Modelul democrat ce funcţionează după proceduri

În ţările dezvoltate funcţionarea instituţilor se face pe baza pocedurilor.
Prin proceduri se reglementează rezolvarea unui fenomen, nu se rezolva cazuri individuale ca în sistemul de comandă cu lideri.

Societatea este cum spunea Ibsen “O comunitate e că o corabie; fiecare trebuie să fie pregătit să treacă la cârmă”. Nu contează persoană care-i la conducere, pentru că societatea funcţionează ca un mecanism programat.

– Funcţionarea după proceduri previne corupţia, nepotismul şi abuzurile.
– Decizia este obiectivă, pentru că reglementările prevăzute în proceduri împiedică decizile arbitrare/subiective  care generează corupţia.
– Viteză de reacţie a sistemului este mai rapidă, pentru că funcţionarii nu mai aşteaptă să ia “şeful” o decizie.
– Funcţionarii au atribuţii foarte bine stabilite prin proceduri, şi când rezolva problemele de fapt aplică procedurile.  Când ceva funcţionează defectuos se analizeza ce nu a funcţionat şi se aplică corecţii la proceduri sau se iau măsuri împotriva celor vinovaţi că nu le-au aplicat.
– Funcţionarii pot să aibă demnitate şi personalitate, nu e nevoie să se umilească în faţă şefilor, pentru că postul şi promovarea sunt evaluate după criterii obiective.
Existenţa criterilor clare de evaluare rezultatelor, a stimulentelor pentru cei care au rezultate peste medie şi a sancţiunilor pentru cei care nu s-au achitat de sarcini, face că funcţionarii să aibă o conduită operativă şi corectă, să refuze să comită abuzuri sau ilegalităţi la solicitarea şefilor.

Implicarea cetăţenilor îşi pune amprenata şi în viaţă politică, atât la alegeri cât şi în cea internă a partidelor politice.

În ţările democrate deciziile majore se iau după dezbateri populare şi după consultarea şi acceptul majorităţii cetăţenilor. Programele partidelor politice prezentate în campania electorală conţin măsurile pe care vor să le ia partidele şi votul să acordă pentru acele măsuri.
Dezbaterea măsurilor şi consultarea este o dovadă de respect faţă de cetăţean.
Cetăţenii sunt preocupaţi de modul în care funcţionează instituţiile şi pretind transparenţă.
Oamenii sunt mult mai implicaţi în viaţă comunităţii, nu au lăsat la discreţia conducătorilor soarta comunităţilor, pretind să fie informaţi şi să se adopte proceduri prin care să li se rezolve probleme.
Campania electorală este o competiţie cu oferte de măsuri pentru creşterea calităţii vieţii, în care fiecare partid încearcă să convingă electoratul că politică lui este mai bună decât ofertele adversarilor, că măsurile propuse de el au ca efect o societate prosperă şi cetăţenii vor trăi mai bine. Cetăţenii nu se mulţumesc să li se spună că vor trăi mai bine, vor să cunoască ce vor face politicienii şi ce efecte estimează.
Lupta politică este o lupta de idei cu argumente, nu se reduce la o lupta agresivă de persoane pentru distrugerea adversarului.
Partidele încearcă să afle problemele cetăţenilor şi să găsească soluţii pentru a câştigă capital electoral, şi pentru asta organizează dezbateri interne şi consultări cu cetăţenii.

Funcţionarea pe baza de proceduri presupune aplicarea principiului subsidiarităţii, adică deciziile se iau la nivelul cel mai de jos posibil. Competenţele se deleagă la un nivel superior numai dacă acolo pot fi rezolvate cu o eficacitate sporită.

În ţările democrate partidele concurează cu programe pentru a obţine puterea, şi dacă nu se achita de obligaţii la următoarele alegeri nu mai primesc voturi. Cetăţenii sunt arbitrii sau judecători. Ei iau atitudine prin manifestaţii şi între alegeri dacă cei de la putere comit abuzuri.

Acesta este modelul spre care ar trebui să ne îndreptăm.