Erori au fost erori sunt inca, si-or fi in neamul romanesc!

Astazi o sa fac o trecere in revista a principalelor erori strategice ale politicienilor dupa ’90, erori pe care le-am mai tratat.

– Sistemul electoral uninominal a trecut finantarea campanilor electorale de la o finantare centralizata prin intermendiul partidului, la o finantare individuala si locala sponsorizata de interlopii locali.
In acest fel au fost excluse de la candidatura persoanele morale, sistemul finantand candidatii care accepta compromisurile cu sponsorii.

– Alegerile din partide, pe baza motiunilor si in sistem majoritar, este la originea tensiunilor din interiorul partidelor.
Cei exclusi din conducere si de la actul de decizie este firesc sa-i lase pe castigatori „sa se descurce”. Cine vrea sa aiba colaborarea tuturor membrilor din partid nu trebuie sa-i trateze ca pe adversari ca pe „inamicii care vizeaza scaunul”, trebuie sa-i considere colegi cu drepturi egale.
Crin Antonescu se plangea ca nu toti „pun umarul”, si ca multi membrii au stat si au asistat in campania de la alegerile prezidentiale. Un partid nu este o firma si nici o unitate militara cum il trateaza Basescu, unde dai comanda si ea se executa. Intr-o firma oamenii sunt platiti sa faca ce li se pretinde, pe cand in partid ei sunt contribuabili sunt ca actionarii dintr-o societate pe actiuni. Un manager nu se „ratoieste” la actionari si nu-i ameninta cu sanctiuni. Daca dupa atatia ani de politica lideri nu au invatat un lucru elementar, inseamna ca si-au gresit cariera.
Luptele interne au dinamitat dezbaterile interne, iar suprimarea dezbaterilor a dus la disparitia legaturii intre conducerea partidelor si societate.

– Partidele au intrerupt dialogul cu societatea civila. Masurile adoptate in cabinete la sfatul consilierilor sunt masuri fara substanta, cu efect de imagine si pe termen scurt. Lipsa unor solutii credibile ancorate in societate se simte si se plateste electoral. Chemarile opozitiei la proteste nu au audienta pentru ca nu sunt apeluri pentru a apara o libertate, sunt apeluri la lupta lor politica sub masca sustinerii de revendicari populiste de tip sindical.
– Lipsa oricarui proiect pentru functionarea justitie si scoaterea servicilor de sub influenta politica, sugereaza ca nici opozitia nu doreste o justitie functionala si servicii independente.
Societatea percepe ca viata sociala devine tot mai „controlata” si nimeni nu propune si nu sustine masuri de limitare a abuzurilor autoritatilor. Se intareste ideea ca servicile secrete si politicienii sunt la originea devalizarii economiei, si ca prezenta lor la putere este adevarata vulnerabilitate la adresa sigurantei nationale.
– Absenta unei strategii economice pe termen lung, face ca intreaga clasa politica sa fie lipsita de credibiltate.
Nu exista o strategie clara si coerenta pentru relansarea industriei, a agriculturii si a turismului, si nici intentia de a analiza si identifica erorile si responsabilii, daca nu pentru a-i sanctiona cel putin pentru a-i indeprata de putere, sa nu mai poata comite alte erori.

La sfatul consilierilor s-au adopat urmatoarele strategii de lupta politica
– Agresivitatea – a distrus PNTCD si submineaza si credibiliatea USL. Agresivitatea artificial provocata de „oameni de bine” a permis FSN-istilor sa afirme ca fostii detinuti politici urmaresc o revansa si asta duce la tensiuni in societate, iar Iliescu propunea „linistea sociala„.
Agresivitatea liderilor USL si lipsa de oferte permite PDL sa afirme in mod credibil ca opozitia urmareste puterea („ciolanul”) si nimic mai mult. Agresivitatea nu este agreeata de electorat.
Originea agresivitatii provine din abordarea politicii ca o lupta pentru putere, in loc sa fie privita ca o competitie cu oferte pentru a construi ceva in interesul societatii.
– Nationalismul promovat de opozitie submineaza sansele de dislocare a UDMR-ului din actuala coalitie. USL-ul considera ca vor lua peste 50%, dar si la alegerile prezidentiale au apreciat ca „oricine va candida impotriva lui Basescu il va invinge” si prognoza nu s-a adeverit. Cu prestatia lamentabila vor fi in opozitie si dupa alegerile din 2012, asa cum le-a prezis Basescu. Te si intrebi daca vor sa ajunga la putere. UDMR-ul si ULS-ul au obiective comune: legea prin corespondenta nu este agreeata nici de UDMR nici de USL, sistemul proportional de repartizare a mandatelor este sustinut de UDMR in opozitie cu PDL, dar USL-ul are o pozitie ambigua. Regionalizarea cu mentinerea judetelor este sustinute de USL si de UDMR si respinsa de PDL, si la fel cu ANI. Te intrebi daca au atatea proiecte comune ce-i desparte! Vor sa ajunga la guvernare sau doar sa dea impresia de putere si opozitie ca sa legitimizeze pseudodemocratia?
Chiar cred USLasii ca nationalismul le aduce mai multe voturi decat o alinta cu UDMR. In anii ’90 PRM-ul si AUR era tinute la distanta de Iliescu inainte de alegeri si doar dupa alegeri se faceau coalitiile la guvernare.
– Centrarea campaniei electorale pe lideri si pe maketing de imagine. „Liderul locomotiva si tandemul” au fost in mare voga, neglijand programele. Si acum politicenii si consultantii au ramas fixati pe aceleasi coordonate. Liderii sunt usor de demolat, sunt santajabili si coruptibili. Nu poti pretinde ca promovezi democratia participativa, cand in partid construiesti un sistem managerial in jurul liderilor si decizile se iau cu consultantii in spatele usilor inchise.
– Partizanatul mass-media, provoaca greata in societate si amplifica tensiunile. 85% dintre romani se uita la televizor desi sunt convinsi ca sunt manipulati. Ce demonstreaza asta? Ca privitul la televizor, este modaliteta ce mai comoda si mai putin costisitoare sa-ti petreci timpul. Daca oamenii ar avea locuri de munca s-ar uita mai putin la televizor.
Daca oamenii ar avea surse alternative credibile de informare ar consuma informatie de la ele , dar sursele credibile au picat concurate de informatia transmisa „gratuit” (de fapt platita prin publicitate de stat), care „intra singura in casa”.
Sigur ca este dificil sa „penetrezi” monopolul informational al televiziunilor FSN-iste cu surse noi de informatii gratuite competente, si credibile. Pentru credibilitate este nevoie de timp, si o sursa de informatii video gratuita trebuie sponsorizata. Cine sa o sponsorizeze fara sa o directioneze? Poate doar o organizatie civica cu un program foarte bine structurat.

La cele de mai sus se potriveste si expresia „din greşeală în greşeală, spre victoria finală” – fiind vorba depre victoria celor care „programeaza greselile”, pentru ca sunt greseli programate.

Anunțuri

Despre Deceneu
"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervina.” - Albert Einstein

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: