Ce s-a intâmplat cu “luminiţa de la capătul tunelului”

In anii ‘90 se vorbea despre “luminiţa de la capătul tunelului” , dar nu prea se ştia ce vrea ea sa reprezinte.

Luminiţa din ‘90  era privită că o ţintă a reformelor pentru a atinge standardele occidentale. În anii ‘90 se vorbea de democraţie şi cum să se facă reformele, rapid sau “reforma şoc” în varianta liberală, sau lent şi fără dureri în varianta FSN. După 2000 nu s-a mai discutat nimic despre cum să se facă reforma pentru că au rams în politică adepţii aceleiaşi strategii FSN-iste. Visul lui Ion Iliescu să se formeze mai multe curente politice în cadrul FSN-ului s-a realizat.
John Quinton spunea că „Politicienii sunt oamenii care, atunci când văd luminiţa de la capătul tunelului, aleargă şi mai cumpără tunel.”  Politicienii au demolat tunelul să nu vedem luminiţa şi ne ţin în beznă de 27 de ani. Mass-media nu da nici un semn că ar fi interesată. Nu mai strigă nimeni “aţi minţit poporul cu televizorul“ că în anii ‘90,  nu pentru că ar avea încredere în televiziuni, dar este un semn că oamenii s-au blazat.
Se mai face referire la reforma când se numeşte un ministru care promite să facă o lege pe care nu mai ajunge s-o pună în aplicare, pentru că vine altul şi o demolează.

România a încremenit în sistemul pe care l-a moştenit în ‘89.

Citește mai mult din acest articol

Eşecurile „revoluţiilor” din estul Europei şi din orient şi riscul propagării inverse!

Sfârşitul secolului al-XX-lea şi începutul secolului XXI a fost marcat de mişcări de eliberare a diverselor naţiuni.

Au început cu lagărul comunist în ’89, au continuat cu „primăvară arabă” şi cu „maidanul” din Ucraina.

Au fost mişcări de destabilizare a unor regimuri corupte care ţineau populaţia sub opresiune. S-a considerat că populaţia odată eliberată va şti să-şi găsească drumul spre democraţie.

Din păcate lucrurile nu s-au desfăşurat conform aşteptărilor. Citește mai mult din acest articol

Lupta non-violenta!

Srdja Popovic in video-ul  Cum sa scapi de un dictator vorbeste despre lupta non-violenta! Citește mai mult din acest articol

Ura o masura a „valorii”, cultivata de putere!

Recent la emisiunea Nocturne de la TVR, din care am prins ultima parte, invitatul G. Liiceanu a vorbit cu admiratie despre ura.

Ura o considera o confirmare  a succesului, un efect al invidiei. Afirma ca atunci cand cineva este urat, inseamna ca a atins tinta si este invidiat. Domnia sa probabil este foarte mandru de ura pe care considera ca a atras-o, si care-i confirma succesul in viata.

Eu nu am vazut prea multa ura in jurul meu. Cei care sunt agresivi si urasc sunt „mercenarii” oamenilor politici din media si online.

Oamenii normali admira sau detesta pe semenii lor, nu-i urasc.  Mi-e teama ca Dl Liiceanu confunda dispretul cu ura si „se imbata cu apa rece”. Citește mai mult din acest articol

‘Pentru ce’ sau cine-i ‘ţapul’!

Motto: Cele mai utile cuvinte dintre toate limbile sunt, dupa parerea mea, cuvintelepentru ce‘?  (A. de Vigny)

Navigând prin online şi asistând la emisiuni radio-tv, am observat ca toată viaţa politică românească se invârte in jurul persoanelor. Cine va fi ales, cine va fi arestat, cine va fi numit intr-o funcţie, cine ne vizitează şi ce declară etc…

Suntem obsedaţi de cine sunt conducătorii şi cine sunt vinovaţii, cine sunt autorii, cine sunt conspiraţioniştii!

Se pare ca toată omenirea este imparţită intre aceaste două intebari obsesive cine şi pentru ce.

In comunitaţile in care intrebarea dominantă a fost „cine”, s-au rotit liderii la putere dar lucrurile au stagnat, pentru ca nu s-au depistat şi nu s-au eliminat cauzele. Liderii aleşi sau numiti au devenit „ţapi ispăşitori”, chiar dacă ei nu aveau putere de decizie!

Cei care au fost guvernaţi de intrebarea „pentru ce”, au trecut la intrebarea fireasca „cum” să facem, au găsit soluţii la probleme şi la fenomene, societatea a evoluat şi au inceput să domine economic pe cei care s-au rotit ca hamsterii in jurul intrebării „cine”, devorandu-şi liderii.

Noi românii suntem tributari mentalităţii orientale a intrebăriicine” este următorul ‘ţap ispăşitor’! Citește mai mult din acest articol

Apel la memorie, reflectie si moralitate!

In urma cu 10 ani am salvat textul unui articol publicat in Romania Libera, pe care-l redau integral mai jos.

Apel la memorie, reflectie si moralitate
Interviu cu surorile seniorului Corneliu Coposu, doamnele Flavia Balescu si Rodica Coposu – Vineri 15 Aprilie 2005

Citește mai mult din acest articol

Statul functionarilor sau statul cetatenilor!

Din subiectul anterior Statul politienesc al procurorilor duce spre colaps!, multi au inteles ca este un atac la adresa DNA. Nu DNA-ul era ideea, desi dupa parerea mea existenta DNA are efecte negative mai mari decat cele pozitive.

Romania are DNA dar nu are justitie, iar alte tari au justitie fara DNA.

DNA-ul care functioneaza ca departamentul de anchete penale ale fostei securitati, este institutia cea mai sugestiva pentru a caracteriza majoritatea institutiilor statului roman.

Idea era mai generala, despre un stat osificat, centralizat, cu institutii nefunctionale, condus prin ordin si dupa filozofia sanctiunilor pentru cei care nu se supun, un stat al functinarilor atotputernici care sufoca cetatenii fara aparare.

In Romania administratia si institutiile se conduc prin ordine si dispozitii transmise prin teleconferinte, fax si telefon. Citește mai mult din acest articol

%d blogeri au apreciat asta: