Drumul Romaniei spre democratie trece prin faliment!

Revolta din decembrie care a avut rolul sa schimbe cursul „blocului Europei de est” si a Romaniei de la socialism la capitalism, a urmat o traiectorie diferita in Romania fata de Polonia, si destinul natiunilor va fi diferit.
Polonezii au facut o reforma rapida cu buna credinta, sa permita initiativei private sa se manifeste si sa realizeze performanta economica.

In Romania sistemul centralizat nu a vrut sa cedeze puterea si a ales sa faca o reforma lenta, pentru a oferi timpul necesar potentatilor vechiului regim sa profite si sa acumuleze avutie.

Marea privatizare in Romania s-a facut de asa natura incat statul sa pastreze dreptul de decizie in toata economia, privatizand 30% la un actionariat „pulverizat”. Pe laga societatile comerciale si regiile autonome au „inflorit firmele capusa” ale fostilor oportunisti, a sotiilor sau a „beizadelelor” lor. Rand pe rand societatile au fost falimentate si resursele vandute.
Au mai ramas cateva zacaminte, paduri si terenuri, pe care a pus ochii „marele capital” strain.

Puterea a marit la maxim aparatul de represiune ca sa-si asigure stabilitatea si continuitatea la guvernare. Cand Romania va fi „parjolita” si economia va fi in totalitate sub influenta capitalului strain, puterea va ramane cu bugetul central si cu aparatul de represiune supradimensionat.

Deja se vede ca deciziile strategice se iau la Bruxelles si in alte capitale, prin intermediul FMI si BM. La anul Romania are de platit 5 mld. de euro, ocazie cu care se vor instraina alte resurse.
Cand resursele vor fi instrainate, si cand bugetul va „seca”, si masele si „aparatul” se vor revolta, aceeasi politicieni europeni si reprezentanti FMI sau ai BM vor decide ca Romania are cheltuieli bugetare prea mari, cu „bugetarii” prea multi, si ca nu mai are nevoie de un „aparat” atat de numeros de protectie si paza. Pentru a detensiona situatia va recurge la descentralizarea si la autonomia locala. Asa cum in anii ’90 au spus „inchideti firmele nerentabile”, o sa spuna fiecare regiune sa se administreze si sa traiasca dupa cum se gestioneaza cu cheltuieli minime.

Criza va face ca puterea centrala sa se prabuseasca.
Aparatul centralizat de ordine si disciplina nu-si mai are justificarea, pentru ca economia nu va mai fi a statului. Doar politicienii vor mai avea nevoie de „aparat de protectie”. Oricum „aparatul” nu va putea tine sub control o populatie in stare de explozie. Cei care acum se bucura de averi dobandite fraudulos vor pierde tot ce-au acumulat. Le vor cumpara strainii asa cum se vand imobiliarele la care nu se mai pot plati ratele.

Se poate spune ca va incepe democratizarea abia atunci cand nu va mai fi nimic de furat, dar la momentul respectiv economia va fi in proprietatea strainilor.
Rezistenta la democratie imbinata cu „blestemul resurselor” a facut ca statul centralizat/mafiot sa reziste si sa exploateze populatia.
Majoritatea tarilor cu resurse naturale au regimuri nedemocratice si o populatie saraca.
Pare un paradoxal, dar tocmai tarile fara resurse cum ar fi: Japonia, Norvegia Danemarca, Suedia, Elvetia, Germania etc.. au democratie si prosperitate.
Finantele mondiale au nevoie de regimuri autoritare pana au ceva de exploatat, dupa care se retrag de pe „terenul parjolit” si puterea se prabuseste odata cu plecarea lor.

Diferenta intre polonezi si romani este ca primii vor fi proprietari de mici afaceri, pe cand romanii vom fi sclavi in propria tara sau in tari straine.
Romanii nu-si doresc sa aiba cate o mica afacere familiala, ei viseaza sa fie mari „specialisti”, denumire ce reprezinta un „ambalaj” pentru statutul de salariat.

Eroarea principala a fost ca nu s-a avut in vedere sprijinirea afacerilor, a micilor producatori, care sa fie o sursa constanta de venituri pentru buget. Politicienii au mizat totul pe venituri din vanzari, pentru ca au avut in vedere doar durata unui mandat.
Clasa politica din tari ca Polonia sau Cehia a avut in centrul atentiei interesul tarilor lor pe termen lung.
Actuala campanie electorala este o dovada de vid de programe pentru romani si pentru Romania.
Toata campania este axata pe ideea cine-i mai corupt.
Nu exista nici o strategie si nici un program pentru urmatorii 15-20 de ani, ca si cum politicienii ar fi constienti ca viata lor in politica este temporara.
De la asemenea politicieni nu ne putem astepta la nimic bun pentru viitor. Cu cat asteptam mai mult sa faca ceva, cu atat mai dramatic va fi viitorul nostru.