Demnitatea se câştigă !

Mulţi români plecaţi în occident afirmă că le este ruşine să spună că sunt români din cauza proastei imagini pe care o au românii în ţările respective.

Pe de altă parte avem mulţi “activişti” care ne gâdilă orgoliu şi ne spun cât sunt ei şi noi de mândrii că suntem români, şi de câte ori se iveşte un succes sportiv sau la olimpiada de matematică, de fizică sau alt domeniu tehnic, nu ratează ocazia să se “umfle în pene”.

Cauzele diferenţelor de evoluţia a naţiunilor.

Ţările de pe mapamond s-au dezvoltat neuniform şi în timp s-a ajuns la decalaje în dezvoltarea lor şi implicit în nivelul de trai al cetăţenilor.

– Diferenţa nu este datorită faptului că unele au avut colonii şi altele nu cum susţin unii, pentru că sunt ţări care n-au au avut colonii mai dezvoltate decât cele care au avut. Nici pentru că ar fi avut “lideri providenţiali”. Liderii providenţiali că Hitler, Napoleon etc… de regulă le-au dus în prăpastie.

– Resursele naturale nu asigura un nivel de trai ridicat, pentru că există exemplul ţărilor exportatoare de petrol care au populaţie săracă şi economie slab dezvoltată, şi ţări ca Japonia fără resurse, dar cu economie puternică şi populaţie cu nivel de trai ridicat.

– Nici cultură nu a fost determinantă, pentru că după al doilea război mondial două ţări au fost divizate: Germania şi Corea, şi cele care au intrat în comunism au stagnat, pe când cele care au funcţionat în capitalism au avut prosperitate deşi au pornit de la acelaşi nivel cultural.

Modelul democrat ce funcţionează după proceduri

În ţările dezvoltate funcţionarea instituţilor se face pe baza pocedurilor.
Prin proceduri se reglementează rezolvarea unui fenomen, nu se rezolva cazuri individuale ca în sistemul de comandă cu lideri.

Societatea este cum spunea Ibsen “O comunitate e că o corabie; fiecare trebuie să fie pregătit să treacă la cârmă”. Nu contează persoană care-i la conducere, pentru că societatea funcţionează ca un mecanism programat.

Modelul societăţilor de tip feudal sau conduse de lideri

În ţările africane, asiatice sau din America Latină, societăţile funcţionează cu un sistemul bazat pe lideri, conducători care iau decizii pentru comunitate aşa cum decid comandanţii în armata sau liderii religioşi.

Erorile UE şi ale României!

Una din acţiunile considerate importante de oficalii UE este politica de coeziune între ţări şi între regiuni. Coeziunea este privită sub aspectul standardului de viaţă, motiv pentru care se încearcă apropierea condiţilor de viaţă ale cetăţenilor prin alocarea de fonduri de la ţări dezvoltate spre cele mai puţin dezvoltate. Se încearcă astfel să se reducă migraţia de poulatie din ţări sărace spre ţări bogate apărută odată cu libertatea de mişcare.
Într-un interviu recent la tv un oficial spunea că s-au făcut erori la alocare de fonduri pentru că fondurile au fost cheltuite neglijent, sau nu au fost alocate spre domenii importante şi că se încearcă remedierea procedurilor şi un control mai bun. Ideea aplicării coeziunii are multe similitudini cu ideile comuniste de nivelare a veniturilor.

Ce nu înţeleg oficialii este că diferenţa de standarde de viaţă este consecinţă unor sisteme diferite de administrare şi de funcţionare a puterii.

Razboiul dintre vest si est se amplifica in Romania!

Numirea premierului scoate in evidenta o lupta surda pentru putere intre acolitii celor din est si a celor din vest.
Occidentul si in special americanii au pierdut teren in 2016 prin mai multe zone ale lumii.
– In Siria mizand pe rebelii care s-au dovedit lipsiti de scrupule, sau de-a dreptul sadici au ratat.
– In Ucraina regiunile din sud-est simpatizeaza cu rusii, iar maidanul nu a adus mari beneficiii.
– Turcia lui Erdogan a schimbat tabara.
– Moldovenii au votat pentru un presedinte pro-rus, dupa ce romanii care s-au declarat pro-occidentali au dezamagit.
– In Romania a revenit la putere PSD-ul dupa ce „dreapta” s-a compromis printr-un comportament lamentabil atat in perioada Basescu cat si dupa.

De ce au avut occidentalii atatea esecuri?

Ce s-a intâmplat cu “luminiţa de la capătul tunelului”

In anii ‘90 se vorbea despre “luminiţa de la capătul tunelului” , dar nu prea se ştia ce vrea ea sa reprezinte.

Luminiţa din ‘90  era privită că o ţintă a reformelor pentru a atinge standardele occidentale. În anii ‘90 se vorbea de democraţie şi cum să se facă reformele, rapid sau “reforma şoc” în varianta liberală, sau lent şi fără dureri în varianta FSN. După 2000 nu s-a mai discutat nimic despre cum să se facă reforma pentru că au rams în politică adepţii aceleiaşi strategii FSN-iste. Visul lui Ion Iliescu să se formeze mai multe curente politice în cadrul FSN-ului s-a realizat.
John Quinton spunea că „Politicienii sunt oamenii care, atunci când văd luminiţa de la capătul tunelului, aleargă şi mai cumpără tunel.”  Politicienii au demolat tunelul să nu vedem luminiţa şi ne ţin în beznă de 27 de ani. Mass-media nu da nici un semn că ar fi interesată. Nu mai strigă nimeni “aţi minţit poporul cu televizorul“ că în anii ‘90,  nu pentru că ar avea încredere în televiziuni, dar este un semn că oamenii s-au blazat.
Se mai face referire la reforma când se numeşte un ministru care promite să facă o lege pe care nu mai ajunge s-o pună în aplicare, pentru că vine altul şi o demolează.

România a încremenit în sistemul pe care l-a moştenit în ‘89.

Eşecurile „revoluţiilor” din estul Europei şi din orient şi riscul propagării inverse!

Sfârşitul secolului al-XX-lea şi începutul secolului XXI a fost marcat de mişcări de eliberare a diverselor naţiuni.

Au început cu lagărul comunist în ’89, au continuat cu „primăvară arabă” şi cu „maidanul” din Ucraina.

Au fost mişcări de destabilizare a unor regimuri corupte care ţineau populaţia sub opresiune. S-a considerat că populaţia odată eliberată va şti să-şi găsească drumul spre democraţie.

Din păcate lucrurile nu s-au desfăşurat conform aşteptărilor.

UE in deriva!

Se face multa valva pe tema iesirii Marii Britanii din UE, dar nu se discuta cu argumente. Articolele din media romaneasca trateaza subiectul in traditionalul stil pasional.

Cei care au votat pentru brexit sunt considerati batrani neinformati sau senili, iar cei care au votat pentru UE tineri inteligenti si instruiti. Garda de Fier, fascismul si comunismul au fost sustinute in general de tineret, deci faptul ca persoanele cu varsta peste 60 de ani au votat pentru iesirea BM din UE  pare a fi o alegere  inteleapta.

Surpriza este mare pentru ca Marea Britanie beneficia de un statut privilegiat. Nu a aderat la euro, deci si-a pastrat parghia monetara la nivel national si nu este nici in spatiul Shengen.

Cunoştinţele şi “teoria sferei”!

Înainte de ’89 circulă o butadă despre o „teorie a sferei” cunoştinţelor, afirmaţie atribuită unui matematician român.

Conform acestei teorii, cunoştinţele dobândite pot fi reprezentate printr-o sfera de dimensiune diferită de la un individ la altul.
Suprafaţă sferei reprezintă întrebările fără răspuns, iar ce-i în exteriorul sferei şi nu atinge suprafaţă, sunt aspecte necunoscute deci inexistente pentru individ.

Cu cât o persoană are o sfera a cunoştinţelor mai mare, deci are şi suprafaţă mare, are multe întrebări fără răspuns, mai multe incertitudini. Savanţii şi filozofii sunt în această situaţie.
La polul opus sunt cei cu sfera mică, persoane care au convingeri şi foarte puţine incertitudini.

Cu cât o persoană are mai multe incertitudini cu atât are tendinţa să se consulte cu alţii, să ceară o opinie, să fie sigur că are răspunsul corect.
Cei care au convingeri au soluţii la probelme şi consideră că nu au nevoie de consultare.

Observăm că în România societatea a fost acoperită de o pătură de indivizi care “ştiu ce au de făcut”.
Ei nu consideră că trebuie să consulte cetăţenii, din cauza asta activitatea la baza din partidele politice este nulă.
Oficialii români când iau o decizie repetă frecvent sintagma “era singură soluţie”, pentru că unde-i un singur neuron nu pot fi mai multe soluţii, şi atunci consultările sau dezbaterile cu cetăţenii sunt considerate inutile.

Emil Cioran spune după alegerile din ’90, că societatea românească este acoperită de o “zgură ”, care se va sparge şi se va decanta.

Din păcate “zgura” s-a tot îngroşat!