Cauzele diferenţelor de evoluţia a naţiunilor.

Ţările de pe mapamond s-au dezvoltat neuniform şi în timp s-a ajuns la decalaje în dezvoltarea lor şi implicit în nivelul de trai al cetăţenilor.

– Diferenţa nu este datorită faptului că unele au avut colonii şi altele nu cum susţin unii, pentru că sunt ţări care n-au au avut colonii mai dezvoltate decât cele care au avut. Nici pentru că ar fi avut “lideri providenţiali”. Liderii providenţiali că Hitler, Napoleon etc… de regulă le-au dus în prăpastie.

– Resursele naturale nu asigura un nivel de trai ridicat, pentru că există exemplul ţărilor exportatoare de petrol care au populaţie săracă şi economie slab dezvoltată, şi ţări ca Japonia fără resurse, dar cu economie puternică şi populaţie cu nivel de trai ridicat.

– Nici cultură nu a fost determinantă, pentru că după al doilea război mondial două ţări au fost divizate: Germania şi Corea, şi cele care au intrat în comunism au stagnat, pe când cele care au funcţionat în capitalism au avut prosperitate deşi au pornit de la acelaşi nivel cultural.

Atunci ce a făcut să existe această diferenţa între evoluţia a două ţări cu populaţii identice, între ţările din sudul şi nordul Europei, sau între ţări din Europa şi cele din America Latină sau din Asia?
Diferenţa este dată de cine controlează sistemul de putere: cetăţenii sau o minoritate a color bogaţi sau a celor care controlează instituţile de forţă, pentru că puterea deserveşte interesele celor care o controlează.

– Ţările în care puterea a fost controlată de cetăţeni, prin competiţia pentru putere a partidelor politice, au avut o devoltare continuă. Partidele nu-şi permit să ignore problemele cetăţenilor pentru că riscă să piardă puterea şi atunci le explică cetăţenilor de ce sunt necesare deciziile şi îi consulta înainte de a adopta decizii majore. Gradul de implicare şi de participare a cetăţenilor la conducerea, la administrarea societăţii şi la perfecţionarea continuă unui sistem care funcţionează pe baza de proceduri au asigurat o politică în interesul lor.

– Ţările în care cei bogaţi sau militarii au controlat puterea şi prin ea populaţia, sunt ţări cu cetăţeni cu un nivel de trăi scăzut şi cu perfomate economice slabe. Acolo unde nu există o competiţie reală pentru putere, unde populaţia este apatică şi nu se interesează de politică, unde cei de la putere se consideră de neclintit, cetăţenii sunt ignoraţi, corupţia şi nepotismul prosperă şi economia se prăbuşeşte.

Practic performanţele diferite sunt datorate unor modele diferite după care funcţionează societatea, şi există două tipuri de modele prezentate anterior: modelul democratic occidental care funcţionează după proceduri/reguli, şi modelul de lider de tip feudal sau militar, în care liderii decid, răspândit în general în orient, în Africa şi în America Latină.

După ce criterii ne putem da seama dacă cetăţenii controlează sau influenţează puterea?
După transparenţă deciziilor şi gradul de democraţie în adoptarea lor.

  •  Puterea care face şi ţine totul secret, care ia decizii şi apoi şi le justifică, sau nici nu le mai justitfica, cu politicieni şi funcţionari aroganţi este o putere care nu este controlată de cetăţeni. Secretul este invocat din motive de securitate naţională, dar el este utilizat că să acopere corupţia şi ilegalităţile.
  • Lipsa dezbaterilor cu cetăţenii şi chiar în interiorul partidelor politice, lipsa consultărilor populare, a referendumurilor demonstrează indiferenţă puterii la problemele cetăţenilor.
  • Preocuparea puterii pentru controlul şi manipularea cetăţenilor reflectat în avantajele pe care le acordă celor care le asigură stabiliatea la putere: servicii, mass-media, justiţie etc…

Dacă observăm ţările din nordul Europei au şi cele mai multe ONG-uri şi proteste când puterea ia decizii care le limitează drepturile, iar la polul opus sunt ţările fără societate civilă.

Naţiunile care au valorificat inteligenţă unui număr mare de cetăţeni prin democraţie şi liberă iniţiativa, au avut prosperitate, pe când cele care au fost conduse de o elită restrânsă au avut un ritm de dezvoltare scăzut.

În concluzie o societate că să funcţioneze după un model democrat performant trebuie să aibă o competitie autentica a partidelor pentru putere şi o societate civilă implicată/activă, care să pretindă transparenţă, consultare şi aprobarea decizilor majore.
Această implicare este elementul principal de care depind toate celelalte.

Lipsa democraţiei este şi din cauza apatiei populaţiei, din cauza că populaţia nu conştientizează că şi bunurile comunitatiilor locale le aparţin lor şi calitatea administrării lor şi a a taxelor, se reflectă în nivelul de trăi.

Cei de la putere nu au nici un interes să implice cetăţenii, să-şi asume responsabilităţi şi să renunţe la dreptul de a lua decizii. O fac numai dacă există presiune socială, şi riscă să piardă puterea dacă nu adopta măsuri solicitate de cetăţeni.

Anunțuri

Modelul democrat ce funcţionează după proceduri

În ţările dezvoltate funcţionarea instituţilor se face pe baza pocedurilor.
Prin proceduri se reglementează rezolvarea unui fenomen, nu se rezolva cazuri individuale ca în sistemul de comandă cu lideri.

Societatea este cum spunea Ibsen “O comunitate e că o corabie; fiecare trebuie să fie pregătit să treacă la cârmă”. Nu contează persoană care-i la conducere, pentru că societatea funcţionează ca un mecanism programat.

– Funcţionarea după proceduri previne corupţia, nepotismul şi abuzurile.
– Decizia este obiectivă, pentru că reglementările prevăzute în proceduri împiedică decizile arbitrare/subiective  care generează corupţia.
– Viteză de reacţie a sistemului este mai rapidă, pentru că funcţionarii nu mai aşteaptă să ia “şeful” o decizie.
– Funcţionarii au atribuţii foarte bine stabilite prin proceduri, şi când rezolva problemele de fapt aplică procedurile.  Când ceva funcţionează defectuos se analizeza ce nu a funcţionat şi se aplică corecţii la proceduri sau se iau măsuri împotriva celor vinovaţi că nu le-au aplicat.
– Funcţionarii pot să aibă demnitate şi personalitate, nu e nevoie să se umilească în faţă şefilor, pentru că postul şi promovarea sunt evaluate după criterii obiective.
Existenţa criterilor clare de evaluare rezultatelor, a stimulentelor pentru cei care au rezultate peste medie şi a sancţiunilor pentru cei care nu s-au achitat de sarcini, face că funcţionarii să aibă o conduită operativă şi corectă, să refuze să comită abuzuri sau ilegalităţi la solicitarea şefilor.

Implicarea cetăţenilor îşi pune amprenata şi în viaţă politică, atât la alegeri cât şi în cea internă a partidelor politice.

În ţările democrate deciziile majore se iau după dezbateri populare şi după consultarea şi acceptul majorităţii cetăţenilor. Programele partidelor politice prezentate în campania electorală conţin măsurile pe care vor să le ia partidele şi votul să acordă pentru acele măsuri.
Dezbaterea măsurilor şi consultarea este o dovadă de respect faţă de cetăţean.
Cetăţenii sunt preocupaţi de modul în care funcţionează instituţiile şi pretind transparenţă.
Oamenii sunt mult mai implicaţi în viaţă comunităţii, nu au lăsat la discreţia conducătorilor soarta comunităţilor, pretind să fie informaţi şi să se adopte proceduri prin care să li se rezolve probleme.
Campania electorală este o competiţie cu oferte de măsuri pentru creşterea calităţii vieţii, în care fiecare partid încearcă să convingă electoratul că politică lui este mai bună decât ofertele adversarilor, că măsurile propuse de el au ca efect o societate prosperă şi cetăţenii vor trăi mai bine. Cetăţenii nu se mulţumesc să li se spună că vor trăi mai bine, vor să cunoască ce vor face politicienii şi ce efecte estimează.
Lupta politică este o lupta de idei cu argumente, nu se reduce la o lupta agresivă de persoane pentru distrugerea adversarului.
Partidele încearcă să afle problemele cetăţenilor şi să găsească soluţii pentru a câştigă capital electoral, şi pentru asta organizează dezbateri interne şi consultări cu cetăţenii.

Funcţionarea pe baza de proceduri presupune aplicarea principiului subsidiarităţii, adică deciziile se iau la nivelul cel mai de jos posibil. Competenţele se deleagă la un nivel superior numai dacă acolo pot fi rezolvate cu o eficacitate sporită.

În ţările democrate partidele concurează cu programe pentru a obţine puterea, şi dacă nu se achita de obligaţii la următoarele alegeri nu mai primesc voturi. Cetăţenii sunt arbitrii sau judecători. Ei iau atitudine prin manifestaţii şi între alegeri dacă cei de la putere comit abuzuri.

Acesta este modelul spre care ar trebui să ne îndreptăm.

Modelul societăţilor de tip feudal sau conduse de lideri

În ţările africane, asiatice sau din America Latină, societăţile funcţionează cu un sistemul bazat pe lideri, conducători care iau decizii pentru comunitate aşa cum decid comandanţii în armata sau liderii religioşi.

Sistemul se bazează pe o mentalitate cultivată, că democraţia se reduce la alegerea reprezentanţilor, că şefii au fost aleşi să decidă în numele cetăţenilor, pentru că sunt reprezentanţii lor aleşi democratic. Cei aleşi consideră că au fost aleşi pentru că sunt valoroşi şi e normal să ia decizii pentru că sunt cei mai inteligenţi.
În acest tip de model şefii/conducătorii împart privilegiile şi se protejează reciproc.
Administraţia este ierahizata că un model militar şi subordonată diverşilor lideri mai mici, care sunt susţinuţi şi protejaţi de şefii cei mari atâta timp cât sunt loiali.

Este o mentalitate diferită de cea din ţările democrate, unde se consideră că aleşii sunt nişte funcţionari care organizează dezbateri şi consultări pentru a legifera.

Institutile statului în asemenea societăţi sunt la discreţia şefilor lor.
Ei evaluează performanţele funcţionarilor, decid pe cine angajează, pe cine concediază şi pe cine recompensează sau sancţionează, pentru că nu există criterii obiective de evaluare.
Nepotismul este un fenomen normal. Concursurile şi licitaţiile sunt un simulacru.
Funcţionarii nu fac nimic până nu aprobă şeful ceea ce face că problemele să fie transferate de la un nivel la altul şi să se rezolve cu întârziere.
Şeful nu greşeşte niciodată. Dacă se comit erori subalternii care au aplicat dispoziţiile lui nu au înţeles ce au de făcut, sau nu le-au respectat.
Instituţiile de forţă îi deservesc pe liderii de la putere nu interesele cetăţenilor, pentru că cei care le conduc au obţinut postul că o recompensă pentru loialitate. Ei pot fi schimbaţi de superiori, dar se consideră şi obligaţi moral să le fie loiali.

Justiţia în modelul feudal este subordonată puterii.

Consultarea cetăţenilor este inexistentă pentru că, cetăţenii sunt consideraţi prea inculţi pentru a fi consultaţi şi democraţia este considerată debandadă şi timp irosit. Deciziile se iau în cabinete de “specialişti” de multe ori anonimi.

Confidentialitetea este foarte extinsă şi utilizată pentru a ascunde ceea ce nu convine şefilor să fie cunoscut de cetăţeni şi de adversarii politici.

Competiţia politică este de fapt o lupta pentru putere între grupuri de interese sau între lideri, nu este o competiţie de idei. Oferta politică este o persoană, liderul “conducătorul puternic”, “liderul providenţial”.
Este vizată acapararea a cât mai multă putere mediatică, pentru că lupta se da în domeniul imaginii şi toată atenţia este orientată spre persoane, spre distrugerea imaginii liderilor adversi şi promovarea liderului propriu.

Acesta estte modelul după care funcţionează societatea românească.

Erorile UE şi ale României!

Una din acţiunile considerate importante de oficalii UE este politica de coeziune între ţări şi între regiuni. Coeziunea este privită sub aspectul standardului de viaţă, motiv pentru care se încearcă apropierea condiţilor de viaţă ale cetăţenilor prin alocarea de fonduri de la ţări dezvoltate spre cele mai puţin dezvoltate. Se încearcă astfel să se reducă migraţia de poulatie din ţări sărace spre ţări bogate apărută odată cu libertatea de mişcare.
Într-un interviu recent la tv un oficial spunea că s-au făcut erori la alocare de fonduri pentru că fondurile au fost cheltuite neglijent, sau nu au fost alocate spre domenii importante şi că se încearcă remedierea procedurilor şi un control mai bun. Ideea aplicării coeziunii are multe similitudini cu ideile comuniste de nivelare a veniturilor.

Ce nu înţeleg oficialii este că diferenţa de standarde de viaţă este consecinţă unor sisteme diferite de administrare şi de funcţionare a puterii.
Nu s-a făcut nimic pentru o uniformizare a valorilor democratice, a libertăţii media, a implicării cetăţenilor în viaţă comunităţii, în realizarea unei funcţionari corecte a separatiei puterilor în stat, în special independenţa justiţiei.
Ştiu unii vor spune că există MCV-ul, dar el este la fel cum e controlul parlamentar al servicilor secrete, adică fără efect.
Nu se poate realiza uniformizarea dacă nu se acţionează asupra cauzelor pentru că acele cauze continuă să producă decalaje.

România o să-şi mărească decalajul faţă de vest dacă îşi menţine centralismul actual şi mai ales dacă se consolideaza un stat al procurorilor şi al servicilor secrete.
Această rezistenţă la reforma ne va scoate din UE cât de curând.
Momentan suntem menţinuţi pentru că au nevoie de resursele noastre şi de poziţia strategică, ultima foarte probabil în scurt timp nu va mai fi un atuu.
Într-o negociere UE-Rusia nu-i exclus să fim utilzati că moneda de schimb.
Vor renunţă uşor la noi dacă noi nu suntem compatibili cu valorile europene şi ne păstrăm modelul centralizat de tip feudal aplicat în Ucraina şi Rusia după căderea URSS.
Partidele securiste româneşti care se revendică occidentale, nu au nici cea mai mică intenţie să schimbe ceva.
Toată camapania PNL şi USR a fost să atace PSD-ul. Nu au propus nici o reforma a puterii şi a administraţiei în sensul să pună puterea sub controlul cetăţenilor şi astfel să prevină actele de corupţie.
Pe ei îi interesează să ajungă la putere, nu-i interesează binele românilor şi viitorul României.

Avem urgentă nevoie de un partid în care să funcţioneze demorcaţia, un partid construit de la bază.

Razboiul dintre vest si est se amplifica in Romania!

Numirea premierului scoate in evidenta o lupta surda pentru putere intre acolitii celor din est si a celor din vest.
Occidentul si in special americanii au pierdut teren in 2016 prin mai multe zone ale lumii.
– In Siria mizand pe rebelii care s-au dovedit lipsiti de scrupule, sau de-a dreptul sadici au ratat.
– In Ucraina regiunile din sud-est simpatizeaza cu rusii, iar maidanul nu a adus mari beneficiii.
– Turcia lui Erdogan a schimbat tabara.
– Moldovenii au votat pentru un presedinte pro-rus, dupa ce romanii care s-au declarat pro-occidentali au dezamagit.
– In Romania a revenit la putere PSD-ul dupa ce „dreapta” s-a compromis printr-un comportament lamentabil atat in perioada Basescu cat si dupa.

De ce au avut occidentalii atatea esecuri?
Pentru ca au mizat pe indivizi de slaba calitate, indivizi avizi de putere si lipsiti de scrupule.
Se poate raspunde ca doar ei au fost dispusi sa intre in lupta politica.
Si asta-i adevarat, dar urmatoarea intrebare este de ce?
Pentru ca miza a fost stabilita de oameni de afaceri occidentali, motivatia a fost materialista, reprezentata de avantajele puterii si a atras profitorii.
Oamenii de calitate, cetatenii echilibrati si modesti, nu s-au dat in vant pentru a ajunge la putere ca sa profite de ea.
Poate daca miza ar fi fost ideologica, respectiv reforma societatii prin introducerea democratiei, ar fi existat si idealisti, persoane de calitate dispuse sa se implice.

Pentru multinationale este mai simplu sa faca  afaceri avantajoase cu o putere centralizata nedemocratica si corupta decat cu o putere descentralizata si democratica.
In Romania s-au infiintat ONG-uri care aveau ca obiectiv declarat democratizarea, dar ele au fost populate la varf cu oameni din serviciile secrete, si acestia au blocat dezvoltarea lor. S-au facut proiecte, s-au organizat intalniri si conferinte, dar nu au atras oameni, nu au crescut numeric pentru ca nu au organizat dezbateri pe teme de interes. Nu au organizat mitinguri pentru ca nu au avut proiecte cu miza pentru cetateni.
Se poate spune ca ONG-urile care se ocupa de elemente periferice si de teme fara audienta ca: protectia animalelor, a mediului si a minoritatilor sexuale au mai multi mebrii decat cele care se ocupa de democratie si de justitie, ceea ce demonstreaza ca ele sunt utilizate de putere ca o masa de manevra si pentru a arata occidentului ca exista si in Romania libertatea de asociere si socieate civila.

Occidentul a incercat sa valorifice in Romania ilegalitatile si abuzurile fostilor lideri politici si sa basculeze puterea de partea lui, dar si oamenii racolati de ei de slaba calitate au fost corupti de sistem. Prin comportamentul lor arogant si abuziv si-au pierdut credibiliatea si sustinerea populatiei. Nu se poate eradica coruptia doar cu DNA sau cu o parte din servicii secrete. Oamenii din servicii sunt puternic legati unii de altii prin interese materiale, prin  relatii de afaceri.

Efortul presedintelui de a repeta cea a facut Basescu in 2004 arata ca alegerile nu conteaza si ca majoritatea parlamentara se poate schimba prin refacerea aliantelor, sau prin migrare parlamentara.

De ce nu exista democratie in Romania si de ce nu conteaza rezultatul alegerilor?
Pentru mai multe motive.
– Securitatea a pastrat puterea dupa ’90, a pastrat monopolul media si al afacerilor.
– Privatizarea s-a facut de asa natura incat firmele sa fie controlate de stat, sau de firmele sub acoperire.
– Posturile in care se administreaza bugetele sunt ocupate netransparent, de oameni care nu au responsabilitati clare si care executa ordine.
– Nu s-a constituit nici o alternativa la aripile FSN-iste, o alternativa care sa propuna o oferta credibila pentru cetateni.

Pe scurt centralizarea si sistemul de comanda s-au conservat si chiar s-au amplificat.
Daca nu se sparge monopolul media si nu se face o reforma care sa distruga centralismul si sa mute decizia spre baza, nu se intrevede nimic bun pentru romani.
Nu se pot face reforme democratice fara o sustinere masiva a populatiei, ori pentru populatie nu exista nici o miza. Cei care se declara de dreapta adeptii ai occidentului, nu au propus reforme sociale si administrative prin care populatia sa beneficieze de dreptul de a-si decide soarta pe plan local, si sa nu mai fie la discretia guvernului.

Vom asista in continuare la lupta pentru puterea centralizata.
Se anunta vremuri tulburi si interesante in 2017!

La multi ani!

Ce s-a intâmplat cu “luminiţa de la capătul tunelului”

In anii ‘90 se vorbea despre “luminiţa de la capătul tunelului” , dar nu prea se ştia ce vrea ea sa reprezinte.

Luminiţa din ‘90  era privită că o ţintă a reformelor pentru a atinge standardele occidentale. În anii ‘90 se vorbea de democraţie şi cum să se facă reformele, rapid sau “reforma şoc” în varianta liberală, sau lent şi fără dureri în varianta FSN. După 2000 nu s-a mai discutat nimic despre cum să se facă reforma pentru că au rams în politică adepţii aceleiaşi strategii FSN-iste. Visul lui Ion Iliescu să se formeze mai multe curente politice în cadrul FSN-ului s-a realizat.
John Quinton spunea că „Politicienii sunt oamenii care, atunci când văd luminiţa de la capătul tunelului, aleargă şi mai cumpără tunel.”  Politicienii au demolat tunelul să nu vedem luminiţa şi ne ţin în beznă de 27 de ani. Mass-media nu da nici un semn că ar fi interesată. Nu mai strigă nimeni “aţi minţit poporul cu televizorul“ că în anii ‘90,  nu pentru că ar avea încredere în televiziuni, dar este un semn că oamenii s-au blazat.
Se mai face referire la reforma când se numeşte un ministru care promite să facă o lege pe care nu mai ajunge s-o pună în aplicare, pentru că vine altul şi o demolează.

România a încremenit în sistemul pe care l-a moştenit în ‘89.

Citește mai mult din acest articol

Eşecurile „revoluţiilor” din estul Europei şi din orient şi riscul propagării inverse!

Sfârşitul secolului al-XX-lea şi începutul secolului XXI a fost marcat de mişcări de eliberare a diverselor naţiuni.

Au început cu lagărul comunist în ’89, au continuat cu „primăvară arabă” şi cu „maidanul” din Ucraina.

Au fost mişcări de destabilizare a unor regimuri corupte care ţineau populaţia sub opresiune. S-a considerat că populaţia odată eliberată va şti să-şi găsească drumul spre democraţie.

Din păcate lucrurile nu s-au desfăşurat conform aşteptărilor. Citește mai mult din acest articol

%d blogeri au apreciat asta: