Erorile UE şi ale României!

Una din acţiunile considerate importante de oficalii UE este politica de coeziune între ţări şi între regiuni. Coeziunea este privită sub aspectul standardului de viaţă, motiv pentru care se încearcă apropierea condiţilor de viaţă ale cetăţenilor prin alocarea de fonduri de la ţări dezvoltate spre cele mai puţin dezvoltate. Se încearcă astfel să se reducă migraţia de poulatie din ţări sărace spre ţări bogate apărută odată cu libertatea de mişcare.
Într-un interviu recent la tv un oficial spunea că s-au făcut erori la alocare de fonduri pentru că fondurile au fost cheltuite neglijent, sau nu au fost alocate spre domenii importante şi că se încearcă remedierea procedurilor şi un control mai bun. Ideea aplicării coeziunii are multe similitudini cu ideile comuniste de nivelare a veniturilor.

Ce nu înţeleg oficialii este că diferenţa de standarde de viaţă este consecinţă unor sisteme diferite de administrare şi de funcţionare a puterii. Citește mai mult din acest articol

Razboiul dintre vest si est se amplifica in Romania!

Numirea premierului scoate in evidenta o lupta surda pentru putere intre acolitii celor din est si a celor din vest.
Occidentul si in special americanii au pierdut teren in 2016 prin mai multe zone ale lumii.
– In Siria mizand pe rebelii care s-au dovedit lipsiti de scrupule, sau de-a dreptul sadici au ratat.
– In Ucraina regiunile din sud-est simpatizeaza cu rusii, iar maidanul nu a adus mari beneficiii.
– Turcia lui Erdogan a schimbat tabara.
– Moldovenii au votat pentru un presedinte pro-rus, dupa ce romanii care s-au declarat pro-occidentali au dezamagit.
– In Romania a revenit la putere PSD-ul dupa ce „dreapta” s-a compromis printr-un comportament lamentabil atat in perioada Basescu cat si dupa.

De ce au avut occidentalii atatea esecuri? Citește mai mult din acest articol

Eşecurile „revoluţiilor” din estul Europei şi din orient şi riscul propagării inverse!

Sfârşitul secolului al-XX-lea şi începutul secolului XXI a fost marcat de mişcări de eliberare a diverselor naţiuni.

Au început cu lagărul comunist în ’89, au continuat cu „primăvară arabă” şi cu „maidanul” din Ucraina.

Au fost mişcări de destabilizare a unor regimuri corupte care ţineau populaţia sub opresiune. S-a considerat că populaţia odată eliberată va şti să-şi găsească drumul spre democraţie.

Din păcate lucrurile nu s-au desfăşurat conform aşteptărilor. Citește mai mult din acest articol

Reforma Uniunii Europene!

Este evident ca Uniunea Europeana nu si-a gasit formula optima de functionare. Se pare ca nici nu a fost cautata. Unora le convine ca lucrurile sa ramana ambigue, respectiv celor care conduc uniunea.  Problema reformelor se pune atunci cand apare o criza a puterii, un conflict intre tarile care iau decizii, in cazul de fata Germania si Franta versus Marea Britanie.

Englezii au fost reticenti in aderarea deplina la UE, la moneda comuna. De asemenea au beneficiat si de privilegii in ce priveste beneficiile. Premierul Cameron a promis sa organizeze un referendum privind apartenenta Marii Britanii la UE.

Totata lumea este de acord ca sunt necesare reforme, dar directiile in care sa se indrepte UE sunt divergente.

O tendinta este de formare a unei UE mai integrate ca o uniune federala, iar la polul opus este viziunea de uniune functionand ca o piata comuna sustinuta de Marea Britanie. Citește mai mult din acest articol

UE scindata de diferenta culturala vest-est!

Cu ocazia problemei migrantilor s-a putut constata doua pozitii divergente, care au aliniat pe de o parte tarile vestice si pe de alta parte tarile provenite din blocul estic.
Problema a fost declansata de mecanismul de repartizare a imigrantilor. Oficialii nostrii au fost cei mai vocali, dar si cei mai penibili cu cifra lor exacta. Daca ar fi putut-o exprima in zecimale ar fi facut-o sa ne convinga ca totul este calculat matematic.

De unde provine diferenta de abordare?
Din stilul diferit al managementului politic si administrativ, un model occidental in care se rezolva fenomene prin proceduri, versus un model oriental in care se rezolva cazuri punctuale prin decizii specifice! Citește mai mult din acest articol

Asasinii economici!

Intr-un articol din Cotidianul, in care prof. dr. Afrodita Iorgulescu recomanda cartea lui John Perkins „Confesiunile unui asasin economic”, mi-a atras atentia o remarca foarte importanta cu care am cochetat de mult timp, cum ca fenomenul polarizarii sustinut de corporatiile multinationale este un fenomen care nu este organizat si condus de un grup de oameni, este condus de un concept, deci este un fenomen natural al promovarii intereselor fara scrupule. Citește mai mult din acest articol

UE – Ucraina – Rusia!

Desi oficialii occidentali se perinda intre cancelarile ocidentatale si Kiev sau Chisinau, si uneori mai fac cate o escala la Bucuresti sa-i traga de urechi pe politicienii nostrii iresponsabili, pe care i-a „luat gura pe dinainte”, in media nu se prezinta mare lucru.

Analistii romani sunt absenti. Se dau doar stiri despre evenimentele din Ucraina, numar de morti aeronave sau blindate scoase din lupta etc…
Ei au o singura tema de comentat, respectiv declaratiile belicoase ale „liderilor” politici.

Situatia din Ucraina este destul de previzibila.

Daca Ucraina nu va fi sub tutela Rusiei in totalitate, atunci partea estica si cea sudica, in mai putin de un an, cu siguranta vor fi rusesti ! Citește mai mult din acest articol

Ce alegem la europarlamentare?

Cetateanul turmentat intreba ‘eu cu cine votez’?

A. de Vigny spunea „Cele mai utile cuvinte dintre toate limbile sunt, dupa parerea mea, cuvintele pentru ce?

Intrebarea corecta este pentru ce votam?
Exista diferente de viziune  intre partidele politice romanesti in ce priveste viitorul UE?
Nimeni nu prezinta asemena viziuni si nu exista dezbateri desi subiecte ar fi.

Cel mai important este cum sa arate UE, ca o federatie sau ca o piata comuna, care sunt oprtunitatiile si riscurile, cum se aloca subventiile sau ce sanctiuni s-ar putea adopta?
Politicienii nostri nu au opinii.
Atunci ce cauta in parlamentul UE?
Ii alegem sa faca figuratie?

In lipsa unor asemenea dezbateri va invit sa urmariti interviul cu europarlametarul Nigel Farage !

 

Nigel Farage acuza liderii europeni de subminarea democratiei.

Eu as dori sa ma reprezinte un parlamentar cu asemenea idei, dar din pacate nu putem sa-l votam si in Romania nu avem un candidat cu asemenea idei!

Criza continua – tensiunile se acutizeaza!

Evolutia unui fenomen se poate anticipa daca-i cunosti cauzele si urmaresti evolutia acestora.
Evolutia unui fenomen se mentine daca se conserva cauzele intacte, si evolutia lui se poate modifica actionand asupra elementelor care-l influenteaza.
De multe ori cauzele sunt efecte ale altor cauze, formandu-se un asa numit „lant cauza-efect”.

De cand am deschis blogul mi-am propus sa ajung in pasi mici la „originea raului”, la cauza cauzelor.

In cazul de fata criza mondiala si criza romaneasca sunt determinate de elemente care isi conserva evolutia, deci criza isi conserva ascensiunea.

Care sunt elementele care au favorizat criza?

O idee vehiculata si acceptata in lumea analistilor economici, este ca vinovata de criza globala este migrarea capitalului investitional de la populatie la bancheri, si directionarea investitiilor spre cheltuieli si investitii guvernamentale nerentabile sau chiar inutile.
Citește mai mult din acest articol

Criza in ascensiune!

Criza economica se amplifica in loc sa-si reduca amploarea, desi oficialii transmit mesaje optimiste.

Cauza crizei este concentrarea capitalului, a celui  bancar in mod special, si antrenarea clasei politice in sustinerea masurilor propuse de banci.  FMI-ul a jucat si joaca un rol activ in amplificarea crizei si in disperasarea ei in tarile emergente sub pretextul ca acorda ajutoare.

In continuare prezint articolele unuia din analistii economici mai putin cunscuti publicului larg, pentru ca nu l-am vazut prezent la tv,  si care scrie in Bursa sub semnatura lui  CĂLIN RECHEA

In articolul  De câte crize este nevoie pentru a învăţa lecţiile expansiunii necontrolate a creditării?  BURSA 18.09.2013, se face referire al raportul trimestrial al Bank for International Settlements (BIS)  din care citeaza comentarile specialistilor.

Mi se pare că asistăm la o revenire a exceselor din 2007, ba chiar mai rău„, a declarat recent William White, fost economist-şef la BIS şi unul dintre puţinii oficiali ai sistemului bancar internaţional care au avertizat cu privire la pericolele creşterii explozive a creditării înainte de 2007, conform unui articol din cotidianul britanic The Telegraph.
White a mai precizat că „toate dezechilibrele sunt încă aici, iar ponderea datoriilor totale în PIB de la nivelul economiilor dezvoltate este cu 30% mai mare decât în acea perioadă”. În plus, a mai apărut şi problema bulelor speculative în economiile emergente.

Conform ultimelor date de la BIS, pentru T1 2013, în timp ce expunerile directe ale băncilor faţă de economiile dezvoltate au scăzut cu circa 340 miliarde de dolari, până la 21,3 trilioane de dolari, expunerile directe faţă de economiile emergente au crescut cu 266,8 miliarde de dolari, ajungând la un nou record, de 3,4 trilioane de dolari (vezi grafic).

Expunerea bancilor din economiile dezvoltate si din economiile emergente

Expunerea bancilor

Se observa ca economiile tarilor emergente au expunerea in crestere, pe cand economiile dezvoltatea au tendinta de scadere a expunerii. Imprumutul pe care l-a luat Romania in 2009 de la FMI, cand guverna PDL-ul si PSD-ul, a contribuit la expunerea Romaniei si la salvarea „sistemului bancar ticalosit”, dupa cum scriam in 2009.

Asta inseamna ca banii sunt directionati spre investitii de tip tezaurizare in tarile emergente unde se pot achizitiona elemente concrete, cum sunt zacamintele, terenurile si padurile, care isi vor spori valoarea in timp. Asa se poate justifica si asaltul pentru RMGC.

În ceea ce priveşte condiţiile de finanţare ale băncilor, raportul BIS constată o creştere semnificativă a finanţărilor prin credite subordonate, structurate în aşa fel încât să poată fi incluse în capitalul reglementat. În cazul băncilor europene, acestea au crescut de peste trei ori în perioada iunie 2012 – iunie 2013 faţă de perioada iunie 2011 – iunie 2012, până la 52 miliarde de dolari, iar în SUA creditele subordonate acordate băncilor au crescut de aproape 10 ori, până la 22 miliarde de dolari.
Concluzia?
Se pare că nimeni nu a învăţat lecţiile expansiunii necontrolate a creditării.
De ce? Deoarece costul greşelilor nu a fost suportat de cei responsabili, iar băncile centrale au fost mereu gata să le acopere cavernele bilanţiere prin emisiuni monetare la fel de necontrolate.
..
William White este convins că „cei cinci ani care au trecut de la falimentul Lehman Brothers au fost risipiţi, iar dezechilibrele din sistemul financiar global sunt mult mai mari„.

Nu numai ca cei vinovati nu au suportat costul greselilor, averile lor au cu prosperat in plina criza si societatiile s-au polarizat. Si BNR este coautoarea la aceste politici de creditare, prin consultanta pe care o acorda guvernului.

Intr-un alt articol Soluţiile globale pentru problemele globale sunt o iluzie periculoasă BURSA 26.06.2013 de acelasi autor se afirma urmatoarele: (merita citit tot articolul) !

Stephen Cecchetti, succesorul lui White în postul de economist şef al BIS

a precizat că „natura şi mărimea riscurilor asumate de instituţiile financiare sunt mult mai mari decât am crezut„, deoarece „problema fundamentală este divergenţa dintre interesele băncilor şi cele ale societăţii„.
Sursa acestui conflict de interese vine de la răspunderea limitată a proprietarilor şi de la creşterea gradului de leverage, care implică stimularea investiţiilor riscante. „Băncile au ştiut că, prin creşterea propriilor dimensiuni, vor deveni prea mari pentru a intra în faliment„, a mai arătat economistul şef de la BIS.
..
Jaime Caruana, al cărui mandat de director general al BIS a fost prelungit, a arătat, în cadrul aceleiaşi conferinţe anuale a BIS, că „relaxarea condiţiilor financiare are un efect limitat pentru revitalizarea creşterii economice, atunci când bilanţurile sunt deteriorate şi resursele sunt alocate greşit pe scară largă„…
Didier Sornette, profesor la Institutul Federal de Tehnologie din Zürich şi specialist în geofizică şi dinamica sistemelor complexe, scria despre „iluzia maşinii monetare perpetue” într-un articol din octombrie 2012. În opinia profesorului Sornette, există dovezi puternice care arată că „din prima jumătate a anilor „80, consumul a fost finanţat prin economii tot mai reduse, compensate de creşterea accelerată a profiturilor financiare, a preţurilor locuinţelor şi de creşterea explozivă a datoriilor„.
În baza de date AMECO a Comisiei Europene se găsesc dovezi pentru afirmaţiile sale. În cazul economiei Statelor Unite, ponderea consumului privat din PIB a început să crească accelerat (vezi graficul 1), pe fondul unei scăderi a ponderii veniturilor salariale, care a condus la o diferenţă negativă de peste zece punc¬te procentuale din PIB la sfârşitul anului 2008.
Pentru cele 15 state care formau UE înainte de extinderea din 2004, înfiinţarea ECU în 1995 (n.a. Unitatea Monetară Europeană, precursor al euro) a dat semnalul unei convergenţe cu efecte extrem de negative între salarii şi consum (vezi graficul 2).

Evolutia veniturilor si a consumului

Evolutia veniturilor si a consumului


Cresterea consumului peste nivelul veniturilor are o singura explicatie, a consumului in baza veniturilor viitoare, respectiv a creditelor bancare. Un asemena consum nu este sustenabil pe termen lung.

 
Economisirea a dispărut din peisajul economic european, iar odată cu ea a dispărut şi mecanismul unei dezvoltări sustenabile a capitalului, care a condus la scăderea productivităţii.
În acest context, profesorul Sornette pune o întrebare simplă: „Este sustenabil pentru o economie care creşte, în termeni reali, cu 2 – 3% pe an să asigure un randament de 10 – 15%, având în vedere oportunităţile de investiţii disponibile pentru toţi investitorii?
Răspunsul este negativ, desigur, dar realitatea a fost mascată pentru mult timp de politicile ultrarelaxate ale băncilor centrale, care au deschis zăgazul unei avalanşe monetare fără precedent asupra economiei mondiale.

„Colaborarea” fructuoasă dintre autorităţile fiscale şi cele monetare a făcut posibilă o dublare a bilanţurilor băncilor centrale faţă de 2007, până la 20 de trilioane de dolari, şi creşterea datoriilor publice, în acelaşi interval, cu circa 23 de trilioane de dolari, conform datelor de la BIS.
Fără rezultate notabile în ceea ce priveşte restructurarea economică, explozia monetară din ultimii ani confirmă faptul că „nu putem rezolva problemele folosind acelaşi tip de gândire utilizat atunci când le-am creat„, după cum spunea odată Albert Einstein.


Adevărata soluţie a crizei actuale nu o reprezintă creşterea gradului de centralizare şi coordonare la nivelul economiei globale, ci descentralizarea şi cooperarea economică. De asemenea, noua structură economică globală nu se poate dezvolta pe bazele monetare din ultimele patru decade, un sistem caracterizat de schema piramidală a banilor de hârtie construită în jurul dolarului.
Ignorând mostra înţelepciunii lui Einstein de mai sus, autorităţilor parcă doresc să confirme un alt dicton al său: „Nebunia este a face acelaşi lucru la nesfârşit, aşteptând rezultate diferite„.

Criza se amplifica deoarece se incearca atenuarea ei cu aceleasi masuri care au provocat-o, respectiv cu bani ieftini care ajung la investitori mari. Daca va amintiti in anii ’90 subventile de pentru agricultura ajungeau la petrom si la industria de ingrasaminte. Acelasi lucru se intampla cu banii pompati de guverne in economie. Ei ajung in sistemul bancar sau la marile companii.

Cei interesati de evolutia economiei mondiale, le recomand sa urmareasca articolele documentate, pentru ca sunt informatii care nu apar la tv!

%d blogeri au apreciat: