Agricultura si terenurile in pericol!

Subiectele importante pentru Romania sunt eludate cu buna stiinta de media, si unul din ele este agricultura si situatia terenurilor, despre care nu am mai scris de mult timp.
Am dat peste un articol foare bun, pe care vi-l recomad, Revoltătorul preț al vânzării de țară. La propriu și la bucată – de Mihai Gotiu, din care citez cateva fragmente:

De cel puțin 3-4 ani, am scris și atenționat de mai multe ori că ultimele lucruri care au mai rămas de devalizat/furat din România sunt resursele minerale și terenurile agricole. Odată încheiat acest proces, hoția va fi deplină. Au fost nenumărate semnale în ultimele mai bine de două decenii care au trădat această linie: întârzierea dincolo de orice limite a reconstituirii drepturilor de proprietate și retrocedarea terenurilor, lipsa unei legislații care să încurajeze formele asociative de exploatare a terenurilor (cu piedici incredibile puse celor care au încercat să refacă fostele composesorate existente, în special, în zonele de deal și de munte, înainte de al doilea război mondial), lipsa oricăror investiții în infrastructura agricolă (dublată de o nepăsare criminală față de distrugerea celei care exista la un moment dat), lipsa oricăror politici publice de creștere a calității vieții în mediul rural (cum ar fi programele de încurajare a medicilor și profesorilor, prin oferirea de facilități și bonusuri, pentru a practica în mediul rural, singura „încurajare” primită fiind aceea de a se muta din țară), cele mai proaste absorbții de fonduri europene destinate dezvoltării agriculturii, lipsa oricărei implicări (alta decât a unor ONG-uri care pot fi numărate pe degetele de la o mână) în educarea țăranilor referitoare la valorificarea propriilor produse (nu doar prin vânzare a produsului brut, ci și prin prelucrare și vânzare cu plus valoare a produselor agricole), un discurs public descurajant, defetist, unilateral și chiar incriminant la adresa țăranilor (de genul ”doar marile proprietăți pot fi profitabile”, ”micii fermieri nu au nicio șansă”, ”cei care nu-și lucrează pământul trebuie amendați – prin supra-impozitare – și determinați să renunțe la el”; asta chiar dacă, în țările în care comasarea și industrializarea agricole s-a făcut deja de câteva decenii bune se pot vedea acum efectele negative – distrugerea, aridizarea și deșertificarea lor -, dar și faptul că, pe termen mediu și lung micile proprietăți sunt, de fapt, mai productive, pentru că necesită investiții mai mici și nu distrug terenul pentru a cărui refacere sunt necesare apoi costuri uriașe). Iar rechizitoriul acestor acțiuni criminale poate continua pe zeci de pagini cu amănunte, date statistice, declarații, comparații cu alte țări etc.

Efectele acțiunilor se văd acum – existența unei pături rurale sărăcite (dar care, totuși, atenție, se poate încă auto-întreține în mare măsură, ba chiar să producă puțin surplus – problema reală nefiind cea a veniturilor, ci a calității vieții în mediul rural), descurajare și un preț derizoriu pentru ultima și (poate) cea mai importantă resursă care i-a rămas României (mai exact cetățenilor români): terenul agricol. Iar, prețul ”de piață” (de la 1.000 la 2.500 de euro) al unui hectar de pământ în România e absolut revoltător. Dintr-un hectar de teren agricol, o familie poate produce mai mult decât necesarul de consum propriu, asigurându-și venituri și pentru alte cheltuieli. Cine are rude mai în vârstă în mediul rural, care au prins anii de dinainte de război, și care a discutat cu ele nu despre prețul pământului, ci despre valoarea lui, știe că etalonul luat în calcul la tranzacționarea unui teren era producția medie pe 10 ani. Cel care își vindea pământul (deși asta era o ”soluție” doar în caz de situație cu totul disperată) trebuia să-și asigure acoperirea cheltuielilor măcar pentru câțiva ani.
..
Să cumperi un hectar de teren agricol cu 1.000-2.500 de euro este furt, înșelăciune, tâlhărie – spuneți-i cum doriți – în niciun caz o ”investiție” (cu notabile excepții ale unor străini care au cumpărat terenuri agricole în România, s-au mutat aici și au oferit chiar modele de exploatare rațională a pământului la scară umană – e vorba însă de niște cazuri extrem, extrem de rare). 1.000-2.500 de euro sunt bani, pe care, o familie rămasă fără produsele pe care le obținea de pe acel teren, îi termină în 2-3 luni. La maxim, îi poate întinde pe o jumătate de an. Apoi?

Poate, cel mai cinic argument (ținând cont de aparenta lui raționalitate) în favoarea susținerii comasării și eliminării micilor agricultori e cel legat de fiscalizarea veniturilor acestora. Pe de o parte, e cinic să vorbești de fiscalizare în condițiile în care, la nivel de politici de guvernare, nu a existat niciun demers care să-i ajute pe agricultori să-și valorifice produsele (în momentul intrării acestora în circuitul economic, automat ar fi intervenit/ar interveni și fiscalizarea). Pe de altă parte, argumentul populist al fiscalizării ascunde o mare minciună. La ora actuală, o parte infimă din populația care trăiește în mediul rural este asistată social. Într-o proporție, mult, mult mai mică decât asistența socială acordată în mediul urban (care și ea, la rândul ei, nu dă pe dinafară, dimpotrivă). Chiar dacă nu ”produce” taxe și impozite, nu contribuie ”la PIB”, cea mai mare parte din populația din mediul rural se auto-întreține. În momentul în care această populație va rămâne fără principala sau, în cele mai multe cazuri, singura resursă pe care o deține, se va transforma într-un imens consumator de fonduri asistențiale. Taxele și impozitele care vor fi colectate de la marii producători agricoli și de la mâna de lucru minimală care se va mai regăsi în agricultură nu vor avea cum să acopere aceste costuri. Bugetul public va încasa 5 lei, dar va trebui să plătească 10 pentru a-și acoperi noile nevoi sociale. Sau vom ajunge, într-adevăr, la un stat minimal. Ca număr de locuitori.

Despre Deceneu
"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervina.” - Albert Einstein

11 Responses to Agricultura si terenurile in pericol!

  1. mike spune:

    chiar si la preturile astea , 1000-2500 eur/ha , uneori ne intrebam … daca se merita ??? atata timp cat irigatii ioc , hotie cat cuprinde !!!

  2. alarma spune:

    Poti sa ai teren mostenire… ca sa vinzi ceva ce iese din pamantul ala trebuie sa ai relatii..ca tot la sacali ajungi

    • Deceneu spune:

      Da, piata este la pamant. Doar daca produci ceva mai deosbit. Eu am cultivat pe un lot de teren porumb pentru popcorn, si aveam un mic producator de popcorn care-l cumpara. Am renuntat pentru ca daca-i toamana timpurie recolta este compromisa. Asemenea debusee se mai pot gasi, pentru diverse industrializari.

  3. si totul este in zadar pana nu luam initiativa

  4. Raluca Avram spune:

    cata drepatate ai dar drumul este lung si anevoios

  5. Hapi spune:

    Nu stiu ce sa zic de agricultura de la noi.
    Sa ii iau exemplu pe bunicii mei – desi aveau pamant mult (au mai vandut din el) la un moment dat nu au mai putut valorifica bunurile iar munca si intretinerea ogoarelor aproape un an intreg , investitiile – nu se meritau.
    In satul din care se trag parintii mei au ramas foarte multi batrani care nu mai pot sa munceasca . (nu e asa cam peste tot??) Tinerii si cei in campul muncii sunt la oras. Putini investesc in zona – stiu pe cineva care a cumparat hectare dintr-un lac si putea investi in el dar STATUL prin diversi acoliti au furat mereu zicand ca luciul de apa le apartine, chiar daca e terenul cumparat legal! Abia anul asta au renuntat pentru ca respectivul cumparator a castigat toate procesele! Si cu ce s-a ales? Dupa ani in care a cheltuit in instanta, acum nu mai poate recupera nimic ca cei care valorificau lacul au dat faliment.

    Pai ce m-ar atrage pe mine ca mic intreprinzator sa fac afaceri in agricultura in Romania?
    Ca ma sprijina ei cu niste banuti sa pun patlagele? Asa. Si apoi trebuie sa dau eu spaga ca sa intru pe piata.
    Nu multumesc

    • Deceneu spune:

      In toata Romania situatia este similara. Nu a existat o strategie si nici intentia sa se sustina agricultura, dimpotriva parca ar fi fost o strategie sa o aduca la faliment.
      Si eu am mostenit teren si am vorbit cu cineva sa-l lucreze. Un inginer agronom interesat sa acceseze fonduri europene a luat terenul in arenda si dupa doi ani l-a lasat necultivat. Altul l-a lucrat pana si-a facut un motel si s-a lasat de agricultura pentru turism rural. Am vorbit cu unul care a fost particular si in perioada comunista si care avea propiul tractor si alte masini agricole. Mi-a spus ca nu merita sa lucreez mai mult decat are el nevoie in gospodarie, pentu ca din comercializare nu castiga cat cheltuie pe lucrari.
      Agricultura are nevoie de piata, si piata o constituie industria alimentara, si exportul. Daca cele doua au fost distruse s-a distrus si agricultura. Potential exista dar trebuie refinantat sirtemul care preia productia. Este necesara o strategie nationala de stimulare a ramurilor conexe.

  6. apartament spune:

    Romania are pamanturi foarte fertile, pacat ca nu se ocupa nimeni de ele..

  7. agro24 spune:

    Trebuie sa fim consumatori pentru cei din vest, aici apar interese mai mari care sunt peste puterea noastra ….. exact ca dupa 89, cand sa urmarit acelasi lucru sa devenim consumatori si sa se inchida tot.

    • Deceneu spune:

      Interesele altora sunt peste puterile noastre pentru ca suntem apatici, dezbinati si condusi de ticalosi.
      Avem putere dar nu suntem constienti de ea.

%d blogeri au apreciat asta: