Securitate democratie si asigurari.

Daca ne uitam la piramida lui Maslow observam ca necesitatile de baza sunt cele biologice, apoi cele de securitate, de libertate si urmeaza celalte, de socializare, de stima si recunoastere sociala, si de autorealizare.

Nevoile de siguranta sau de securitate cuprinde nevoia de stabilitate, de protectie, de predictibilitate, nevoi care se asigura prin ordine publica si lege, prin proceduri la nivel macro sau micro-social.
Sursele insecuritatii se pot grupa in doua categorii:
– surse subiective, abuzurile sau decizile schimbatoare ale puterii declansate de decizi arbitrare si
– surse obiective, dezastrele/calamitati naturale, boli, razboaie, revolte sociale etc..

1. Antidotul surselor subiective de insecuritate este democratia.
Se spune de multe ori ca investitorii straini nu vin intr-un mediu instabil politic sau economic. Instabilitatea politica si fiscala nu prieste afacerilor, dar nici securitatii cetatenilor, pentru ca lupta pentru putere antreneaza oameni fanatici.
Garda de Fier si partidul comunist sunt exemple de antrenare a cetatenilor si de creeare de insecuritate.
Aceeasi lupta pentru putere este cultivata de partidele politice actuale. In anii ’90 au vehiculat ideea mosierilor, a dezmembrarii tarii, a revansei fostilor detinuti impotriva securistilor si activistilor. Ultima i-a tinut „strans uniti in jurul iubitului conducatori Iliescu” si din 2009, „cu voia dumnevoastra ultimul pe lista”, T. Basescu. Se poate spune ca propaganda anticomunista si lustratia au intarit rezistenta la reforma si au subminat democratia. Propaganda,ca sa fie credibila, a fost facuta cu vehementa de elemente comunisto-securiste, infiltrate in partidele istorice.

Democratia a aparut ca o solutie la instabilitatea subiectiva, la abuzurile de putere si pentru a elimina arbitrariu, abuzurile si instabilitatea politica si sociala.
S-au creat reguli ale democratiei dupa care cetatenii sa elimine pe cei care nu sunt demni sa-i conduca, sau care tentati de permanentizarea la putere ar incerca sa o confiste.
S-au creeat proceduri care sa oblige pe politicieni si pe functionarii de stat sa se achite de responsabilitatile din fisa postului. Procedurile au obiectivizat si au stabilizat functionarea institutilor statului, asa cum legile au obiectivizat si au facut previzibile hotararile judecatoresti.

In Romania, procesul de democratizare prin proceduri inca nu se aplica, pentru ca liderii politici nu au avut interesul sa-si anuleze puterile discretionare. S-au creat institutile, dar nu si procedurile care sa le faca functionale, sau daca s-au creeat ele nu sunt puse in aplicare.

Comunismul a tinut oamenii intr-o permanenta tensiune pentru ca societatea nu era guvernata de principii, de legi si de proceduri, era o societate guvernata de oameni. Cetatenii au fost lasati fara proprietati si fara rezerve de hrana, ca sa devina dependenti total de putere.
Daca erai in gratile oamenilor puternici, iti asigurai protectia, securitatea si chiar bunastarea, iar daca deveneai un activist al partidului era asigurata si promovarea pe scara ierarhica fiind satisfacuta necesitatea de stima.
Sistemul s-a conservat si a fost „dus pe noi culmi”, de cei care au guvernat, pentru ca sunt adaptati la acest sistem, in care omul puterii este deasupra legii.
Legea este facuta pentru a fi interpretata, pentru a profita de ea si pentru a tine sub control multimea. Autoritatile nu considera ca au rolul sa se conduca dupa lege. Ele interpreteaza si aplica sau nu legea, dupa cum primesc dispozitii. Se poate vedea in aceste desanturi ale DNA, care nu sunt un proces natural de functionare a institutilor, sunt actiuni executate la o comanda centrala. Daca era un proces normal parchetele din judete ar fi rezolvat cazurile pe masura ce ele apareau, cazuri de anvergura mai mica dar cu frecventa mare.
Desi Basescu si propaganda lui vor sa ne demonstreze ca lupta cu „sistemul ticalosit si corupt”, demonstreaza tocmai ca institutile nu functioneaza decat la comanda, demonstreaza ca „democratia este un moft”.

2. Asigurarile sunt solutia propusa pentru contracararea riscurilor de securitatea cu surse obiective.
Societatea moderna a introdus asigurarile de pensii, de sanatate, pe locuinta, pe masina, de viata etc..
Comunismul, a introdus rezerva nationala pentru ca cetatenii nu mai aveau de unde si cum sa-si faca rezerve care sa-i apere de calamitati naturale.

Imi amintesc in armata un maramuresan ne spunea de ce dispretuiesc taranii pe oraseni. „Taranul are podul plin si poate supravietui un an fara sa cerseasca ajutor de la cineva, pe cand salariatul traieste de la avans la lichidare. Daca i se termina salariu devine cersetor”. Nu poti avea securitate si libertate daca nu ai o bunastare care sa-ti asigure traiul pentru o perioada de timp rezonabila. Dupa unii perioada este de un an dar asta depinde de la om la om.
Taranii aveau recolta in hambare, pentru ca nu se stia cum se va termina anul in curs. Abia cand adunau recolta erau siguri de ea. Acel stoc reprezenta stocul de siguranta care le asigura libertatea si demnitatea.
Rezerva nationala era in curtea fiecarui cetatean, si nu platea rate pentru ea.

Din veniturile noastre o mare parte platim pentru securitate, si beneficile din fondurile colectate sunt gestionate de firme straine. Tot mai multe asemenea asigurari centralizate sunt impuse prin lege de catre politicieni.
De unde stim ca acele sume se vor duce la cei pagubiti de dezastre, sau ca nu vor fi fraudate? Este clar ca locuintele din chirpici din zone inundabile nu vor fi asigurate si nici locuintele cu bulina rosie. Atunci unde se vor duce profiturile firmelor de asigurari?
Desi suntem contribuabili la fondurile de asigurari de tot felul, cu sume deloc neglijabile, ele nu reusesc sa ne dea sentimentul de siguranta.
Nu se discuta cat de mare este efortul si cat contribuie la eliminarea efectelor factorilor naturali imprevizibili.
Nimeni nu discuta oportunitatea lor, efortul si rentabilitatea. De ce trebuie sa fim solidari cu cei iresponsabili, sa platim asigurari pentru despagubirea celor care-si fac locuinte in zone inundabile, sau care desi traiesc de 30 de ani in case nationalizate nu au investit nimic in consolidarea lor. De ce trebuie sa ma asigur pentru inundatii intr-o zona unde nu au fost si nu vor fi inundatii, si de ce sa ma asigur de cutremur, intr-o zona in care cutremurele mai mari de 7 grade pe Rihter, nu au daramat nici o locuinta? De ce nu sunt facultative aceste asigurari? Asa cum aleg sa tratez sau nu o cultura in functie de riscul pe care-l apreciez, si cu asigurarea de locuinta ar trebui sa fie la fel.
Asigurarile ne diminueaza veniturile la dispozitia noastra.
Cu cat platim mai mult la asigurari cu atat investim mai putin pentru bunastara si dezvoltarea personala.
Asigurarea obligatorie ne obliga sa devenim solidari cu cei iresponsabili, facadu-i sa devina si mai iresponsabili.

Anunțuri

Despre Deceneu
"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervina.” - Albert Einstein

One Response to Securitate democratie si asigurari.

  1. nelucraciun says:

    Problema asta a asigurarii obligatorii a locuintelor ma nemultumeste si pe mine. Daca tot e sa fie facuta, fair era daca se dadea posibilitatea omului sa-si aleaga singur riscurile la care se asigura, dintr-o lista cuprinzatoare. Altfel, jaf la drumul mare, cum s-a intamplat neincetat de doua decenii incoace. Doar ca metodele devin, uneori, mai rafinate, precum (si) in cazul proiectatei supraimpozitari a terenurilor necultivate.

%d blogeri au apreciat asta: