Cauzele diferenţelor de evoluţia a naţiunilor.

Ţările de pe mapamond s-au dezvoltat neuniform şi în timp s-a ajuns la decalaje în dezvoltarea lor şi implicit în nivelul de trai al cetăţenilor.

– Diferenţa nu este datorită faptului că unele au avut colonii şi altele nu cum susţin unii, pentru că sunt ţări care n-au au avut colonii mai dezvoltate decât cele care au avut. Nici pentru că ar fi avut “lideri providenţiali”. Liderii providenţiali că Hitler, Napoleon etc… de regulă le-au dus în prăpastie.

– Resursele naturale nu asigura un nivel de trai ridicat, pentru că există exemplul ţărilor exportatoare de petrol care au populaţie săracă şi economie slab dezvoltată, şi ţări ca Japonia fără resurse, dar cu economie puternică şi populaţie cu nivel de trai ridicat.

– Nici cultură nu a fost determinantă, pentru că după al doilea război mondial două ţări au fost divizate: Germania şi Corea, şi cele care au intrat în comunism au stagnat, pe când cele care au funcţionat în capitalism au avut prosperitate deşi au pornit de la acelaşi nivel cultural.

Atunci ce a făcut să existe această diferenţa între evoluţia a două ţări cu populaţii identice, între ţările din sudul şi nordul Europei, sau între ţări din Europa şi cele din America Latină sau din Asia?
Diferenţa este dată de cine controlează sistemul de putere: cetăţenii sau o minoritate a color bogaţi sau a celor care controlează instituţile de forţă, pentru că puterea deserveşte interesele celor care o controlează.

– Ţările în care puterea a fost controlată de cetăţeni, prin competiţia pentru putere a partidelor politice, au avut o devoltare continuă. Partidele nu-şi permit să ignore problemele cetăţenilor pentru că riscă să piardă puterea şi atunci le explică cetăţenilor de ce sunt necesare deciziile şi îi consulta înainte de a adopta decizii majore. Gradul de implicare şi de participare a cetăţenilor la conducerea, la administrarea societăţii şi la perfecţionarea continuă unui sistem care funcţionează pe baza de proceduri au asigurat o politică în interesul lor.

– Ţările în care cei bogaţi sau militarii au controlat puterea şi prin ea populaţia, sunt ţări cu cetăţeni cu un nivel de trăi scăzut şi cu perfomate economice slabe. Acolo unde nu există o competiţie reală pentru putere, unde populaţia este apatică şi nu se interesează de politică, unde cei de la putere se consideră de neclintit, cetăţenii sunt ignoraţi, corupţia şi nepotismul prosperă şi economia se prăbuşeşte.

Practic performanţele diferite sunt datorate unor modele diferite după care funcţionează societatea, şi există două tipuri de modele prezentate anterior: modelul democratic occidental care funcţionează după proceduri/reguli, şi modelul de lider de tip feudal sau militar, în care liderii decid, răspândit în general în orient, în Africa şi în America Latină.

După ce criterii ne putem da seama dacă cetăţenii controlează sau influenţează puterea?
După transparenţă deciziilor şi gradul de democraţie în adoptarea lor.

  •  Puterea care face şi ţine totul secret, care ia decizii şi apoi şi le justifică, sau nici nu le mai justitfica, cu politicieni şi funcţionari aroganţi este o putere care nu este controlată de cetăţeni. Secretul este invocat din motive de securitate naţională, dar el este utilizat că să acopere corupţia şi ilegalităţile.
  • Lipsa dezbaterilor cu cetăţenii şi chiar în interiorul partidelor politice, lipsa consultărilor populare, a referendumurilor demonstrează indiferenţă puterii la problemele cetăţenilor.
  • Preocuparea puterii pentru controlul şi manipularea cetăţenilor reflectat în avantajele pe care le acordă celor care le asigură stabiliatea la putere: servicii, mass-media, justiţie etc…

Dacă observăm ţările din nordul Europei au şi cele mai multe ONG-uri şi proteste când puterea ia decizii care le limitează drepturile, iar la polul opus sunt ţările fără societate civilă.

Naţiunile care au valorificat inteligenţă unui număr mare de cetăţeni prin democraţie şi liberă iniţiativa, au avut prosperitate, pe când cele care au fost conduse de o elită restrânsă au avut un ritm de dezvoltare scăzut.

În concluzie o societate că să funcţioneze după un model democrat performant trebuie să aibă o competitie autentica a partidelor pentru putere şi o societate civilă implicată/activă, care să pretindă transparenţă, consultare şi aprobarea decizilor majore.
Această implicare este elementul principal de care depind toate celelalte.

Lipsa democraţiei este şi din cauza apatiei populaţiei, din cauza că populaţia nu conştientizează că şi bunurile comunitatiilor locale le aparţin lor şi calitatea administrării lor şi a a taxelor, se reflectă în nivelul de trăi.

Cei de la putere nu au nici un interes să implice cetăţenii, să-şi asume responsabilităţi şi să renunţe la dreptul de a lua decizii. O fac numai dacă există presiune socială, şi riscă să piardă puterea dacă nu adopta măsuri solicitate de cetăţeni.

Anunțuri

Modelul democrat ce funcţionează după proceduri

În ţările dezvoltate funcţionarea instituţilor se face pe baza pocedurilor.
Prin proceduri se reglementează rezolvarea unui fenomen, nu se rezolva cazuri individuale ca în sistemul de comandă cu lideri.

Societatea este cum spunea Ibsen “O comunitate e că o corabie; fiecare trebuie să fie pregătit să treacă la cârmă”. Nu contează persoană care-i la conducere, pentru că societatea funcţionează ca un mecanism programat.
Citește mai mult din acest articol

Modelul societăţilor de tip feudal sau conduse de lideri

În ţările africane, asiatice sau din America Latină, societăţile funcţionează cu un sistemul bazat pe lideri, conducători care iau decizii pentru comunitate aşa cum decid comandanţii în armata sau liderii religioşi.
Citește mai mult din acest articol

Ce s-a intâmplat cu “luminiţa de la capătul tunelului”

In anii ‘90 se vorbea despre “luminiţa de la capătul tunelului” , dar nu prea se ştia ce vrea ea sa reprezinte.

Luminiţa din ‘90  era privită că o ţintă a reformelor pentru a atinge standardele occidentale. În anii ‘90 se vorbea de democraţie şi cum să se facă reformele, rapid sau “reforma şoc” în varianta liberală, sau lent şi fără dureri în varianta FSN. După 2000 nu s-a mai discutat nimic despre cum să se facă reforma pentru că au rams în politică adepţii aceleiaşi strategii FSN-iste. Visul lui Ion Iliescu să se formeze mai multe curente politice în cadrul FSN-ului s-a realizat.
John Quinton spunea că „Politicienii sunt oamenii care, atunci când văd luminiţa de la capătul tunelului, aleargă şi mai cumpără tunel.”  Politicienii au demolat tunelul să nu vedem luminiţa şi ne ţin în beznă de 27 de ani. Mass-media nu da nici un semn că ar fi interesată. Nu mai strigă nimeni “aţi minţit poporul cu televizorul“ că în anii ‘90,  nu pentru că ar avea încredere în televiziuni, dar este un semn că oamenii s-au blazat.
Se mai face referire la reforma când se numeşte un ministru care promite să facă o lege pe care nu mai ajunge s-o pună în aplicare, pentru că vine altul şi o demolează.

România a încremenit în sistemul pe care l-a moştenit în ‘89.

Citește mai mult din acest articol

Eşecurile „revoluţiilor” din estul Europei şi din orient şi riscul propagării inverse!

Sfârşitul secolului al-XX-lea şi începutul secolului XXI a fost marcat de mişcări de eliberare a diverselor naţiuni.

Au început cu lagărul comunist în ’89, au continuat cu „primăvară arabă” şi cu „maidanul” din Ucraina.

Au fost mişcări de destabilizare a unor regimuri corupte care ţineau populaţia sub opresiune. S-a considerat că populaţia odată eliberată va şti să-şi găsească drumul spre democraţie.

Din păcate lucrurile nu s-au desfăşurat conform aşteptărilor. Citește mai mult din acest articol

Impiedicarea votului multiplu o „tichie de margaritar”!

Nu am avut timp sa studiez ultima lege a alegerilor  si am presupus ca nu s-au adus modificari majore. O stire cum ca s-a pus in dezbatere publica modificarea unei hotarari a AEP, m-a determinat sa ma uit despre ce-i vorba si am avut o mare si neplacuta surpriza.

Legea nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor,  precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanent(.pdf) are cateva noutati cu impact negativ la adresa credibilitatii rezultatului alegerilor si un impact financiar mare.

O prima constatare este ca legea 208/2015 reglementeaza doua domenii distincte: procesul alegerilor parlamentare si elemente de organizare si functionare a AEP ceea ce nu este normal.

Daca se reglementeaza in acte juridice separate, modelul buletinelor de vot, a stampilelor, a traseului lor de ce nu s-ar separa organizarea si functionarea AEP de legea alegerilor parlamentare?  AEP se ocupa si de alegerile locale si prezidentiale nu doar de cele parlamentare asa ca articolele ce vizeaza organizarea si atributiile nu aveau ce cauta in legea alegerilor. Citește mai mult din acest articol

Lupta non-violenta!

Srdja Popovic in video-ul  Cum sa scapi de un dictator vorbeste despre lupta non-violenta! Citește mai mult din acest articol

%d blogeri au apreciat asta: