Uniunea Statelor Europene, intre oportunitate si riscuri !

Concentrarea vietii social economice, a urmat un traseu continuu, de la triburi, voievodate, cnezate, state de mici dimensiuni, la imperii sau la uniuni de state (federatii).

Oportunitatea concentrarii.
Concentrarea este consecinta ideei de securitate, de predictibilitate si de stabilitate pe termen lung.
Ea guverneza viata indivizilor in special cand femeile isi aleg partenerul, influenteaza decizile managementului firmelor si sta la baza guvernarii natiunilor.
Tendinta naturala de concentrare a capitaluilui, de formarea cartelurilor, a oligopolurilor sau a monopolurilor este consecinta acestei politici a managementului de eliminare a riscului, prin controlul pietelor de aprovizionare si de desfacere, pentru controlul pe termen lung al fuxurilor intrarilor si iesirilor si in final al profitului.

Idee politica a concentrarii proprietii a fost utilizata si de comunism, pentru a justifica confiscarea proprietatilor taranesti mici si realizarea societatii egalitariste „comune a intregului popor”.
Cooperativizarea fortata a agriculturii, dar si constructia marilor societati comuniste cu statut de monopol s-au justificat cu ideea rentabilitatii mai mari, datorita costurilor de adminstrare mai mici pe unitatea de produs, a necesitatii si posibilitatii introducerii tehnologizarii.


Doctrina politica a securitatii isi pune amprenta pe evolutia societatii,
dar in concentrarea politico-economica, nu se stie cat reprezinta componenta defensiva si cat reprezinta dominare agresiva.
Realizarea uniunii statelor s-a facut in general prin forta, prin cuceriri si mai rar prin tratative, negociere si asociere voluntara.

Realizarea Uniunii Statelor Europene, putem spune ca este o strategie de securitate si de stabilitate la nivelul natiunilor europene, adoptata politic si benevol.

Reversul medaliei stabilitatii si securitatii
Cetatenii tarilor comuniste cunosc mai bine decat occidentalii, consecintele centralizarii pentru ca le-au trait efectiv.

Concentrarea capitalului duce la eliminarea competitiei, cu rezultat incetinirea cresterii pana la stagnare, in cazul cand s-ar ajunge la o societate cu guvern mondial. Aceata ar fi „paradisul” comunist, o societate fara conflicte.
Nu gresesc cei care afirma despre capitalism si comunism ca ajung sa fie convergente.

Efectul de polarizare piramidal sau circular, poate sa influenteze favorabil statele puternice si sa dezavantajeze statele slabe.
„Nu le acordam ajutoare pentru ca sunt state corupte si nu beneficiaza populatia de ele”, poate fi un argument pentru evitarea finantarii zonelor defavorizate. Fenomenul de polarizare este vizibil in Romania prin discrepantele intre resedintele de judet si celelate localitati, sau la nivel mondial diferentele intre capitalele tarilor si alte orase.

Coruptia poate fi un handicap major intr-o uniune care nu-i foarte bine reglementata si permite decizii subiective. Concentrarea politica(artificiala) poate avea motivatii ascunse, sa avantajeze pe cei care au interese de dominare in noua forma de organizare.
De fapt se vede ca strategiile sunt discutate de liderii a doua state puternice din UE, nu sunt rezultatul unor dezbateri la nivelul tuturor statelor asa cum ar fi normal.

O conducerea puternic ierahizata poate sa cada sub influenta marelui capital financiar, prin coruptie, santaj sau intimidare. Fostul presdintele Dominique Strauss-Kahn al FMI este un bun exemplu.

Democratia slabeste pentru ca principalele parghii de adminstrare economico-sociala sunt foarte departe de cetateni.

Diferentele culturale submineza viitorul uniunii
Uniunea Statelor Europene visul liderilor politici francezi si germani este dificil, daca nu chiar imposibil de realizat.
Diferentele culturale provoaca discrepante in ce priveste eficienta economica si nivelul de trai.

In UE exista mentalitatea tarilor din nordul Europei, pentru „lucru bine facut”, si implicarea in problemele comunitatii, probleme considerate importante, si mentalitatea latina ca de organizarea si conducerea comunitatii se ocupa liderii alesi, deoarece pentru asta au fost alesi, iar cetateanul are doar obligatia sa plateasca taxele.

Notiunea de respectabilitate are inteles diferit in tarile UE.
Unii sunt stansi la „punga” si incearca sa acumuleze, considerand ca averea iti da respectabilitate si siguranta, pe cand altii isi conduc viata pe principiul „ca viata trebuie traita pentru ca nu duci averea cu tine in mormant”.

Este mentalitatea sa lasi urmasilor mostenire o baza materiala care sa le asigure o pozitie sociala respectabila, versus egoismul uman sa-ti fie tie bine.
La popoarele europene aceasta notiune de a lucra pentru a lasa ceva la urmasi, este mult mai dezvoltata in nord decat in sud si in vest decat in est.
Latinii nu accepta sa fie un fel de „robotei” care muncesc, iar in timpul liber sa se dedice muncii in folosul comunitatii, pentru a fi percepute de comunitate ca persoane respectabile.

Exista si intre romani diferente de mentalitate. Unii se conduc dupa filozofia scopul scuza mijloacele, altii, mai putini, dupa principiul ca a fi OM este foarte important. A doua filozofie se intalneste in general in zonele locuite candva de sasi.

Cel mai bine se vad diferente culturale intre tigani si romani sau intre tigani si europenii, diferente ce provoaca frictiuni, si ne putem da seama ca la scara europeana exista asemenea incompatibilitati si intre cultura tarilor latine si a celor anglo-saxone.
Tiganii nu isi propun sa acumuleze, sa devina persoane bogate si respectabile in societate. Nu ma refer la bulibasa care acumuleaza pentru a impresiona, ci la tiganii obisnuiti. Cand au bani chefuiesc cand nu au „se descurca”.

Aceste diferente de implicare sociala, duc la diferente de randament economico-social, care se transforma in decalaje ale nivelului de trai.

Cand toate parghile de influenta vor fi la Bruxelles si vor fi aplicate unitar, posibilitatile guvernelor pentru a influenta atitudinea cetatenilor vor fi mult reduse.
Se poate aprecia ca diferentele culturale vor accentua decalajele in interiorul uniunii daca nu vor fi acceptate migaratii masive de cetateni dintr-o zona in alta.
Omogenizarea sociala ar fi posibila prin liberatatea de circulatie totala, dar forte posibil sa nu duca spre nivelul de top al civilizatiei din UE, deoarece exemplele proaste au succes mai mare la public.

Ar fi fost mai bine ca bazele UE sa inceapa cu armata comuna si sa se limiteze la o piata comuna (desfintarea taxelor vamale).
Nu cred ca adoptarea monedei unice a UE este o idee buna.
Economic o piata in care cei slabi sunt scosi din joc, evolueza mai bine decat o economie in care sunt ajutati sa supravietuiasca.
„Frica pazeste bostanaria”, si frica de faliment ar fi obligat guvenele tarilor sarace sa ia masuri.
O UE cu parghile economice la centru o sa permita autoritatilor nationale sa se „spele pe maini” si sa spuna ca ei nu au nici o vina pentru decizile luate la Bruxelles.
O economie „mamut” este ca un „urias cu picioare de lut”.
Este ciudat cum UE care pledeaza pentru descentralizare regionala, si opteaza pentru centralizare adminstrativa intr-o federatie de state.

O federalizare implica un sistem adminstrativ foarte stufos, rigid, o sursa de coruptie, un sistem care isi reduce ritmul de crestere din cauza eliminarii competitie si a falimentelor partilor componente.

Unii ar putea afirma ca SUA a evoluat ca stat federal.
E adevarat, dar a evoluat cu o populatie omogena, cu o cultua unitara si in conditile unei economii mondiale in care a detinut numeroase puncte cheie, si a benficiat de o valuta convertibila.
UE apare in conditile in care piata mondiala a fost ocupata si are in componenta o diversitate de culturi si orgolii nationale.

Anunțuri

Despre Deceneu
"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervina.” - Albert Einstein

10 Responses to Uniunea Statelor Europene, intre oportunitate si riscuri !

  1. Apropo de asta, întotdeauna m-a fascinat literatura SF (şi, implicit, filmele de gen) care, toate, folosesc ca entitate socială planeta, nu ţara… O fi ceva aici 🙂

  2. o mică observație (dar cu consecințe importante):
    eterogenitatea populației este (a fost) mai mare în SUA, nu în Europa.
    adică nu mai mare, ci mult mai mare.
    în primul rând, în SUA se regăsește absolut toată diversitatea europeană, în mod direct (imigranți din toate țările europene).
    la asta se adaugă populațiile indigene, amerindiene.
    apoi populația latino-americană, mult diferită atât de cea anglofonă, cât și de cea spaniolă (spaniolii sunt individualiști, latino-americanii sunt extrem de colectiviști).
    apoi imigrația de origine africană (mă refer la „Africa neagră”), urmașă a sclavilor din S (asta nu există în Europa).
    la urmă, dar nu în ultimul rând, minorități importante din toată Asia și Africa arabă, de asemenea inexistente în Europa (la un asemenea nivel).

    deci în SUA s-a amestecat o populație globală mult mai eterogenă decât în Europa.
    ea a fost omogenizată ulterior, prin viețuirea în cadrul acestei federații.
    din acest punct de vedere, omogenitatea populației, Europa este avantajată în fața SUA, condițiile sunt mai favorabile creerii unui stat pan-european.
    problema nu este eterogenitatea, ci statutul fiecărei populații.
    dacă în SUA mexicanii, indienii, românii sau germanii au intrat în acel stat cu scopul de a deveni americani, de a fi asemănători majoritarilor, deci au fost favorabili omogenizării
    în Europa fiecare populație vrea să-și păstreze toate elementele specifice, deci este puternic defavorabilă omogenizării.

    • Deceneu says:

      De acord ca luati individual emigrantii proveneau din culturi diferite, dar au intrat intr-o societate cu o cultura specific americana. Au fost colectivitati de mexicani, italieni dar viata i-a obligat sa convietuiasca impreuna si sa fie toleranti si societatea s-a omogenizat din mers.
      Sigur ca au fost categorii sociale stratificate, scalvii negrii, populatia alba sau bastinasii amer-indieni, care au creeat probleme de integrare.
      Un grec emigrat in Norvegia asimileaza valorile culturale Norvegiene.

      In UE natiunile sunt centre culturale eterogene, care exercita asupra individului o forta conservatoare, deci putem vorbi de colectivitati geografice, care opun o rezistenta la omogenizare mult mai mare decat indivizii izolati, sau decat colectivitatile care impart acelasi teritoriu. Romanii din Ardeal sun mai compatibili cu maghiarii decat cu oltenii. Daca s-ar face o statistica a casatoriilor esuate intre ardeleni si oltence (nu si invers) si intre ardeleni cu maghiare, cred ca ar rezulta aceasta diferenta.
      Ce am scris la Tigani au fost, tigani sunt inca, este valabil si la diferentele culturale intre natiunile europene. Sigur diferentele sunt mai mici decat in cazul tiganilor si sansele de convietuire si de convergenta culturala sunt mai mari.

    • nelucraciun says:

      Populatiile eterogene care au napadit America au trait pe un teritoriu comun. Populatia dominanta (cea anglofona) ca numar si vechime a transmis noilor veniti cultura sa. Este foarte simplu.
      In Europa, insa, diferitele populatii dispun de cate un teritoriu propriu, chiar daca exista unele intrepatrunderi. Pentru cei care nu-si parasesc decat ocazional teritoriul de bastina nu este necesara asimilarea unei noi culturi, a unei noi limbi. Totusi, fenomenul migrational intern si din afara Uniunii, creeaza asemanari, limitate totusi ca amploare, cu situatia din America.
      Iata, anul trecut am intrat, in Germania, intr-un magazin tailandez. Dintr-o incapere alaturata a iesit o tanara asiatica, vanzatoarea, purtandu-si in brate copilasul. Pana ce noi (eram impreuna cu consoarta) examinam marfurile, tanara ii vorbea copilasului…in limba germana. Am fost putin surprins, dar apoi am realizat ca e normal.
      Insa un roman sau un ungur care viziteaza ocazional Germania, nu va vorbi niciodata cu odrasla in limba lui Goethe. Altfel se pune insa problema daca acest roman sau acest ungur se muta cu familia in Germania.
      Dar problema lingvistica va fi uitata peste una…doua generatii, cand translatoarele automate vor fi evoluat suficient de mult incat sa nu mai fie nevoie de cunoasterea altei limbi decat cea materna. Insa aspectele integrarii culturale vor fi mereu de luat serios in seama.

  3. « Romanii din Ardeal sunt mai compatibili cu maghiarii decat cu oltenii. Daca s-ar face o statistica a casatoriilor esuate intre ardeleni si oltence (nu si invers) si intre ardeleni cu maghiare, cred ca ar rezulta aceasta diferenta. »

    eu zic că nu.
    dac-ar fi așa, bărbații de etnie română din Ardeal și-ar lua soții de etnie maghiară, ceea ce nu se întâmplă decât accidental.
    ardelenii de etnie română doar se mândresc c-ar fi mai asemănători cu ungurii decât cu regățenii, pentru a fi asociați cu o populație recunoscută ca fiind mai civilizată.

    până la urmă, limba este cel mai important element de identificare.
    și cea mai importantă barieră culturală.
    iar etnicii români din Ardeal vorbesc aceeași limbă cu românii ne-ardeleni, nu cu etnicii maghiari.

    • Deceneu says:

      Faptul ca sunt mai putine casatorii intre ardeleni si maghiare decat intre ardeleni si oltence, este din cauza barierei lingvistice si a prejudecatilor. Nu la (in)compatibilitatea de acest fel m-am referit, ci la incompatibilitatea de educatie, de valori sociale.
      Eu am spus ca rata divorturilor arata incompatibilitatea, si asta din cauza filozofiei de viata diferita. Nu cred ca au fost divortuiri din motive lingvisice, cat din motive de incompatibilitate de comportament.

  4. nelucraciun says:

    „Tiganii nu isi propun sa acumuleze, sa devina persoane bogate si respectabile in societate. Nu ma refer la bulibasa care acumuleaza pentru a impresiona, ci la tiganii obisnuiti. Cand au bani chefuiesc cand nu au “se descurca”.”
    Nu prea e asa. Iata, cel mai simplu exemplu: vilele / palatele tiganesti. Au rasarit ca ciupercile dupa ploaie. Este o concurenta teribila intre membrii comunitatii, care are cea mai faina casoaie, cea mai faina masina, care face cea mai faina nunta la copii si cea mai deosebita inmormantare pentru defuncti…
    Privind vilele / palatele tiganesti constatam existenta, in curtea din dos, a unei anexe modeste – acolo traieste clanul, casa ramane goala.
    In trecut (vezi romanele lui Zaharia Stancu), dar si in prezent, aurul reprezenta mijlocul de acumulare cel mai raspandit in randul tiganilor.
    Exista, intr-adevar, si o componenta a neamului tiganesc care traiesc de azi pe maine, incapabili sa acumuleze pentru ca sunt incapabili sa obtina (am vrut sa scriu „produca”).

    • Deceneu says:

      Poate am fost mai putin explicit. Nu m-am referit la acumulare de tip tezaurizare, in care intra si palatele, m-am referit la acumulare in sensul de afaceri care aduc profit: terenuri agricole, investii industriale sau comerciale. Si invatarea unei meserii care sa garanteze un servici bun, bine platit este o forma de investitie, care nu reprezinta o miza pentru tigani.
      Pe de alta parte la tigani am spus ca doar cativa din sfatul satrei isi permiteau sa acumuleze, dar majoritatea nu isi faceau astefel de probleme.

      • nelucraciun says:

        Sunt maestri in invarteli, in afaceri in afara legii. Nu au nevoie de afaceri legale. Altfel de unde bani pentru acumularile facute in ultimele doua decenii.
        Si mai e un aspect. Daca inainte de comunisti „cartierul” tiganilor era undeva la periferia asezarilor, din ultimii ani ai ceausescului s-a constatat tendinta ocuparii interiorului satelor, prin cumpararea caselor celor migrati la oras. Procesul s-a accentuat puternic dupa evenimentele din decembrie 1989, in satele cu populatie semnificativa tiganeasca ei ocupand, aproape exclusiv, centrele.
        Nu mai vorbesc de cazul strigator la cer al Timisoarei unde, sub carmuirea primarului Ciuhandru, mafia tiganeasca este in plin proces de ocupare, adesea pe cai abuzive, a celor mai selecte zone.

%d blogeri au apreciat asta: