Polarizarea si (neo)colonizarea

Nu sunt adeptul teoriilor conspirationiste, ale masoneriei care are un plan global pe termen lung, pentru ca este imposibil de controlat toate natiunile si proprietatile de pe mapamond.
Un asemenea scenariu este prea fantezist ca sa fie pe agenda unor persoane din organizatii secrete.
Problema neocolonialismului este unul din subiectele care au fost privit cu scepticism, dar care se confirma tot mai mult. Neocolonialismul exista dar nu-i un fenomen controlat si dirijat, este un fenomen natural.
Evolutia economiei arata ca omenirea se indreapta spre colaps, si atunci se pune intrebarea, cine si ce motive ar avea sa faca un asemenea scenariu care duce la distrugere.

Poate exista un plan de centralizare a puterii la nivel global in vederea utilizarii ei pentru stabilitatea omenirii, dar mi se pare putin probabil realizarea lui in viitorul apropiat, datorita diverselor centre de putere cu interese opuse. SUA, UE, Rusia China si tarile arabe, fiecare au posibilitatea sa opuna rezistenta. Daca Rusia si China pot fi destabilizate si anulate ca mari puteri, fenomenul social nu poate fi invins. Imaginati-va miloane de oameni disperati care „inunda” tarile avansate! Cum ar putea fi opriti? Ce ar declansa in tarile de destinatie, un aflus masiv de populatie ce nu mai poate fi controlata?

Cu certitudine exista un fenomen de concentrare a avutiei, pe care-l consider un fenomen economic natural si periculos. Marile banci si marile corporatii, prin concentrarea avutiei, provoaca, amplifica si in acelasi timp sunt si victimele acestui fenomen.
Neocolonialism exista, dar nu exista un plan global pentru „periferie”. Marile puteri au planuri doar pentru „zonele centrale”. SUA si UE pentru ele, Rusia pentru teritoriul sau sau doar pentru Moscova, China sau Japonia pentru natiunile lor.
Fenomenul migrarii resurselor de la colonii spre metropola, de care scrie Iliei Serbanescu in „Din lacomie, UE risca sa ramana fara obiect”, are loc atat in interiorul UE cat si intre marile puteri si tarile lumii a treia, asa cum are loc si in cadrul aceleiasi natiuni intre regiuni, intre resedintele sau orasele metropola si localitatile satelit.

Colonialistii sunt insa atat de lacomi incat nu vor sa lase saracilor nici macar impresia ca se aleg si ei cu ceva din sordida afacere pe care le-o baga pe gat. Evident, daca puterile coloniale revoca saracilor din UE posibilitatea de a calatori liber, UE dispare ca atractie, iar sustinerea acestora pentru UE se va risipi brusc si fara intoarcere. Desigur, puterile coloniale nu prea sunt interesate de acest lucru. Le doare undeva de durerile si aspiratiile coloniilor. Au folosit aspiratia spre libertate a unor nefericiti – tarati de deceniile de comunism care i-au mentinut ca in inchisoare – si, dupa ce si-au satisfacut necesitatile de forta de munca, au ajuns sa copieze metodele comuniste.

In colonii, sustinerea va trece fara ezitari de partea celor care incrimineaza UE si lupta impotriva colonialismului acestei structuri, pierzand teren iremediabil cei care ar continua sa-i cante UE serenade sub balcon. Astfel ca o replica normala la o reintroducere a vizelor in cadrul UE n-ar trebui sa fie alta decat cererea de iesire din UE. Romania, de pilda, n-ar pierde, intr-un asemenea caz, absolut nimic, caci, la aproape sase ani de apartenenta, poate constata fara greutate, dar cu mare durere, ca nu s-a ales cu nimic.

Cele mai mari ritmuri de polarizare sociala se vad acolo unde puterea are cel mai inalt grad de centralizare. Birocratia de la centru are tendinta sa acumuleze cat mai multa putere sa gestioneze cat mai multe fonduri, si pentru asta mareste fiscalitatea, sufocand afacerile mici si mijlocii.
Romania si Polonia au pornit de la pozitii relavi apropiate, dar au mers pe drumuri diferite. Romania a mentinut proprietatea si sistemul adminstrativ centralizat pe cand Polonia a pus accent pe reforma adminstrativa si pe proprietate privata.
In Romania proprietatea de stat s-a „dizolvat”, sau a trecut in mana firmelor straine, pe cand in Polonia o mare parte s-a retehnologizat, pentru ca proprietari erau interesati in relansarea capacitatilor economice. In Romaina urmeaza ca si terenurile si padurile sa fie scoase la „mezat”.

Romania devine o colonie secatuita, pe cand Polonia are sanse sa devina o economie competitiva, si atunci si natiunea poloneza conteaza in destinul UE, unde decizile se iau functie de forta economica, in interesul pe termen scurt, al celor care decid.
Fenomenul concentrarii este un fenomen ciclic, sau unul care se autoamplifica, datorita faptului ca deciziile se iau in avantajul celor care iau decizii.

Chiar daca UE se va dezmembra natiunile bine guvernate vor porni cu un avantaj incontestabil si considerabil.

Care ar fi fost solutia unei dezvoltari durabile a UE?
Daca UE ar fi finantat retehnologizarea societatlor comerciale locale si ar fi ridicat standardul de viata al cetatenilor din tarile de la periferie, ar fi stabilizat forta de munca in acest tari.
Este modelul propus pentru omenire de Grupul de la Roma, care din 1972 a atras atentia ca polarizarea risca sa destabilizeze omenirea.
Problema este ca politicienii se conduc dupa interesele afaceristilor nu dupa studiile specialistilor, si din cauza asta economia este guvernata de fenomene economice naturale.
Mai este mult pana cand economia va fi guvernata sau influentata de decizii umane rationale.

In ce priveste guvernarea Romaniei solutia este aceeasi ca in cazul UE, respectiv descentralizarea deciziei si reducerea bugetului central in beneficiul bugetelor locale.
Unii spun ca nu mai avem ce vinde, ceea ce-i fals.
Dupa ce am exportat inteligenta si carne vie, mai avem resurse, terenuri, si in ultima instanta exportul de organe, de la cei pe care UE nu-i doreste sau nu-i poate intretine ca asistati social.

Despre Deceneu
"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervina.” - Albert Einstein

8 Responses to Polarizarea si (neo)colonizarea

  1. Spui „marile puteri” de parca ai vorbi despre… congresul american sau bundestag. Lucrurile sunt ceva mai simple cand constrangerile apar din zona… financiara, iar daca ne gandim la tri”laterale” ajungem si la miezul problemei.
    In noua… logica mondiala, pana si un colhoz de securisti sovietici ajunge o simpla unealta in tycoon-ul global.

    Si, fiind o seara romantica, s-o luam si invers. Ar putea un politruc efemer sa influenteze decisiv „orientarea” unui stat de care se ingrijesc cateva servicii securistice? Pe cine servesc acesti cretinopati? Elita financiara?

    Care-i cel mai peren personaj al statului roman? Securistul Isarescu?

    • Deceneu spune:

      Marile baci si marile concerne actioneaza prin intermediul guvernelor si chiar al UE. Suedezii apara interesele firme Greepen, americanii fac lobi pentru firmele lor, nemtii pentru EADS s.a.m.d. Marele capital decide politicile globale.
      Cat despre securistii, ei sunt simplii mercenari, care ofera servicii celor care platesc mai bine. Nu au nici o legatura cu sentimentul si cu interesele nationale. Fac doar parada de nationalism si il utilizeaza ca pretext pentru a acoperi afaceri murdare.

  2. Cristian Banu spune:

    Nu sunt de acord că România şi Polonia au pornit de la poziţii relativ egale, din contră. Polonia a „furat” startul cu aproape 10 ani – mişcarea Solidaritatea. Ei sunt mai aproape de Spania, Portugalia care scăpaseră de dictatură în anii ’70 decât de România. Nu uita că România a fost „închisă” ermetic în anii ’80 şi asta a contat foarte mult.

    Încep să cred că scoaterea României din UE ar fi mai benefică pentru poporul român decât rămânerea. Aşa cum am scris în seria „Mai multă sau mai puţină” pe care sper să o finalizez, statutul de colonie a accentuat deresponsabilizarea politicienilor locali care au găsit în colonizatori alibiul perfect pentru incompetenţa lor.

    • Deceneu spune:

      Solidaritatea era doar un sindicat, care a facut presiuni pentru democratizare, dar nu a avut un program de reforme adminstrative.
      Daca luam in calcul datoria exterrna atunc Romania a avut un avantaj datoria zero, iar Polonia cu 40 mld datorie era dezavantajata. Noi aveam si resurse pe care Polonia nu le are. Cu toate avantajele economice, Polonia si Cehia s-au desprins pentru ca a avut o politica a reformelor mult mai eficienta, o reforma totala si radicala spre deosebire de politicieninii nostrii, care au ales reforma simulata si „a pasilor marunti” chipurile sa nu produca „dureri”.
      Statutul de colonie mai supusa sau mai „rebela” il decid politicienii, respectiv gradul lor de slugarnicie, care depinde la randul lui de gradul lor de coruptie.

  3. Johnny spune:

    „Dupa ce am exportat inteligenta…” – cum porti sa exporti ceva ce nu e al tau?

    Polarizarea este un lucru firesc. Exista anumita regiuni mai incorect politic inegale decat celelalte: USA, UK, Elvetia, Singapore, Hong-Kong.

    • Deceneu spune:

      Daca educatia a fost finantata de cetateni, de rezultatul educatiei ar trebui sa profite cei care au finantat-o. Polarizara este un lucru natural, dar nu este un lucru firesc.

      Decalajele sunt normale dar polarizarea duce decalajele la extrem, la un nivel care nu mai este firesc.
      Acolo unde polarizarea devina mare ritmul de dezvoltare se reduce. Ca sa se mentina o dezvoltare continua este nevoie de o mentinerea a unei clase mijlocii dezvoltate.

  4. Johnny spune:

    „Daca educatia a fost finantata de cetateni, de rezultatul educatiei ar trebui sa profite cei care au finantat-o.” Sclavia a fost abolita cu ceva timp in urma, comunismul nu prea a avut succes.😉 Din fericire. Eu personal, de bunavoie m-as gandi daca vreau sa finantez educatia unui necunoscut. Si daca as vrea banii as face un contract. Pay as go.

    Polarizare: nici macar nu e vorba de state, ci de regiuni reduse ca suprafata. In America exista New York, Silicon Valley si Chicago. Restul sunt mai mult sau mai putini dusi in spate. In Europa exista Londra, Zurich si Geneva. Si asa este, regiunile respective se dezvolta intr-un ritm mult mai mare decat restul. Reflecta diferentele la nivel individual. De asta am zis ca este firesc. In principiu, polarizarea a facut posibil avansul tehnologic al rasei umane.

    In raport cu timpurile noastre as schimba definitia clasei de mijloc. Minim doua din urmatoarele trei cerinte: nivel ridicat de educatie, spirit de initiativa, mobilitate. Stiu ca e greu de acceptat, dar timpurile se schimba.

    Apropo de Europa: in UE nu prea mai gasesc multe exemple de polarizare, poate cu exceptia catorava orase in Germania si a Parisului. Ambele insa sunt „exportatoare” masive de inteligenta.

    • Deceneu spune:

      Este vorba de polarizarea in state si in special in SUA unde s-a accentuat dupa ’97.
      Ca sa intelegi ce am vrut sa spun iti recomand subiectele satisfactia si evolutia sau cauzele dezvoltarii.

      Nu ne intreaba nimeni cat din invatamnt vrem sa finantam. Suntem fiscalizati si din taxe si impozite se finanteaza invatamantul gratuit.

%d blogeri au apreciat asta: