (adică informaţii din partea BNR pot conduce la acţiuni speculative). Inflaţia mai avea un mare avantaj, scutea împrumutul FMI… cel puţin pe 2009 şi 2010 (BNR avea rezerve destul de mari încât să ţină inflaţia în frâu).

    • Deceneu says:

      Motoarele sunt reduse, dar daca nu erau la putere erau faliti.
      De ce s-a investit in sali de sport? Se pare ca Boureanu are afaceri in domeniu.

  17. Bibliotecaru says:

    @ nelucraciun

    Stimate domn,
    Dacă adunaţi investiţiile străine în ultimii 20 de ani şi le comparaţi cu banii scoşi din România (care sunt, nu-i aşa, banii românilor… că doar ai cui?), poate vă veţi schimba părerea. Apoi gândiţi-vă că toţi acei bani pe care străinii îi scot din ţară ar fi putut fi investiţii de capital ale românilor.

  18. nelucraciun says:

    @ Bibliotecaru

    1. Putem obliga un proprietar, in cadrul unei economii libere de piata sa dispuna altfel decat cum doreste de proprietatea sa (exclud de aici activitati interyise de genul fabricarii de bombe atomice, etc.)?
    2. Problema cea mare este hotia din tara, practicata in special de hoti autohtoni. Aici e hiba, banii furati sunt cei care nu trebuie scosi din tara.
    3. traiesc in mediu industrial + comercial + servicii, vad ce se intampla.

  19. Bibliotecaru says:

    @ nelucraciun

    Sigur, de la caz la caz, proprietarul este obligat să se conformeze unor reguli. De exemplu există impozitul pe proprietate, există executarea silită, există acea discriminare de impozit mai mare de la al doilea imobil… Nu mai vorbesc că acţionarul majoritar îl obligă pe cel minoritar.

    Eu înţeleg ce doriţi să spuneţi, şi, în principiu sunt de acord cu domnia voastră. Chestiunea este că aceste proprietăţi ale străinilor sau avut la bază negocieri cu reprezentanţi ai statului român din ultimii 20 de ani prin care statul român şi-a cedat suveranitatea.

    De exemplu, în domeniile strategice, telecomunicaţii, energie, petrol şi gaze, rafinărie, utilităţi publice, siderurgia, platformele industriale, fabrici şi uzine… şi alte asemenea, nu au fost privatizate prin cotare la bursă, astfel încât să există posibilitatea ca poporul român să investească în piaţa de capital românească, privatizările s-au făcut prin negociere directă, cedând o parte din suveranitatea naţională şi monopolul acestor domenii. De asemenea există tot felul de facilităţi pe care străinii le-au obţinut tot prin negociere directă. În sfârşit, aceşti străini şi-au luat nişte obligaţii pe care nu le-au respectat (cum ar fi menţinerea activităţii şi a angajaţilor, reinvestirea profitului) şi acum… prinde orbul, scoate-i ochii.

    Capitalismul şi economia de piaţă vorbeşte despre o dezvoltare economică sănătoasă. Aceste noţiuni nu prea se referă la cash şi cheltuieli personale. Totul se bazează pe un circuit financiar, adică investeşti într-o afacere, scoţi bani din afacere, îi reinvesteşti pentru dezvoltarea afacerii sau în altă afacere, scoţi mai mulţi bani… şi aşa mai departe. În România nu se întâmplă deloc aşa. La noi se bagă 1.ooo de euro în afacere, se jumuleşte afacerea astfel încât într-un an să scoţi 10.ooo de euro, şi „afaceristul” îşi cumpără o maşină cu banii obţinuţi din tun.

    Priviţi declaraţiile de avere ale politicienilor „afacerişti”. veţi vedea un paradox. Ei au banii depuşi la bancă în depozite dar, pe de altă parte, au la bancă credite de consum. Cum se poate ca un afacerist să depună bani la bancă în timp ce împrumută bani cu o dobândă de două ori mai mare decât cea de la depozit. Logic ar fi să-şi folosească banii personal şi să economisească astfel.

    Dincolo de aceste aspecte, dacă cele câteva guverne postdecembriste ar fi acţionat înţelept, ar fi condus privatizarea nu spre domeniul comerţului, serviciilor, producţiei de bunuri de larg consum… ci spre domeniile de înaltă tehnologie care să dezvolte o industrie pe orizontală. Mi-ar fi plăcut de exemplu ca soluţia Dacia Renault să fi fost posibilă şi cu Semănătoarea, cu Tractorul, cu Autobuzul…

    • Deceneu says:

      – Tot ce s-a privatizat ar fi trebuit vandut pe bursa, pentru a avea un pret corect.
      – Nu trebuia privatizate monopolurile in conditile in care se stia ca urmeaza alinierea preturilor cu cele din UE dupa privatizare. S-au privatizat pe un calcul e eficienta din trecut, care nu avea nici o legatura cu preturile practicate in perioada urmatoare.
      – Investitile trebuiau facute de FPS-uri/SIF-uri dupa un plan strategic bine gandit, plan care nu exista.

  20. nelucraciun says:

    Incercand sa ma exprim sintetic:
    Dincolo de hotia pe cere o practica o parte din reprezentantii capitalului strain prezent in Romania, consider, pe ansamblu, ca activitatea lor este benefica, prin valoarea adaugata, din care cel putin o parte ramane in tara, dar si prin alte aspecte cum ar fi educatia antreprenoriala pe care o dobandesc salariatii lor romani de top si in general experienta economiei de piata pe care o dobandesc toti salariatii, inclusiv femeia de serviciu.
    La fel, colaborarea firmelor cu capital romanesc cu parteneri externi, dincolo de plangerile manifestate, prezinta avantaje similare.
    Problema mare eu o vad in averile considerabile pentru care, cetateni romani in cardasie cu puterea, a fost devalizata economia nationala. Ce au adus acestia? Au cumparat pe mai nimic si pe datorie, vanzand pe ceva (mult) mai mult, pe bucati, desfiintand activitati productive, lasand oameni pe drumuri. E mai simplu, mult mai simplu, sa cumperi si sa revinzi decat sa-ti bati capul pentru a pune pe roate o activitate productiva care ar fi adus un profit ipotetic, poate mai mare, poate mai mic, dar sigur nu imediat. Acesti oameni si cei care au permis actiunile lor, ar trebui sa plateasca. In acest moment nu pare posibil, dar cine s-ar fi gandit, cu 30 de ani in urma, la caderea URSS si a sistemului socialist?

  21. Bibliotecaru says:

    @ nelucraciun

    Stimate domn,
    Dumneavoastră priviţi lucrurile dintr-un punct de vedere diferit faţă de mine. Eu nu am spus că acest capital străin fură ceva şi nici că românii nu trag nici un avantaj din activitatea lor deschisă în România… Eu sunt de acord că aceste investiţii funcţionează legal şi corect în condiţiile unei economii de piaţă. Acestea sunt regulile, acesta este jocul, nu avem de ce să ne plângem din această cauză. Problema nu sunt „ei” (şi am să numesc generic pe posesorii de capital străin prin aceşti „ei”), problema este inabilitatea guvernanţilor români din ultimii 21 de ani. De ce nu putem face şi noi ce fac ei? De ce nu încurajăm cetăţenii români să investească pe bursă în loc să pună banii la bancă pentru a lua o minimă dobândă. De ce nu construim mecanisme de strângere de capital. Românii nu au fost îndemnaţi să devină investitori, ci să „investească” la Caritas, la FNI, în speculă imobiliară… adică în tunuri financiare. Cei care se apucă să facă o firmă, sunt imediat cocoşaţi de controale, de birocraţie, de taxe şi impozite.

    Nu ştiu dacă vă amintiţi de prima investiţie mare în România. Era vorba despre achiziţionarea unor elicoptere Puma, investiţie despre care domnul Petre Roman spunea că marele avantaj este tehnologia care se cumpără odată cu aceste elicoptere. IAR Ghimbav a rămas „de stat”, conform wikipedia acţionariatul este AVAS – 64,89% din capitalul social, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, cu 7,35% din capitalul social, SIF Transilvania, cu 4,57%, alte persoane fizice (17,25%) şi juridice (5,98%)… şi cotată pe bursa RASDAQ. Sigur, aici vorbim despre o soluţie militară, de aici şi caracterul „de stat”, dar gândiţi-vă că o astfel de soluţie se putea aplica şi în alte domenii. Sub pretextul că România are nevoie de banii din privatizări (dacă vă amintiţi, banii din privatizări erau prezentaţi ca pe un mare succes, de pară ar fi venit pleaşcă, pe degeaba), românii au pierdut controlul asupra industriei, comerţului, energiei, telecomunicaţiilor şi utilităţilor. Unde este greşeala? Greşeala este că nu vinzi toate combinatele siderurgice, vinzi jumătate dintre ele şi, cu banii obţinuţi din această jumătate, faci investiţii la cealaltă jumătate pentru a le face performante. Apoi le cotezi la bursă pentru ca în 10 ani cetăţenii să cumpere acţiuni. Prin această metodă nu rişti ca fabrica de cuie să rămână fără oţel şi nici nu laşi cealaltă jumătate să constituie monopol. Ce au făcut politicienii noştri? Au vândut absolut tot ce s-a putut vinde, fără nici un plan, fără nici o logică, după care banii obţinuţi i-au folosit pentru a acoperi deficitul bugetar, adică pentru a achita importul de televizoare, frigidere, combine audio…

  22. nelucraciun says:

    1. ” De ce nu putem face şi noi ce fac ei? De ce nu încurajăm cetăţenii români să investească pe bursă în loc să pună banii la bancă pentru a lua o minimă dobândă.”
    De acord. Insa nu prea vad rolul guvernului aici

    2.”Cei care se apucă să facă o firmă, sunt imediat cocoşaţi de controale, de birocraţie, de taxe şi impozite.”
    Asa este. Aici guvernul are un mare rol. Putem zice ca este creatorul problemei, prin functionarii de stat care nu numai ca sunt corupti dar determina premeditat coruptia.

    3.”Au vândut absolut tot ce s-a putut vinde, fără nici un plan, fără nici o logică, după care banii obţinuţi i-au folosit pentru a acoperi deficitul bugetar, adică pentru a achita importul de televizoare, frigidere, combine audio…”

    Iata ca ne intelegem. PIB-ul a fost mult mai mic decat acum, dar guvernul nu a redus pensiile si salariile…Am trait din putinii bani luati din vanzarea industriei, a economiei, in general…Cand acesti bani s-au terminat, am vazut cu totii ce s-a intamplat.
    Din pacate la ora actuala industria, in ciuda semnelor evidente de redresare, nu mai produce aproape deloc produse finite. Pana si ciocane importam…

  23. Bibliotecaru says:

    @ nelucraciun

    Stimate domn,
    Guvernarea şi rolul politicii nu se reduce la exploatarea a ceva numit generic STAT.

    Politica are rolul primordial de a construi societatea în care trăim. Poate vi se pare ciudat, dar chiar aşa este. Cineva îmi spunea că germanii nu au în gene caracteristica corectitudinii, dar cultura societăţii germane poartă în ea caracteristica corectitudinii, rigoarea, ordinea, punctualitatea, ascultarea liderilor… Această cultură nu a apărut întâmplător, ci ca urmare a dezvoltării unei filosofii care s-a tradus în politică şi în construcţie socială.

    Sigur că politica are legătură cu achiziţionarea acţiunilor la Bursă. Începând de la constituirea instituţiilor necesare bursei şi încheind cu impozitul aplicat pe câştigurile din dividente (rezultatul concret al deţinerii acţiunilor), politica (guvernarea) este o dimensiune importantă. Dar nu numai atât. Închipuiţi-vă că ar exista o disciplină la şcoală care să vorbească despre aceste aspecte ale vieţii economice, o disciplină care, pe lângă abc-ul economic, să conţină analize financiare al cotaţiilor bursiere. Poate este important să cunoşti faptul că Bătălia de la Călugăreai a avut loc la data de 23 august 1595 sau că vârful Pietrosul Călimanilor are 2100 metri, dar cred că este important şi cum se completează corect o filă CEC sau o factură.

    Despre PIB…

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Produsul_intern_brut_al_Rom%C3%A2niei

    PIB-ul României postrevoluţionare a ajuns din urmă PIB-ul ante-revoluţionar abia prin 2003. Priviţi tabelele (cele în dolari, desigur) şi veţi vedea, cu uşurinţă, că vânzarea industriei a condus la scăderea accelerată a PIB-ului şi, trebuie să adaug, şi la creşterea accelerată a datoriei publice. Pentru 2009 şi 2010 se observă că reducerea salariilor, concedierile şi toate celelalte „Măsuri ale Guvernului” conduc de asemenea la creşterea datoriei publice şi scăderea PIB-ului.

    În sfârşit, NU EXISTĂ SEMNE DE REDRESARE ECONOMICĂ, sunt invenţii, pur şi simplu, obţinute prin manevrarea datelor statistice. Creşterile despre care vorbeşte domnul Boc nu au nici un fel de legătură cu mersul bun al economiei Româneşti. Creşterile la export se datorează micşorării consumului intern şi nu unei producţii româneşti şi a unor pieţe de desfacere externe.

  24. nelucraciun says:

    Nu am afirmat că economia se redresează. Ci că acest lucru i se întâmplă industriei. Pentru a constata aceasta nu am nevoie de informaţii de la guvern. Sunt în miezul activităţii. Văd. Datele publicate de INS doar îmi confirmă ceea ce văd.
    http://businessday.ro/04/2011/evolutia-productiei-industriale-pe-judete-intre-529-in-tulcea-si-132-in-dolj/
    În rest, cred că avem păreri asemănătoare.

  25. Bibliotecaru says:

    @ nelucraciun

    Aici aveţi dreptate.

    Producţia industrială a început să cadă rapid din ianuarie 2008 (vârful producţiei industriale în ultimul cincinal) până în ianuarie 2009… După care a început să crească lent. Astăzi este iarăşi de unde a plecat. Diferenţa dintre ceea ce este acum şi ceea ce a fost atunci este că industria extractivă a căzut foarte mult şi sectorul energetic a recuperat ceva din pierderea de acolo.

    Vedeţi dumneavoastră, aceste procente reprezintă evoluţia producţiei industriale pe baza unui eşantion de produse, caracteristic activităţilor din industria extractivă, prelucrătoare, energie electrică şi termică, gaze şi apă… folosind formule de tip Laspeyres. În cazul nostru, aceste formule se aplică la evoluţia cantităţilor pe 1510 produse reprezentative realizate într-o anumită perioadă raportată la o perioada considerată reper. În cazul despre care se vorbeşte în acel link, anul 2005 reprezintă 100%.

    Vorbim despre un anumit trend. Creşterea are la bază industria bunurilor intermediare şi industria bunurilor de capital. Industria bunurilor de folosinţă îndelungată şi industria bunurilor de uz curent sunt în uşoară scădere, în timp ce industria energetică este staţionară (în uşoară creştere).

    Relativ la primele două luni ale anului, datele sunt provizorii. Personal prefer să aştept Buletinul Statistic Lunar, ce va apărea probabil pe 14 aprilie 2011, şi
    Buletinul Statistic de Industrie, ce va apărea probabil mâine, înainte să fac astfel de comentarii. Oricum este foarte clar că există o creştere a producţiei industriale, acest lucru nu poate fi contestat.

    Chestiunea este că această redresare a industriei nu este o consecinţă a guvernării, ci o urmare a succeselor pe pieţele externe, de tip Dacia.

  26. nelucraciun says:

    @ Bibliotecaru
    „Chestiunea este că această redresare a industriei nu este o consecinţă a guvernării, ci o urmare a succeselor pe pieţele externe”
    Cam asta încercam să afirm şi eu în intervenţiile de mai sus. Industria românească care merge, indiferent de originea capitalului, merge datorită ascensiunii industriei auto europene şi industriei electronice europene. Nu vreau să ignor capacităţi de producţie finale, de tip Dacia sau Nokia, dar consider că partea cea mai importantă o reprezintă sutele de capacităţi, mai mici dar şi unele mai mari (vezi Continental Timişoara)care produc componente pentru aceste industrii şi nu produse pentru consumatori finali. Aceste capacităţi mici se caracterizează, în general, printr-unul din următoarele două atribute:
    1. Consumă f. multă muncă vie (ex. capacităţile care produc cablaje auto)
    2. Capacităţi care nu ar putea fi menţinute în Occident, d.p.d.v. asigurare condiţii de mediu, decât cu costuri f. mari (capacităţi de producţie care injectează mase plastice şi chiar mai sus menţionatul Continental).
    Deşi unele dintre aceste capacităţi sunt mari consumatoare de muncă vie, pe ansamblu productivitatea lor este net superioară defunctei industrii socialiste. Este una dintre explicaţiile volumului mare al populaţiei aflate la vârsta activă care ori nu este ocupată ori a emigrat, ori s-a pensionat înainte de vreme.

  27. Bibliotecaru says:

    @ nelucraciun

    Aşa este, aveţi perfectă dreptate. Chestiunea este însă că această creştere a producţiei industriale, tocmai pentru că este urmare a unui capital străin, nu introduce la bugetul de stat decât taxele şi impozitele, iar în spaţiul românesc doar salariile de mizerie. Profitul, adică exact acea parte care ar trebui să construiască bunăstarea unei economii prin reîntoarcerea în afaceri şi în consum… merge în străinătate şi îl regăsim în bunăstarea economică de acolo.

    Chestiunea este că, manipulând nişte bani pe hârtie, oligarhiile occidentale obţin bani reali de la ţări ca România.

    Priviţi banii de la FMI. România a împrumutat 20 de miliarde de DST. Aceşti bani nu există, sunt fictivi, nu ajung niciodată în trezoreria BNR, este doar ca şi cum ar fi pe piaţa interbancară şi reprezintă un fel de acoperire pentru acţiunile BNR. Când însă BNR îi dă înapoi, îi va livra în euro, cu dobândă, bani care sunt palpabili şi cu acoperire.

    Dacia sau Nokia investesc în România precum pe timpuri erau plantaţiile de sclavi. O fabrică din România faţă de o fabrică din Franţa câştigă minim 1.500 de euro pe cap de angajat numai din diferenţa de salariu. Asta înseamnă, la cei 10 mii de angajaţi ai Dacia, 15.000.000 pe lună economisiţi din salarii. Înmulţit cu 12 luni… 180 milioane de euro.

    In 2007, an in care profitul Dacia a ajuns la recordul de 132 de milioane de euro, profitul per angajat era de 11.535 de euro

    Cum 132 de milioane reprezintă mai puţin de 180 de milioane, deduc că există şi o cauză, cum ar fi salarii foarte mari pentru anumiţi angajaţi de la vârful conducerii firmei. Înţelegeţi de ce câştigă Dacia? Sigur, maşina Dacia merge bine în străinătate, dar preţul maşinii este scăzut la minim pentru a fi competitiv… Câştigul Renault este din salariile mici ale sclavilor din România şi nu atât din reuşitele manageriale de excepţie.

    Chestiunea este că românii nu reuşesc să facă firme care să câştige pe seama salariilor mici din România şi asta pentru că ei nu au conştiinţa acestui câştig faţă de spaţiile economice occidentale. Un român deştept managerial ar face imediat firme care necesită foarte mulţi angajaţi şi nu firme de apartament care urmăresc nu ştiu ce tun pe piaţa economiei româneşti. Pentru români este mai simplu să vină alţii…

  28. nelucraciun says:

    Asemenea firme ale capitalului autohton exista, unele de un real succes.
    Sunt insa mai multe probleme care reduc dezvoltarea acestora.
    1.Piata de desfacere: firmele straine din Romania sunt, in general, sucursale, ele beneficiaza de contractele si de clientela firmei mama. E greu pentru romani sa castige felii de piata in occident.
    2.O fi manopera de platit muncitorului roman mai mica, dar nici productivitatea in firmele cu capital romanesc nu se compara cu cea din occident, nici macar cu cea din sucursale. Este nevoie de investitii serioase, atat in tehnologie cat si in resursele umane, dar si in organizare.
    3.Greu explicabila pentru mine este situatia aprovizionarii cu materii prime: pretul materiilor prime la poarta fabricilor producatoare este, de multe ori, mai mare decat cel al produselor similare aduse de dealeri din strainatete in curtea cumparatorului

  29. Bibliotecaru says:

    @ nelucraciun
    În unele părţi, aşa este, în alte părţi, nu.

    Tehnologia este astăzi cam aceiaşi, pentru că România nu prea mai produce tehnologie, nu mai există fabrici şi uzine care au maşini, dispozitive, utilaje şi tehnologii româneşti de pe vremea socialismului. mai puţin productive şi energofage (deşi nici acelea nu erau atât de neproductive şi de energofage, erau doar învechite). România nu mai produce aşa ceva. Avem deci linii şi tehnologii cumpărate din străinătate şi oameni mai calificaţi ca în străinătate. Nu avem de ce să ne plângem de productivitate scăzută. Motivul pentru care în statistici avem productivitatea mai mică este că actul birocratic implică mult mai mulţi oameni care nu au treabă cu producţia, unde unul e cu sapa sunt şi alţi cinci cu mapa.

    Este adevărat, tradiţia şi structura internaţională a afacerilor avantajează capitalul străin, trebuie spus însă ca România este şi o ţară profitabilă, pentru că aici a fost, până nu de mult, un teren virgin, o piaţă de desfacere emergentă începând de la cartofi şi terminând cu servicii bancare.

    Despre punctul 3 nu ştiu ce să zic… Astăzi atât materiile prime cât şi produsele finite au o dimensiune a preţului european.

    Bănuiesc că vă referiţi la produsele agricole sau alte produse care în Europa au un sistem puternic de subvenţionare (directă sau indirectă). Dar aici nu prea mai este vorba despre preţul în sine, ci de profitul producătorului de materie primă.

    Înţeleg punctul dumneavoastră de vedere şi îl accept, dar sunt piedici ce pot fi depăşite.

    • Deceneu says:

      Romania este ca un teren productiv care, dupa cativa ani de exploatare intensiva devine secatuit si nu mai poate produce.
      Multe fabrici au fost cumparate chiar de concurenta pentru a fi inchise.
      Au vandut activele si au ramas cu piata.

    • Bibliotecaru says:

      Absolut exact, aşa este!

  30. nelucraciun says:

    Există făbricuţe care lucrează încă cu tehnologie moştenită de la defuncta economie socialistă. Iar tehnologia de import nu este uniformă. Există tehnologii de vârf, performante, foarte costisitoare, pe care firmele româneşti nu prea şi le permit, tehnologii obişnuite, dar şi tehnologii uzate moral, acestea din urmă, mai ales, accesibile fabricantului autohton.

    În ceea ce priveşte punctul 3, nu, nu mă refer la produse agricole, mă refer la semifabricate metalice. Credeţi-mă, acelaşi material (dimensiuni, compoziţie) îl cumpăr mai ieftin de la un dealer care mi-l aduce (din Bulgaria, de ex.) în curte decât de la un producător român, la poarta lui! Dealerul plăteşte şi transport, îşi prevede şi un profit şi tot reuşeşte să vândă mai ieftin decât producătorul român. Între aceştia se situează fabrica unei transnaţionale, locată în România.

    Deci în asemenea condiţii, când eu, producător român, plătesc o manoperă mai mică decât concurentul meu din occident, dar plătesc mai mult pe material, am o productivitate mai mică, plătesc în plus şi un transport, îi plătesc şi pe funcţionarii corupţi ai statului român, obişnuiţi să mă şicaneze, cum pot pătrunde pe piaţa occidentală? Greu, dar totuşi mulţi o fac.

  31. Bibliotecaru says:

    OK, cumpăraţi din Bulgaria sau din altă parte, dar tot puteţi să exploataţi forţa de muncă mai ieftină.

    Cineva care are o uzină de mii de muncitori scoate zeci de milioane de euro numai din asta. Din păcate, România nu mai are nici o unitate de producţie de mii de angajaţi cu capital românesc. Nu mai avem şantiere navale care să zumzăie, nu mai avem platforme industriale, IMGB, minerit, telecomunicaţii, energie electrică, siderurgie, rafinării… etc, care să aibă, la nivel naţional, mii de angajaţi.

    • nelucraciun says:

      Cum am aratat in interventiile anterioare munca vie mai ieftina e cam singurul avantaj care ne-a mai ramas. Si nu gasesc nici o explicatie asupra pretului prea mare al metalului produs in tara. Chiar daca toata metalurgia e pe mana magnatilor rusi + Mittal!
      Nici nu prea trebuie giganti industriali! Doar cateva zeci, acolo! Mai bine avem mii, zeci de mii de fabricute cu sub 100 de salariati, dar care sa mearga bine! Zece mii de asemenea fabricute pot produce usor 20 miliarde euro, cat a fost ultimul imprumut FMI! Astazi, daca nu ma insel, toata industria produce un sfert din PIB-ul Romaniei, adica vreo treizeci de milioane! Inclusiv energia, inclusiv „gigantii” corporatisti!

%d blogeri au apreciat asta: