Crizele si „mintea romanilor de pe urma”!

Cand lucrurile incep sa se deterioreze oamenii isi pun intrebari si daca-si pun intrebari sigur gasesc si explicatii.
Asa fac romanii in aceste zile si in perioada urmatoare, confirmand vorba despre „mintea romanului cea de pe urma”. Popoarele care sunt scutite de surprize isi pun intrebarile inainte si incearca sa anticipeze viitorul, sa ia masuri pentru a evita problemele neplacute.
Anticiparea si preventia sunt elemente importante in cultura tarilor avasate.

Cronica Romana a inceput o serie de editoriale despre cauzele financiare ale crizei economice.
Editorial Criza pe înţelesul tuturor (I)
Editorial Criza pe înţelesul tuturor (II)
Editorial Criza pe înţelesul tuturor (III)
Initiativa posibil sa aiba succes mediatic si sa faca „vanzare” la „foamea” de informatii de pe piata si la penuria de subiecte de profil. Televiziunile nu au nici un interes sa o faca deoarece sunt sponsorizate de politicienii care au adus economia in colaps si autointitulatii „oameni politici” nu vor sa dea explicatii. Sunt multi jurnalisti care nu-si gasesc locul in media si care ar putea sa scoata publicatii de specialitate vandabile, sa exploateze aceasta nisa de analize economice.
Ce se afirma in cele doua editoriale care vor continua saptamana viitoare?

1. Actuala criză este o criză a siste­mului monetar şi este provocată de cre­ditare excesivă.
2. Creditarea este o “maşină a timpului” care permite transferul capacităţii de cumpărare din viitor în prezent.
3. Creditarea productivă este credi­tarea care permite o creştere permanentă a productivităţii celui care a contractat creditul.
4. Creşterea economică bazată pe creditare productivă este sustenabilă pentru că nu depinde de un ciclu perpetuu al creditării.
5. Dacă creditarea este folosită pentru a finanţa consumul şi nu producţia (de exemplu, este cumpărată o plasmă pentru distracţie şi nu un tractor pentru muncă), atunci nivelul de viaţă al celui care a contractat creditul fie va scădea atunci când creditul va fi rambursat, fie va trebui să fie menţinut artificial prin contractarea de noi credite.

Creditarea activităţilor neproductive creează clienţi care sunt dependenţi de creditare, în acelaşi fel în care un narcoman este dependent de droguri. Experienţa demonstrează că un consumator de credite neproductive nu va accepta niciodată reducerea (fie şi temporară) a capacităţii de cumpărare gene­rată de supraconsumul finanţat prin cre­dit în trecut. Atunci când creditul pentru consum neproductiv se transformă într-o veritabilă epidemie, se produc două feno­­mene deosebit de neplăcute:

1. Întreaga economie se reorientează pentru a deservi consumul obţinut prin creditare. În consecinţă, atât creşterea economică cât şi existenţa locurilor de muncă devin dependente de disponibilitatea creditării ieftine. În acest fel, chiar şi cei care nu au contractat credite de la bănci devin dependenţi de perpetuarea creditării neproductive. Întreaga societate ajunge pe mâna băncilor.
2. Sistemul bancar obţine un levier politic pe care îl poate utiliza pentru a obţine de la stat favoruri şi crearea unui cadru legal cât mai avantajos pentru bancheri. Dacă şi statul devine consumator de credite şi le utilizează pentru proiecte neproductive (a se citi: pomeni electorale sub diverse forme), atunci sta­tul devine dependent de creditare. În condiţiile în care sistemele de pensii şi asistenţă socială ajung să fie finanţate nu din veniturile fireşti ale statului (taxe, impozite, veniturile întreprinderilor de stat), ci prin creditare, controlul băncilor asupra structurilor statului devine total.

Creşterea economică, definită prin creşterea canti­tăţii şi a calităţii bunurilor şi serviciilor disponibile în economie poate fi obţinută numai prin două metode:
1. Progres tehnologic. De exemplu, cu ajutorul unei tehnologii noi, pe suprafaţa arabilă care în trecut producea 100 de tone de grâu se vor putea obţine 110 tone de grâu, fără a utiliza mai multe resurse materiale sau umane.
2. Valorificarea resurselor naturale. Exemple ar pu­tea fi extracţia de petrol sau cărbune, captarea ener­giei eoliene sau solare etc.

Orice altă formă de “creştere economică” este iluzorie.
.
Una dintre cele mai cunoscute crize “consumeriste” ale istoriei umane este “mania lalelelor” care a avut loc în secolul XVII, în Olanda. “Mania lalelelor” a început relativ inocent. La începutul secolului XVII, primele la­lele au fost importate în Olanda din Imperiul Otoman şi aceste flori au devenit un simbol al statului privilegiat şi un “accesoriu de lux” care se tranzacţiona la preţuri foarte ridicate. Primii florari care au reuşit să crească lalele în Olanda s-au îmbogăţit aproape peste noapte. În mod normal, “industria lalelelor” trebuia să-şi opreas­că creşterea atunci când cererea naturală din partea straturilor superioare ale societăţii a fost satisfăcută, dar în joc a intrat sectorul bancar care a descoperit conceptul creditului de consum. Băncile au început să crediteze reprezentanţii clasei de mijloc care doreau să cumpere lalele în calitate de semn al statutului social, generând astfel o cerere artificială. Această cerere artificială a condus la o creştere explozivă a preţurilor, însă băncile erau dispuse să ofere credite din ce în ce mai mari, acestea fiind “garantate” de lalele care reprezentau un fel de gaj mobiliar a cărui valoare se afla în continuă creştere. Un cititor atent va observa în acest mecanism copia fidelă a mecanismului creditării ipotecare care a creat boom-ul imobiliar din România şi din alte ţări. “Boom-ul lalelelor” a generat serioase distorsiuni în economia olandeză. O bună parte a forţei de muncă
s-a reorientat spre deservirea acestui “sector de consum”, iar acti­vitatea productivă nu mai era la modă, fiind şi destul de neatractivă din punct de vedere al profitabilităţii ime­diate. Nimeni nu mai vroia să cultive grâu. Fiecare ţăran îşi dorea să devină un producător de lalele şi lua cre­dite pentru “dezvoltarea afacerii”. Băncile erau interesate de creditarea “industriei lalelelor” pentru că acolo se făceau profiturile cele mai mari.
..
La un moment dat, cre­ditele nu s-au mai putut da pentru că băncile nu mai aveau ca­pital, cererea a dispărut, întreaga “industrie a lalelelor” a intrat în faliment, şomajul a crescut simţitor şi socie­tatea a trebuit să se reprofileze rapid spre acti­vitate productivă, pentru a evita foamea.
..
Este important de remarcat faptul că din perspectiva majorităţii economiştilor contemporani, economia în care există o “manie a lalelelor” (“boom imobiliar”, “boom consumerist” etc.) este o economie perfect normală. În perioada maniei, PIB-ul olandez creştea vertiginos din cauza creşterii preţurilor lalelelor, deci “eco­nomia duduia”. Mai mult decât atât, “industria la­le­lelor” asigura locuri de muncă bine plătite pentru o bună parte a populaţiei, începând cu ţărani şi terminând cu avocaţi şi negustori, la fel cum se întâmplă astăzi în cazul infrastructurii care deserveşte consumul în credit care aparent asigură locuri de muncă pentru muncitorii de la fabricile de “plasme”, ofiţerii de credit şi vânzătorii din hipermarketuri. Economiştii de azi ar fi cerut sprijinirea sectorului bancar în vederea “relansării cre­ditării” şi “relansării consumului de lalele”, declarând pe bună dreptate că sistarea creditării va conduce la prăbuşirea celei mai importante componente a eco­no­miei şi o creştere substanţială a şomajului.
..
Soluţiile pentru ieşirea din criza de astăzi sunt asemănătoare cu soluţiile de acum 500 de ani. Eco­nomia trebuie reorientată spre activitate productivă. Capitalul uman trebuie utilizat pentru crearea unor noi tehnologii şi nu pentru identificarea unor noi metode de a vinde gadgeturi. Băncile trebuie să dea faliment, iar noul sector bancar, creat cu participarea activă a statului, trebuie să se ocu­pe aproape exclusiv de finanţarea producţiei şi cercetării.

Ilie Serbanescu, referindu-se situatia americii in Multinationalele – triumful si decaderea Americii, sutine ca:

O tara in care activitatea financiar-bancara a ajuns sa reprezinte 40% din PIB este expusa autodisolutiei.

Caci activitatea financiar-bancara nu produce valoare reala, ci doar redistribuie valoare creata in alte sectoare si, ca atare, la asemenea dimensiuni disproportionate, devine un parazit care poate distruge organismul pe seama caruia traieste. Si o poate face chiar daca grosul valorii redistribuite vine din afara tarii cu pricina, respectiv de pe plan mondial.

Din raportul FMI vedem ca Austria, tara a carei economie se bazeaza in mare parte pe profiturile bancilor facute in strainatate, in tari ca Romania Croatia, Italia, Ungaria, Bulgaria, Ucraina etc.., risca sa fie puternic afectata de criza, din cauza ca tarile care s-au imprumutat au probleme, si aceste probleme contamineaza si Austria. Economia cu un sector financiar importan care-si trage „seva”/profiturile din economiile emergente este vulnerabila, pentru ca nu a evaluat corect riscurile.

România, factor de risc pentru sistemul bancar austriac

Austria a intrat în colimatorul Fondului Monetar Internaţional. România este a doua ţară din Europa Centrală şi de Sud-Est, după Croaţia, în care primele şase bănci din Austria au cea mai mare expunere financiară, potrivit raportului public al FMI adresat reprezentanţilor economiei austriece.

Expunerea pe care o au subsidiarele primelor şase bănci din Austria pe piaţa din România se ridică la circa 55 mld. euro, iar expunerea directă a băncilor-mamă este de circa 70 mld. euro.
..
Trei bănci româneşti sunt deţinute de austrieci, BCR (Erste Bank), Raiffeisen Bank România (Raiffeisen Zentralbank) şi Volksbank România (Volksbank International). La acestea se adaugă grupul financiar Immofinanz care deţine în România 49 de proprietăţi imobiliare, din care doar 16 sunt generatoare de venit, evaluate la circa 615 mil. euro. Ponderea portofoliului local în totalul activelor companiei este de 9,6%, adică cea mai mare expunere în afara ţării de origine.
..
Din acest motiv, FMI îndeamnă guvernul austriac să facă economii bugetare anuale începând cu 2012, economii care să totalizeze cel puţin o jumătate de procent din performanţa economică a ţării pentru a reduce la zero noile datorii.

Asa cum Immofinanz are activitate ide peste 90% in alte tari si bancile Austriece au activitate preponderent externa.
Sunt convins ca la inceputul lui 2009 cand T Basescu s-a deplasat la Viena a salvat si economia Austriaca de un colaps, la momentul respectiv. Cu imprumutul luat de la FMI, s-au rezolvat o parte a problemelor bancilor Austriece din Romania, probleme provenite de la credite acordate in conditile unui risc prost evaluat.
Daca inainte Basescu declara ca: „Nu pot fi fericiţi la privatizare şi să nu-şi facă obligaţiile faţă de economia românească mai târziu”.
“Apreciem ca statul român nu are obligatia de a se împrumuta pentru a substitui obligatiile bancilor-mama, care au actionariatul majoritar în bancile din România.” , dupa intalnirea la Viena s-a schimbat la 180 de grade.
Presedintele Austriei: Liniile de credite ale bancilor austriece raman in Romania

„Austria este foarte prezenta economic in Romania, cu un volum al investitiilor de 12 miliarde de euro si o sa continam sa colaboram, pe baza increderii reciproce”, a spus presedintele austriac.

O alta concluzie a discutiilor este aceea ca Austria este dispusa sa sustina Romania in privinta aderarii la spatiul Schengen.

Austriecii au promis sustinerea intrarii in Schengen si a proiectului Nabucco, ambele incerte.

Concluzia este ca o economie robusta este o economie care produce si exporta produse, servicii mai putin financiare, si in general o economie care se sprijina pe sectorul IMM-urilor.
Germania si Polonia nu detin un sector bancar cu pondere mare in PIB motiv pentru care au mai putine probleme.

Leul putea fi devalorizat si ar fi stimulat exporturile si productia asa cum au facut toate tarile afectate de criza, in primul rand SUA.
Daca, cu imprumutul de la FMI s-ar fi preluat la buget creditele populatiei insolvabile, stingand imprumuturile contractate la bancile Austriece, populatia urmand sa fie datoare catre statul roman, ar fi fost o solutie mai buna decat cea a mentinerii artificiale a puterii de cumparare. Asa s-a consumat imprumutul si populatia a ramas in continuare creditoare la banci.
Daca nu se preluau creditele populatiei la buget puteau fi finatate IMM-urile, pentru ca asa au argumentat necesitatea imprumutului.

Este o mostra de cum se iau decizile importante in Romania, in mod autoritar, de catre persoane incompetente care nu au atributii de administrare, fara dezbateri si fara informarea cetatenilor, iar partidele politice nu au protestat, nu au propus alternative, ceea ce inseamna ca partidele au considerat normale, au acceptat si au girat tacit actiunile Presedintelui.

Anunțuri

Despre Deceneu
"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervina.” - Albert Einstein

9 Responses to Crizele si „mintea romanilor de pe urma”!

  1. Lucrurile nu sunt chiar aşa, generalizezi foarte mult. Un exemplu de ţară producătoare cu o pondere foarte redusă a serviciilor financiare în PIB, cu o pondere uriaşă a exporturilor este China, care însă este în pragul imploziei (nu doar din motive economice, dar ele sunt factorul dominant).
    De asemenea, în cazul Germaniei nu este de neglijat ponderea serviciilor financiare, au banca nr. 2 în Europa + încă una în Top 10 Europa. Austria este o ţară mică, fără industrie, nu prea are alternative, decât serviciile. La fel şi Olanda, de exemplu.
    De asemenea, banaliştii de doi lei gen Şerbănescu, uită cel mai important factor de plus-valoare al SUA, brevetele şi know-how. Dintr-un Iphone de 400 de dolari, în China rămân vreo 15. Grosul îl ia Apple. Dacă mâine Apple decide să facă o fabrică în Dakota de Sud (sorry, nu ştiu vreun Cucuieţii din deal american)? Acum este rentabil să produci în China fiindcă eviţi acasă poluare, taxe mai mari. Mâine-poimâine se epuizează rezervele de petrol şi poate că va fi mai rentabil să produci mai aproape de consumator (în Europa sau acasă în SUA). Caz în care China intră în colaps (dacă nu se va întâmpla cumva mai devreme).
    Da, s-au pierdut locuri de muncă „acasă”, dar s-au pierdut locuri de muncă de nivel inferior, care ajunseseră să fie preluate de imigranţi (în special), s-au pierdut „investiţii” poluante, consumatoare mari de resurse. Întreabă-i pe hunedoreni, de exemplu, dacă sunt supăraţi că s-a desfiinţat combinatul… Din contră, sunt fericiţi că au scăpat de poluare şi de „moldoveni” (echivalentul imigranţilor) şi trişti că au rămas cu un oraş mutilat.
    Se plânge pe umerii SUA, dar şomajul este 9,1% (să comparăm numai cu Spania, unde este peste 20%). În 1982 şomajul era 9,7. Deci la ei lucrurile au o anumită dinamică şi ciclicitate şi nu sunt chiar atât de dramatice. Ceea ce a crescut este presiunea media globală şi, bineînţeles, presiunea pieţelor.

  2. Deceneu says:

    – China poate sa-si schimbe strategia pentru ca are resurse pentru investiti, si isi poate permite o crestere a nivelului de trai al populatiei, pentru ca o ajuta performanta economica. Eu nu cred ca ar fi in pragul imploziei.
    – Germania are banci mari dar PIB-ul traieste pe seama industriei si a servicilor. Daca bancile germane ar fi avut pondere mare in PIB ar fi suportat impactul sistemului bancar mondial. Bancile germane au finantat economia germana, nu sunt banci speculative sau exportatoare de fnantare cum sunt cele Austriece. Bancile austriece au finantat domenii imobiliare fara sa tina seama ca economia este in picaj si ca populatia are un nivel de trai scazut. Au mizat pe o nivelare a veniturilor in UE, pe venituri viitoare in crestere, au supralictat.
    – De acord ca tarile dezvoltate au exportat in tarile emergente industria poluanta si energetica, dar nu asta i-a afectat economic.

  3. @Cristianu Banu

    Din ce spui ar rezulta că China nu are lichidități, creanțe și capital. Dar are multe mii de miliarde de … dolari.. Nu știe cum să scape de ele, pentru că nu mai are încredere în debitori ca S.U.A.

  4. allblogs says:

    Salut,

    Ne face placere sa te invitam sa te inscrii in revista blogurilor pe http://www.allblogs.ro .

    Beneficiezi de promovare gratuita a blogului prin inscrierea in http://www.allblogs.ro, care are un numar mare de indexari, impartite pe categorii, ajuta la cresterea popularitatii web a blogului in algoritmii de calcul al motoarelor de cautare. Blogul devine mai popular prin afisarea de linkuri catre acesta, afisarile atragand vizitatori targhetati.
    Cu cat exista mai multe linkuri catre un web site, cu atat importanta web siteului este mai mare in „opinia” motoarelor de cautare.

    Numai bine,
    echipa allblogs.ro

  5. Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.

  6. Nu inteleg cm un stat ca SUA, care are un deficit de 7 ori cat PIB-ul, este cotat cu AAA si poate tipari dolari cand are chef. Pierderile generate de tiparirea in nestirea a dloarilor nu este suportata de restul lumii? Si daca da, ce rost au toate teoriile economice daca nu se rezolva problema SUA?

    • Deceneu says:

      Teoriile economice se aplica in cazul „sistemelor inchise”. SUA avand moneda internationala este un „sistem deschis” si poate sa transfere deficitul in alte economii, deci si riscurile sunt transferate. Agentiile de rating masoara riscul.
      Sigur si alte economii sunt sistem deschise, dar sunt deschise partial.
      Teoriile economice nu sunt complete, nu au luat in calcul toti factorii de influenta, dar asta nu inseamna ca sunt gresite.

  7. Georgina says:

    Este interesant faptul ca mai multi autori s-au gandit la nevoia de a crea „foiletoane” pentru a aborda un fenomen atat de complex precum actuala criza. Personal am facut-o in engleza si am cautat mult mai adanc decat in economie, finante etc. – pentru mine astea sunt simptome si nu cauze.
    http://egooutpeters.blogspot.com/2011/08/roots.html
    http://egooutpeters.blogspot.com/2011/08/roots-ii-tolerance.html
    http://egooutpeters.blogspot.com/2011/09/roots-3-provider.html

    Pe de alta parte, desi nu am idee cate episoade am sa generez, imi propun sa merg mai departe si sa caut si cai spre „inainte”. Pentru ca diagnosticul fara tratament nu prezinta folos pentru nimeni.

    Ca reactii la episodul 3 insa am primit cateva noi intrebari. Exista oameni care se intreaba daca e vorba intr-adevar de criza sau e pur si simplu evolutie /Darwin aplicat la conditiile contemporane. Vor supravietui cei mai puternici, insa de data asta sper sa fie vorba de putere in termeni de morala, empatie si optimism. Cei care aduleaza ZEUL BAN nu vor trece cu bine peste cele ce vor urma. Cei care isi vad de treaba si iau zilele asa cum vin ele, cu respect pentru viata si cu o constiinta curata, vor gasi o cale sa supravietuiasca. Si as putea spune ca din martie 2009 pana acum nu s-au schimbat foarte multe, ce scriam atunci este in mare parte inca valabil:
    http://georginapp.blogspot.com/2011/02/criza.html
    G.

    ps: intr-unul din episoadele de la Cronica Romana mi-a atras atentia un comentariu – ref. la ‘autorul colectiv’; din perspectiva celui care a ridicat problema e chiar interesanta intrebarea.

    • Deceneu says:

      Este clar ca eu am pus intrebarea, si cum in Romania cand nu sunt agumente se ataca autorul m-am gandit ca acesta ar fi motivul.
      Avem traditie la intrebarea „cine esti dumneata” sau ce „ai facut in ultimii ani”. 🙂

%d blogeri au apreciat asta: