Demnitatea se câştigă !

Mulţi români plecaţi în occident afirmă că le este ruşine să spună că sunt români din cauza proastei imagini pe care o au românii în ţările respective.

Pe de altă parte avem mulţi “activişti” care ne gâdilă orgoliu şi ne spun cât sunt ei şi noi de mândrii că suntem români, şi de câte ori se iveşte un succes sportiv sau la olimpiada de matematică, de fizică sau alt domeniu tehnic, nu ratează ocazia să se “umfle în pene”.

Mândria şi trufia în înţelesul creştinismului sunt păcate şi nişte creştini aşa cum ne pretindem nu ar trebui să păcătuim. Opulenţă şi aroganţă sunt desconsiderate de lumea civilizată. Mândria şi trufia în înţelesul creştinismului sunt păcate şi nişte creştini aşa cum ne pretindem nu ar trebui să păcătuim. Opulenţă şi aroganţă sunt desconsiderate de lumea civilizată.

Când e vorba de a evalua o comunitate în ansamblu, succesele individuale nu au relevanţă .

Un popor este apreciat după demnitatea pe care o are, iar demnitatea presupune ce spun francezii: liberté, égalité, fraternité.

Un popor care nu apreciază libertatea, egalitatea şi solidaritatea şi nu lupta pentru ele, nu poate fi admirat şi respectat.

La vorbe sau lozinci nu ne depăşeşte nimeni, dar la fapte lucrurile stau cu totul altfel.

Libertatea în România este o vorba frumoasă des invocată dar nu este aplicată. Avem libertatea să protestăm dar nu oriunde şi să înjurăm dar suntem ignoraţi. Avem dreptul să recepţionăm din mass-media ce ne spun liderii politicii, iar temele şi comentarile sunt făcute de un număr mic de agenţi de propagandă. Nici o instituţie media nu are în grilă subiecte importante pentru cetăţeni. Avem emisiuni focalizate pe lideri, pe lupta pentru putere, pe dezastrul din economie, pe corupţie, dar nimeni nu încearcă să afle cauzele şi să propună măsuri.

O guvernare a poporului fără informaţii pentru popor, ori fără mijloacele de a ajunge la astfel de informaţii, nu este altceva decât prologul unei farse sau al unei tragedii sau, poate, al amândurora laolaltă. Cunoaşterea va guverna întotdeauna asupra ignoranţei, aşa încât un popor care intenţionează să se auto-guverneze trebuie să se înarmeze cu puterea pe care o conferă cunoaşterea.” (James Madison)

Majoritatea ţărilor care au fost colonii, inclusiv SUA, sărbătoresc ca zi naţională ziua declaraţiei de independenţa, cum a sărbătorit şi România din 1877 până în 1945, ceea ce arată cât de importantă este libertatea pentru o naţiune.

Egalitatea în România este cum o prezintă Grigore Alexandrescu în “Câinele şi căţelul” – “Că voi egalitate, dar nu pentru căţei”. Nimeni nu organizează dezbateri şi nu consultă cetăţenii în probleme fundamentale şi cu impact pe termen lung, nici la nivel de partide politice, nici la nivel de localităţi, ceea ce dovedeşte câtă egalitate există. În România este dificil să se organizeze referendumuri, şi oricum sunt inutile pentru că sunt consultative.

Solidaritatea este cea care a făcut ca naţiunile să prospere, dar este aproape nulă în marea majoritate a societăţii româneşti. Degeaba se clamează pe toate canalele media că trebuie să fim uniţi şi solidari în jurul liderilor, adică nişte supuşi care execută tot ce decid nişte indivizi de la putere. Niciodată nu a fost solidaritate între sclavi şi stăpâni, iar fractura dintre lideri şi cetăţeni subminează progresul societăţii. Acest model de feudalism este depăşit de mult.
Solidaritatea trebuie să fie în jurul intereselor comune, ale unor măsuri benefice pentru cetăţeni, nu pentru susţinerea liderilor la putere.

Adevărată morală, că şi adevărată politică, este aceea care caută să-I apropie pe oameni unii de alţii, că să-şi făurească cu eforturi comune fericirea lor mutuală. Orice morală care separă interesele noastre de acelea ale asociaţilor noştri este falsă, absurdă, contrară naturii.” spunea P. H. D’Holbach

Un popor care acceptă că liderii să-l ignore, să-l umilească, să-i scuipe seminţe în cap şi să radă de cât de proşti sunt cetăţenii nu poate avea pretenţia să fie respectat.
Nici un popor care aşteaptă “să pice pară mălăiaţă în gură lui nătăfleaţă”. Nu vine nimeni din exterior să rezolve problemele unei comunităţi. Cei din exterior au proprile interese materiale.

Drepturile şi libertăţile cer sacrificii şi implicarea cetăţenilor în politică şi în viaţă comunităţii. Lipsa solidarităţii şi apatia cetăţenilor deschide drum liber abuzurilor politicienilor şi a corupţiei.

Albert Einstein spunea – “Lumea nu va fi distrusă de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervină.

Anunțuri

Ce s-a intâmplat cu “luminiţa de la capătul tunelului”

In anii ‘90 se vorbea despre “luminiţa de la capătul tunelului” , dar nu prea se ştia ce vrea ea sa reprezinte.

Luminiţa din ‘90  era privită că o ţintă a reformelor pentru a atinge standardele occidentale. În anii ‘90 se vorbea de democraţie şi cum să se facă reformele, rapid sau “reforma şoc” în varianta liberală, sau lent şi fără dureri în varianta FSN. După 2000 nu s-a mai discutat nimic despre cum să se facă reforma pentru că au rams în politică adepţii aceleiaşi strategii FSN-iste. Visul lui Ion Iliescu să se formeze mai multe curente politice în cadrul FSN-ului s-a realizat.
John Quinton spunea că „Politicienii sunt oamenii care, atunci când văd luminiţa de la capătul tunelului, aleargă şi mai cumpără tunel.”  Politicienii au demolat tunelul să nu vedem luminiţa şi ne ţin în beznă de 27 de ani. Mass-media nu da nici un semn că ar fi interesată. Nu mai strigă nimeni “aţi minţit poporul cu televizorul“ că în anii ‘90,  nu pentru că ar avea încredere în televiziuni, dar este un semn că oamenii s-au blazat.
Se mai face referire la reforma când se numeşte un ministru care promite să facă o lege pe care nu mai ajunge s-o pună în aplicare, pentru că vine altul şi o demolează.

România a încremenit în sistemul pe care l-a moştenit în ‘89.

Citește mai mult din acest articol

Eşecurile „revoluţiilor” din estul Europei şi din orient şi riscul propagării inverse!

Sfârşitul secolului al-XX-lea şi începutul secolului XXI a fost marcat de mişcări de eliberare a diverselor naţiuni.

Au început cu lagărul comunist în ’89, au continuat cu „primăvară arabă” şi cu „maidanul” din Ucraina.

Au fost mişcări de destabilizare a unor regimuri corupte care ţineau populaţia sub opresiune. S-a considerat că populaţia odată eliberată va şti să-şi găsească drumul spre democraţie.

Din păcate lucrurile nu s-au desfăşurat conform aşteptărilor. Citește mai mult din acest articol

Lupta non-violenta!

Srdja Popovic in video-ul  Cum sa scapi de un dictator vorbeste despre lupta non-violenta! Citește mai mult din acest articol

Ura o masura a „valorii”, cultivata de putere!

Recent la emisiunea Nocturne de la TVR, din care am prins ultima parte, invitatul G. Liiceanu a vorbit cu admiratie despre ura.

Ura o considera o confirmare  a succesului, un efect al invidiei. Afirma ca atunci cand cineva este urat, inseamna ca a atins tinta si este invidiat. Domnia sa probabil este foarte mandru de ura pe care considera ca a atras-o, si care-i confirma succesul in viata.

Eu nu am vazut prea multa ura in jurul meu. Cei care sunt agresivi si urasc sunt „mercenarii” oamenilor politici din media si online.

Oamenii normali admira sau detesta pe semenii lor, nu-i urasc.  Mi-e teama ca Dl Liiceanu confunda dispretul cu ura si „se imbata cu apa rece”. Citește mai mult din acest articol

‘Pentru ce’ sau cine-i ‘ţapul’!

Motto: Cele mai utile cuvinte dintre toate limbile sunt, dupa parerea mea, cuvintelepentru ce‘?  (A. de Vigny)

Navigând prin online şi asistând la emisiuni radio-tv, am observat ca toată viaţa politică românească se invârte in jurul persoanelor. Cine va fi ales, cine va fi arestat, cine va fi numit intr-o funcţie, cine ne vizitează şi ce declară etc…

Suntem obsedaţi de cine sunt conducătorii şi cine sunt vinovaţii, cine sunt autorii, cine sunt conspiraţioniştii!

Se pare ca toată omenirea este imparţită intre aceaste două intebari obsesive cine şi pentru ce.

In comunitaţile in care intrebarea dominantă a fost „cine”, s-au rotit liderii la putere dar lucrurile au stagnat, pentru ca nu s-au depistat şi nu s-au eliminat cauzele. Liderii aleşi sau numiti au devenit „ţapi ispăşitori”, chiar dacă ei nu aveau putere de decizie!

Cei care au fost guvernaţi de intrebarea „pentru ce”, au trecut la intrebarea fireasca „cum” să facem, au găsit soluţii la probleme şi la fenomene, societatea a evoluat şi au inceput să domine economic pe cei care s-au rotit ca hamsterii in jurul intrebării „cine”, devorandu-şi liderii.

Noi românii suntem tributari mentalităţii orientale a intrebăriicine” este următorul ‘ţap ispăşitor’! Citește mai mult din acest articol

Apel la memorie, reflectie si moralitate!

In urma cu 10 ani am salvat textul unui articol publicat in Romania Libera, pe care-l redau integral mai jos.

Apel la memorie, reflectie si moralitate
Interviu cu surorile seniorului Corneliu Coposu, doamnele Flavia Balescu si Rodica Coposu – Vineri 15 Aprilie 2005

Citește mai mult din acest articol

%d blogeri au apreciat asta: