Romanul turmentat!

De cel putin cinci ani scriu despre falsele valori promovate/cultivate in media si online, despre faptul ca nu persoanele conteaza cat valorile dupa care ne conducem, si se pare ca nu reusesc sa fiu convingator.
Nu se incheaga dialoguri pe teme de strategie sociala si politica, dar se irosesc resurse uriase pe maketing politic.

Multi spera sa apara „lideri providentiali” precum paserea „pheonix, sa faca ceva pentru a rezolva situatia disperata. Nimeni nu stie cine si ce! Toti suntem ca „cetateanul turmentat”!
Atata timp cat nu se iese din aceasta stare de turmentare si de asteptare nu se va intampla nimic bun.

Ce vom face acum? se intreaba Adrian Majuru intr-un articol foarte bun din Cotidianul.

Ce vom face ca răul să nu mai „persiste” şi astfel să dispară într-un târziu?
Totul se află păstrat în alegerea fiecăruia dintre noi. Scopul tău este acela care spui tu că este. Misiunea ta este aceea pe care ţi-o dai singur. Viaţa ta va fi ceea ce tu vei face din ea. Dacă eşti conştient de această forţă pe care o deţii, atunci ea trebuie folosită cel puţin în proiectul tău de viaţă. Cu siguranţă un astfel de proiect de viaţă pe care ţi-l doreşti are corespondent în alte sute de mii de proiecte similare, ale altor români, pe care nu-i cunoşti.
Duşmanii se tem de o posibilă sincronizare conştientă a puterii de alegere, pe care o avem fiecare dintre noi. Aici se află răspunsul şi punctul de plecare.
..
Cei care doresc asta se tem de o singură împotrivire colectivă pe care nu o pot controla: aceea care se află ascunsă în fiecare român: şi anume, cât mai mulţi dintre noi să-şi stabilească un scop şi o misiune pentru viaţa lui, pe care să o modeleze în virtutea deciziilor făcute. Decizii care-i exclud desigur pe ei, pe succesori. Sincronicitatea în decizie a sute de mii de români care privesc cu fermitate spre viaţa lor, care trebuie schimbată, reprezintă un pericol de moarte pentru duşmanul din interior. Deoarece operaţiunea de reconstruire trebuie începută cu o unealtă nouă, surpriză demobilizantă pentru adversari şi optimizantă pentru partizani. Deci creaţie de nou superior cu funcţie de surpriză invincibilă.

Problema este ca un proiect nu trebuie sa aiba ca obiectiv doar jos cu liderii de la putere. Un obiectiv trebuie sa priveasca in viitor sa fie un program pentru a construi ceva performant.

Schimbarea liderilor politici nu-i un obiectiv care sa mobilizeze cetatenii, in special dupa atatea deziluzii.  Raul nu dispare odata cu schimbarea oamenilor pentru ca el este instalat in mentalitate, in valorile si in regulile dupa care functioneaza societatea.
Acum sunt la mare cinste: loialitatea, obedienta, disciplina militara, santajul, strivirea „dusmanului”, adica a tuturor celor care nu aproba ideile celor puternici.

In ’89 PCR-ul a fost decapitat, dar filozofia de functionare a societatii s-a conservat.  Ceausescu, Iliescu sau Basescu sunt niste nume, care vorba lui Marin Sorescu „trebuiau sa poarte un nume„. Si daca erau alti lideri cu alte nume comportamentul lor era acelasi, pentru ca filozofia dupa care functioneaza societatea este de asa natura incat scoate la suprafata rezidurile umane.

Un motiv care sa antreneze cetatenii trebuie sa fie o societate care functioneaza normal, sa fie credibil, sa surprinda prin simplitate ca „oul lui Columb”.

O societate isi schimba comportamentul daca se schimba regulie care-i guverneaza functionarea, ori in Romania se constata o conservare a mecanismelor aparatului administrativ! Daca in invatamant am avut mai multe legi, in administratie nu s-a schimbat nimic.

Cetatenii trebuie sa afle cauzele raului si cum pot fi ele eliminate.
Ca sa aflii cauzele si solutiile trebuie sa existe dezbateri, ori tocmai acest lucru lipseste atat in partide cat si in societate.

Nu avem partide si organizatii care sa aiba pe agenda studierea si perfectionarea sistemului politic si administrativ.
Partidele ar trebui sa fie „incubatoare” de politici, si daca nu avem partide si nici ONG-uri care sa aiba acest rol puterea este scapata de sub orice control.

Nici o problema nu se rezolva prin separare.
Acest sistem al discutiilor nu trebuie sa fie unul al elitelor, pentru ca atunci nu ajunge la marea masa a cetatenilor. Dialogul trebuie sa fie impreuna: tineri si varstnici, intelectuali si cei fara studii, femei si barbati, functionari si privati, romani si minoritari, profesori si parinti in cazul invatamantului etc…

Femeile nu rezolva problema femeii prin intermendiul organizatiilor feministe, minoritarii nu rezolva probleme lor prin intermediul organizatiilor minoritarilor, problema tineretului nu se rezolva cu organizatii de tineret, invatamantul nu-l rezolva profesorii si reforma justitiei nu o rezolva oameni legii.

Abordarile pe categoii de cetateni nu fac decat sa radicalizeze combatantii.

Atata timp cat nu ne adunam sa discutam nu se rezolva nimic!
Dialogul este primul si cel mai important pas ca sa iesim din starea de „turmentare”.

O singura lupta este justifcata, lupta pentru apararea libertatii si a democratiei!
Democratia nu ne-o ofera cei de la putere, ea se apara in fiecare zi de puterea care vrea sa o confiste. Lupta pentru democratie si pentru libertate este singura lupta pe care trebuie sa o duca cetatenii.
In Romania se practica lupta cu „dusmanii” inventati de clasa politica, ca sa sa nu fim atenti si sa nu avem timp si sa ne concentral pe lupta impotriva acapararii puterii.

Am ramas consecvent cu ideile fixe si putine!

Anunțuri

Despre Deceneu
"Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervina.” - Albert Einstein

3 Responses to Romanul turmentat!

  1. Parlamentarii nefiind specialişti în toate domeniile, eu cred că e datoria noastră să le aducem la cunoştinţă ce pot face. Fireşte că îi vom critica dacă uită pentru ce sunt trimişi în Parlament, dacă greşesc, dacă spun una şi fac alta, dar în acelaşi timp merită să ne întrebăm câţi dintre noi am putea fi în locul lor, nu la aranjamente şi intrigi politice, ci în situaţia de a ne încărca în fiecare zi cu problemele altora ştiind totodată că nu le-am putea rezolva pe toate nici dacă am vrea. Eu cred că este un lucru la care ar trebui să medităm înainte de a arunca spre ei cu noroi de fiecare dată când ies în public. Să-i taxăm doar când merită.

    • Deceneu says:

      Un parlamentar nu trebuie sa ofere solutii. El trebuie sa preia solutiile de la partidul care l-a propus si sa urmareasca legiferarea lor.

  2. Vă imaginaţi, cred, mutrele stupefiate ale “sudiştilor” şi hohotele noastre de râs !!! Sper că pe cei pe care i-am tratat aşa, i-am învăţat minte (sau măcar le-am dat de gândit un pic) şi că au înţeles că vorbim serios când spunem că „cine n-are ungur să-şi cumpere“!

%d blogeri au apreciat asta: