Lectie de economie

Critica socialismului, o tema foarte buna preluata de la Garcia Muerte, ne pune in situatia sa lamurim ce doctrina se aplica in Romania dupa ’90.

In Suedia, caz real
O posibila tema de gandire pentru romani, pentru tot ce am trait si inca se mai traieste aici:

Cum se distruge o natiune! Doar cu psihologia maselor, binecunoscuta!

Un profesor de economie de la un colegiu a declarat ca nu a picat vreodata pe cineva la examen, dar a picat odata o grupa intreaga. Acea clasa a insistat ca socialismul este functional si ca nimeni nu ar trebui sa fie sarac si nimeni bogat, toata lumea EGALA! Profesorul le-a spus, „OK, vom face in grupa aceasta un experiment asupra socialismului. Se va face media tuturor notelor si fiecare va primi aceeasi nota, astfel incat niciunul nu va pica si niciunul nu va primi nota 10.”

Dupa primul test, notele au fost adunate si impartite la numarul de studenti, si toti au primit un 8. Studentii care au studiat intens au fost suparati, dar cei care au invatat mai putin au fost bucurosi peste masura. Cum cel de-al doilea test se apropia, studentii care studiasera putin au invatat si mai putin, iar cei care studiasera mai intens si-au spus ca si ei vor o „pomana”, asa incat si ei au studiat mai putin. Media celui de-al doilea test a fost 6! Nimeni nu mai era fericit. Cand a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4 . Notele nu au fost crescatoare deoarece au aparut certurile, acuzatiile, ura si nimeni nu a vrut sa invete pentru beneficiul altuia.

Spre marea surpriza a tuturor studentilor, toti au picat. Profesorul le-a spus ca socialismul va pica in final deoarece, atunci cand recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare. Dar cand statul nu mai acorda acea recompensa, nimeni nu va incerca sau va vrea sa aiba succes. Nu putea fi o explicatie mai simpla. Iata un scurt paragraf care sintetizeaza totul: „Nu se poate legifera ca saracul sa fie liber, iar bogatul in afara libertatii. Ceea ce primeste o persoana, fara a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la randul ei, nu primeste pentru ceea ce a muncit. Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat mai inainte de la altcineva. Cand jumatate din populatie vede ca poate sa nu munceasca, pentru ca cealalta jumatate va avea grija de ea si cand jumatatea care a muncit realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca, pentru ca altii sunt beneficiarii muncii lor, atunci, prietene, acesta este sfarsitul oricarei natiuni. Nu poti multiplica bogatia, divizand-o!

Unii ar spune ca o societate mai nedrepta si mai lipsita de performanta ca socialismul nu exista.
Eu spun ca dupa ’89 in Romania a fost mai multa nedreptate ca in socialism, pentru ca, cei care au muncit au primit cat sa supravietuiasca, si cei care nu au contribuit la cresterea avutie s-au imbogatit pe seama avutiei acumultate in socialism, sau pe seama resurselor naturale.
Recompensa a fost invers proportionata cu contributia la cresterea economica.
In situatia aceasta socialismul apare ca o politica de centru, intre capitalism si inca nenominalizata „societate damboviteana”.

La Rtv se spune ca romanii sunt nostalgici dupa Ceausescu. Nu dupa Ceausescu sunt nostalgici ci dupa o viata in care securitatea era asigurata, in care isi puteau face planuri.
Intr-o economie si o tara care vezi ca se prabuseste si nu poti face nimic sigur ca nu te simti in siguranta.

Redistribuirea de avutie de dupa ’89 nu este capitalism asa cum il prezinta Iliescu si FSN-ul, este jaf, si inca nu are o denumire pentru ca fenomenul este nou in lume. S-a manifestat mai puternic in Rusia si tarile CSI, in Romania si Bulgaria.
Distribuirea de cupoane s-a facut dupa principiul socialist ale contributiei egale, dar in Romania aceste privatizari au reprezentat o mica parte din avutie.
Cei care prezinta politica de dupa ’89 ca o politica de dreapta capitalista, vor sa compromita capitalismul si reusesc, pentru ca nu au replica de la cei care ar trebui sa-si apere doctrinele.

– In teoria capitalista fiecare primeste dupa cata avutie creeaza, respectiv teoria sanselor egale.
– Sloganul socialist „de la fiecare dupa capacitati, fiecaruia dupa necesitati” nu a mai functionat in Romania dupa ’89. Sigur si inainte de ’89 unii primeau mai mult pentru ca aparau puterea si oranduirea socialista, o putere care pretindea ca reprezinta poporul, pentru ca puterea stabilea care-i munca importanta. Munca intelectuala era considerata neproductiva si plasata in categoria munca secundara. De asemenea invatamantul si sanatatea erau considerate neproductive, si importanta lor s-a mentinut dupa ’89, in activitati de care societate se poate debarsa. Primii emigranti au fost cercetatorii si cadrele universitare.
– In „post socialismul dambovitean”, in tarile conduse de dictaturi si in lumea moderna se manifesta tendinta de a acumula avutie in funtie de raportul de putere intre marele capital si ceilalti.

Acumularea functie de putere nu are o denumire economica, dar ea nu este capitalism, pentru ca acumularea in functie de puterea s-a manifestat si in societati comuniste, Corea de Nord, China, si in societati capitaliste cu regimuri dictatoriale.
Asa cum dictatura nu este specifica republicii sau monarhiei, nici coruptia si traficul de influenta nu sunt capitaliste sau socialiste.

Concluzia teoriile economice ignora pozitia puterii, raportul intre marele capital si societate. Daca puterea este democrata si supravegheata de o societate civila activa si matura, atunci evolutia societatii este naturala dupa o distributie de tip Gauss, iar daca puterea cade sub influenta marelui capital apare o polarizare rapida si puternica, ce duce in final la implozie.

Criza actuala este consecinta degradarii democratiei, care a facut posibila polarizarea avutiei.
Nu exista societate cu evolutie stabila fara democratie.
America Latina este un bun exemplu de tari capitaliste cu evolutie lenta, pentru ca au democratie slaba. Frictiunile intre Nordul si Sudul Europei sunt din aceleasi motive, iar tarile cele mai inapoiate suntem cele din Balcani, cu democratie incipienta.

Nu avem sanse sa dezvoltam economia daca nu cultivam democratia.
Buna intebarea!

În Grecia antică, „idiotes” erau acele persoane care nu se implicau în viaţa cetăţii, fiind prea preocupate de propriile interese. Sunt românii „idioţi”?

Anunțuri

Despre Deceneu
"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervina.” - Albert Einstein

7 Responses to Lectie de economie

  1. Lilick says:

    Nu cred ca sunt idioti. Sa nu iesi in strada cand vezi clar tot ce se intampla, sa taxezi politicienii la vot neprezentandu-te (uneori chiar daca le iei spaga electorala) e un alt gen de protest civic. De ce ies totusi la Let’s do it, Romania zeci sau sute de mii, la Salvati Rosia Montana, la salvat cainii vagabonzi si caii salbatici… etc?

    • Deceneu says:

      Nu-i vorba de „idioti” in sensul actual, este vorba de „iresponsabili”.

      Si era vorba de implicare, si implicarea nu se reduce la iesitul in strada.
      De ce nu se implica in ONG-uri politice cum a fost Alinata Civica?
      AC a fost un esec partial, dar din esecuri poti invata.
      Se spune ca romanii sunt adepti ai sustinerii persoanelor, dar nici Asociatia pentru o Romanie Curata nu are multi adepti, nici APD sau alte incercari similare.

  2. mihnea_xx@yahoo.com says:

    dispreţuiesc socialismul şi snoava mi se pare excelentă, dar de ce nu ştim numele celui care a făcut experimentul şi unde?
    sau… vezi rezultatele când dai cu google „An economics professor at Texas Tech said he had never failed a single student” 🙂

    • Deceneu says:

      Nu are importanta dac-i caz real sau poanta. Explicatia este foarte clara si pe intelesul tuturor.

  3. Ce retin in primul rand din acest articol este legatura dintre calitatea guvernarii / soliditatea ordinii democratice pe de o parte si dezvoltarea economica sanatoasa si echilibrata pe de alta parte – cu care sunt 100% de acord.
    Sigur, exista unele nuante, de exemplu ramane o discutie deschisa ce fel de ordine politica e mai „eficace” in iesirea din subdezvoltare (modelul autoritar-industrialist pare sa fi functionat de ex. in unele tari din Asia), dar asta nu schimba termenii discutiei pentru o tara europeana ca Romania in momentul de fata. Cat timp institutiile noastre democratice sunt la pamant, sansele de dezvoltare economica sustenabila si echitabila sunt nule, ramanem o tara a smecheriilor si a „tunurilor” speculative, unde de ex. presedintele poate face lobby desantat pentru afaceri dubioase gen Rosia Montana.
    Alta observatie este ca sistemul capitalist in practica s-a schimbat foarte mult in ultimele decenii, ajungandu-se ca profiturile cele mai mari sa revina speculatiilor financiare, nu activititatilor direct productive (o schimbare de paradigma fata de capitalismul traditional descris de Max Weber, bazat pe etica protestanta a muncii). Pe de alta parte, retorica adeptilor pietei a ramas in mare neschimbata – tot ce produce piata libera este bun, statul nu trebuie sa interfere; asta e ideologia aplicata de ex. de ultima administratie americana (GWB), prin care s-a ajuns ca statul sa-si abandoneze (sau sa-si dilueze la maxim prin „outsourcing”) rolul de control si reglementare, si care a dus la criza din 2008.
    In fine, eu n-as lua foarte in serios nostalgia unora dupa Ceausescu. Este in natura umana sa ne amintim intr-o lumina mai roz trecutul, mai ales daca se suprapune cu tineretea biologica. Sigur, treaba poate deveni serioasa daca are consecinte politice notabile, de exemplu daca toti nostalgicii ar vota cu un partid care ar vrea sa refaca sistemul de atunci; dar asta mi se pare o posibilitate deocamdata neglijabila.

  4. Deceneu says:

    Rational Idealist :

    Ce retin in primul rand din acest articol este legatura dintre calitatea guvernarii / soliditatea ordinii democratice pe de o parte si dezvoltarea economica sanatoasa si echilibrata pe de alta parte – cu care sunt 100% de acord.

    Asta-i si ideea esentiala.

    Nuantele sunt discutabile si nuantabile.
    Un model autoritar paote fi luat in calcul pe termen scurt, pentru rezolvarea unei situatii dificile si daca cei care conduc au doua calitati: sunt morali/bine intentiopnati si sunt capabili. In cazul Romaniei conditile nu sunt indeplinite si se recomanda evitarea unui asemenea regim.
    – Sistemul capitalist in practica s-a schimbat in rau, pentru ca democratia s-a degradat. Cineva spunea ca puterea este in permanenta sub asediu si ca ea trebuie aparata continuu.
    – Nostalgia unora poate fi exploatata de populistii pentru a castiga putere, deci nu este de neglijat.

  5. nelucraciun says:

    Problema cu societatea postdecembrista e, dupa mine clara. In socialism au existat niste varfuri ale puterii si rezerva de cadre, linia doi. Acestia si nu marea masa a membrilor partidului au fost privilegiatii sistemului. Apoi era grosul populatiei care traia cinstit, pe seama unor venituri legale provenind din munca sau din pensie, etc. O a treia categorie o reprezenta smecherimea, mai ales damboviteana, tinuta oarecum in frau de sistem. Acestia nu prea aveau sanse in societatea socialista, traiau de azi pe maine, dintre ei se recrutau clientii de drept comun ai puscariilor.
    Dupa momentul decembrie 1989, chiar in paralel cu evenimentele revolutionare, care chiar au fost, s-a manifestat, mai ales in ianuarie 1990, contrarevolutia, care a castigat si domina viata politica, sociala si economica pana astazi. Protagonistii contrarevolutiei cine au fost? Sunt cunoscuti, a fost o alianta constituita ad hoc intre linia a doua a nomenclaturii, rezerva de cadre, care si-a vazut, brusc, amenintat viitorul si smecherimea-golanimea (mai ales damboviteana) care si-a zis ca asta-i momentul. A fost, in decembrie ’89 unul din rarele momente cand s-a manifestat, din plin, spiritul comunitar al acestui popor. Cel putin in locurile unde a fost revolutie. Din pacate adevaratii revolutionarii, naivi si total lipsiti de experienta, au cedat mult prea usor contrarevolutiei. Iar eu zic ca aceasta contrarevolutie s-a manifestat mai ales in capitala, unde era cea mai mare concentrare de indivizi din cele doua categorii care astazi sunt la putere!

%d blogeri au apreciat asta: