„Sterilitatea” politică

Am dat de un articol foarte bun in Cotidianul, care merita citit, România, o zonă politică moartă – de Victoria Dickenson , care sustine ca in Romania viata politica este „sterila”.

Se face o paralela intre evolutile postrevolutionare din Romania, Rusia si Egipt, toate trei fiind tari cu sisteme autoritare puternic dezvoltate, si cu societate civila imatura. Revolutile din Europa de Est, din Africa sau din Orientul Mijlociu au schimbat liderii si sistemele, dar sistemele din Romania, din Rusia si din Egipt au ramas tot nedemocratice. Lumea occidentala a fost interesata de stabilitate, de avantaje economice si strategice, si a acceptat o dominare autoritara a „fostilor”. Occidentalii au acceptat sa dispara blocul CAER, fiecare tara sa fie libera sa-si aleaga destinul. In tarile in care sistemul represiv a fost puternic el si-a mentinut puterea.

Pentru a mentine o zona stabila si loiala occidentului, s-a accepat „sterilizarea opozitiei” din Romania pentru a proteja sensibilitatile celor de la putere..
Palida opozitie a partidelor istorice din anii ’90 a fost eliminata din viata politica, pentru ca occidentul nu a mai apasat „sula din coaste” fostilor activisti. Organizatile finantate de George Soros au inceput sa fie conduse de oamenii puterii, orientandu-se spre proiecte fara impact politic sau social real.
Sterilizarea opozitie a avut ca efect sterilitate ideilor si actiunilor politice. Daca nu mai exista opozitie nu mai exista nici divergente de idei.

Redau in continuare textul articolului integral, pentru ca se pare ca intra rapid in zona mai putin vizibila.
România, o zonă politică moartă – de Victoria Dickenson

Este interesant să ne uităm la evenimentele din lume, mai ales în această perioadă. Evoluţiile din Egipt şi Rusia merită o atenţie deosebită, în contextul evoluţiei politice actuale din România de la revoluţia din 1989.

În Egipt a avut loc primul tur al alegerilor parlamentare după căderea dictatorului Hosni Mubarak. Reţineţi că el a fost răsturnat, dar ceea ce a rămas din regimul său, armata şi poliţia secretă nu au fost date jos. Au rămas la putere pentru a „gestiona tranziţia”. Mai multe etape interesante în revoluţia egipteană urmează să vină.

În Rusia au fost, de asemenea, alegeri parlamentare, iar rezultatele arată că publicul rus s-a săturat de regimul aparent fără sfârşit al lui Vladimir Putin. Reţineţi că partidul lui Putin, Rusia Unită, a fost creat de el (sau de către consilierul său politic, Vladislav Surkov) pur şi simplu pentru a oferi o credibilitate falsă democratică în Dumă. Partidul îl sprijină pe Putin, doar că nu a reuşit să atragă nici 50% din voturi de data aceasta, chiar cu neregulile masive şi suprimarea adversarilor de către guvern.

Poate vă aduceţi aminte că prăbuşirea comunismului în Rusia a însemnat că figurile importante, mai ales din servicii, s-au transformat în ceea ce se cheamă „siloviki” şi au continuat să conducă ţara din spatele zidurilor de la Kremlin. Ei au preluat controlul asupra averii naţiunii şi au dat o parte din economie unor persoane cunoscute sub numele de oligarhi. Atât timp cât oligarhii nu provoacă noua ordine politică, ei pot să facă averi foarte mari, aproape la fel de mari ca averile lui Putin şi ale prietenilor şi colegilor ex-KGB.

Uneori, oamenii întreabă ce s-a întâmplat cu vechea Securitate după 1989. Răspunsul este că s-a întâmplat ca în Egipt şi Rusia. Ea a preluat puterea, dar conduce cu mai puţină brutalitate decât KGB-ul (o brutalitate care continuă să suprime orice formă de opoziţie, inclusiv o presă critică). Vechea Securitate are mai mult angajament în societatea românească decât armata egipteană, până în prezent.

Funcţionează în următoarea manieră. Câţiva oligarhi din România, prin diverse contracte, gestionează economia şi se îmbogăţesc. Acestea au, de asemenea, sarcina de a asigura că există o stabilitate benefică în viaţa politică a ţării. Din acest motiv, partidele politice româneşti sunt atât de lipsite de viaţă şi nu oferă nimic care ar apropia de un program de acţiune înainte de alegeri. Politica înseamnă teatru, extrem de zgomotos, dar total ineficace.

Stabilitatea politică permite le permite celor din elita naţiunii, unii văzuţi, alţii nevăzuţi, să conducă business-urile fără să fie contestaţi de nimeni şi fără să fie traşi la răspundere pentru acţiunile lor. Oricine ameninţă acest aranjament este rapid expus la scandal şi izolat. Dacă ne uităm, de exemplu, la cazul recent cu Mircea Geoană, a cărui sinucidere politică a fost rapid gestionată după ce a încălcat regulile în timpul vizitei sale în Statele Unite.

Structura actuală din România este parţial menţinută cu sprijinul Statelor Unite. Aceste rachete anti-balistice trebuie să sosească cât mai rapid. Rolul României în povestea închisorilor secrete este bine cunoscut şi negat cu subtilitate. Sarcina României ca un loc unde se culeg informaţii secrete este bine dezvoltată în mod clar. Aţi văzut o capitală de dimensiunea Bucureştiului cu atât de multe ambasade, inclusiv noua ambasadă americană la Băneasa? În schimb, Statele Unite asigură locul României în NATO şi UE.

Pe scurt, prin importanţa strategică şi dorinţa României de a ajuta aliaţii săi occidentali se asigură că soluţionarea post-revoluţionară politică nu este contestată, că elita nu este sub o adevărată presiune pentru a combate corupţia şi de a dezvolta economia. Stabilitatea politică este de o valoare mai importantă decât dezvoltarea politică reală şi maturitatea politică.
De fapt, unele persoane consideră revoluţia din 1989 nefiind decât o lovitură de stat pusă în scenă de către Securitate, cu ajutorul sponsorilor străini şi al structurii de putere actuale a ţării.
O lipsă de activitate din partea partidelor politice actuale sprijină această teorie.

Stabilitatea politică este într-adevăr importantă pentru dezvoltarea unei ţări. Cu toate acestea, sterilitatea politică este, cu siguranţă, dăunătoare pe termen lung.
Sterilitate, o zonă moartă politică, este ceea ce avem acum în România.

Ceea ce aş vrea să adaug este că România nu este unica ţară unde există sterilitate politică. Am menţionat la început cazurile Rusiei şi Egiptului, unde elitele au încercat să gestioneze o astfel de stare pe scena politică. Cu toate acestea, nici o politică de acest gen nu poate rămâne în vigoare pentru mult timp, deoarece oamenii se satură şi vor o schimbare. Nici o naţiune nu vrea să fie blocată la nesfârşit.

Daca maine ar fi alegeri nu ai cui sa dai puterea prin vot. Indiferent pe cine alegi face parte din „sistem”. Basescu l-a decorat pe Vanghelie cu „Ordinul National pentru Merit in grad de Cavaler”. Gen. Oprea si toti cei din UNPR au migrat din PSD.

Speranta este in adancirea crizei, care sa provoace schimbarea si maturizarea constintei civice. Cand oamenii dau de greu isi pun intrebari si cauta raspunsuri. Este pasul care precede organizarea si actiunea.

Autoarea considera ca o zona sterilizata de democratie nu poate rezista pe termen lung.
Poate da, poate nu! Desi in America Latina ea rezista, Romania este prea aproape si prea influentata de UE ca sa nu fie „contaminata” de democratie. Puterea se pregateste, majoreaza „aparatul”, dar nu se stie daca va face fata unei rabufniri generale.
Problema este ca revolta este inutila, daca nu este pregatita strategia de dupa.

Despre Deceneu
"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervina.” - Albert Einstein

8 Responses to „Sterilitatea” politică

  1. BM spune:

    nu ma pronunt in alte cazuri, dar la noi a fost lovitura de stat

  2. vahleeb spune:

    Ceea ce nu pricep, este cum de atunci cind vin povesti din astea cu „toti sunt o apa si un pamint” niciodata povestitorul nu e in stare sa includa PNL-ul in argumentatia sa. Ba mai mult, atunci cind i-l arunci in fata, nu e in stare sa dea un raspuns in conformitate cu discursul initial ci se margineste sa-l atace pe Antonescu.

    Acestea fiind spuse, daca maine ar fi alegeri, de ce sa nu dai puterea PNL-ului?

    • Deceneu spune:

      Daca PNL-ul a abandonat lupta pentru democratie in favoarea celei pentru putere, de ca sa-i dai puterea?

  3. de-a dura lex spune:

    „eșecul pregătirii este pregătirea pentru eșec.”

  4. Bibliotecaru spune:

    Aş duce mai departe forma în care este formulat titlul. Eu spun că bine că politica este sterilă. La câţi violează la noi conceptul politic, rău ar fi să existe şi urmaşi de pe urma violului.

    • Deceneu spune:

      Daca ar ramane insarcinata cu democratia am putea spera in urmasi mai reusiti, dar asa se inmulteste prin diviziune si face prozeliti cu malformatii.

  5. Bibliotecaru spune:

    Ar fi groaznic dacă până şi democraţia ar viola…😉
    Eu vorbeam despre cei ce-şi spun „oameni politici”.

%d blogeri au apreciat asta: