Demnitatea se câştigă !

Mulţi români plecaţi în occident afirmă că le este ruşine să spună că sunt români din cauza proastei imagini pe care o au românii în ţările respective.

Pe de altă parte avem mulţi “activişti” care ne gâdilă orgoliu şi ne spun cât sunt ei şi noi de mândrii că suntem români, şi de câte ori se iveşte un succes sportiv sau la olimpiada de matematică, de fizică sau alt domeniu tehnic, nu ratează ocazia să se “umfle în pene”.

Mândria şi trufia în înţelesul creştinismului sunt păcate şi nişte creştini aşa cum ne pretindem nu ar trebui să păcătuim. Opulenţă şi aroganţă sunt desconsiderate de lumea civilizată. Mândria şi trufia în înţelesul creştinismului sunt păcate şi nişte creştini aşa cum ne pretindem nu ar trebui să păcătuim. Opulenţă şi aroganţă sunt desconsiderate de lumea civilizată.

Când e vorba de a evalua o comunitate în ansamblu, succesele individuale nu au relevanţă .

Un popor este apreciat după demnitatea pe care o are, iar demnitatea presupune ce spun francezii: liberté, égalité, fraternité.

Un popor care nu apreciază libertatea, egalitatea şi solidaritatea şi nu lupta pentru ele, nu poate fi admirat şi respectat.

La vorbe sau lozinci nu ne depăşeşte nimeni, dar la fapte lucrurile stau cu totul altfel.

Libertatea în România este o vorba frumoasă des invocată dar nu este aplicată. Avem libertatea să protestăm dar nu oriunde şi să înjurăm dar suntem ignoraţi. Avem dreptul să recepţionăm din mass-media ce ne spun liderii politicii, iar temele şi comentarile sunt făcute de un număr mic de agenţi de propagandă. Nici o instituţie media nu are în grilă subiecte importante pentru cetăţeni. Avem emisiuni focalizate pe lideri, pe lupta pentru putere, pe dezastrul din economie, pe corupţie, dar nimeni nu încearcă să afle cauzele şi să propună măsuri.

“O guvernare a poporului fără informaţii pentru popor, ori fără mijloacele de a ajunge la astfel de informaţii, nu este altceva decât prologul unei farse sau al unei tragedii sau, poate, al amândurora laolaltă. Cunoaşterea va guverna întotdeauna asupra ignoranţei, aşa încât un popor care intenţionează să se auto-guverneze trebuie să se înarmeze cu puterea pe care o conferă cunoaşterea.” (James Madison)

Majoritatea ţărilor care au fost colonii, inclusiv SUA, sărbătoresc ca zi naţională ziua declaraţiei de independenţa, cum a sărbătorit şi România din 1877 până în 1945, ceea ce arată cât de importantă este libertatea pentru o naţiune.

Egalitatea în România este cum o prezintă Grigore Alexandrescu în “Câinele şi căţelul” – “Că voi egalitate, dar nu pentru căţei”. Nimeni nu organizează dezbateri şi nu consultă cetăţenii în probleme fundamentale şi cu impact pe termen lung, nici la nivel de partide politice, nici la nivel de localităţi, ceea ce dovedeşte câtă egalitate există. În România este dificil să se organizeze referendumuri, şi oricum sunt inutile pentru că sunt consultative.

Solidaritatea este cea care a făcut ca naţiunile să prospere, dar este aproape nulă în marea majoritate a societăţii româneşti. Degeaba se clamează pe toate canalele media că trebuie să fim uniţi şi solidari în jurul liderilor, adică nişte supuşi care execută tot ce decid nişte indivizi de la putere. Niciodată nu a fost solidaritate între sclavi şi stăpâni, iar fractura dintre lideri şi cetăţeni subminează progresul societăţii. Acest model de feudalism este depăşit de mult.
Solidaritatea trebuie să fie în jurul intereselor comune, ale unor măsuri benefice pentru cetăţeni, nu pentru susţinerea liderilor la putere.

“Adevărată morală, că şi adevărată politică, este aceea care caută să-I apropie pe oameni unii de alţii, că să-şi făurească cu eforturi comune fericirea lor mutuală. Orice morală care separă interesele noastre de acelea ale asociaţilor noştri este falsă, absurdă, contrară naturii.” spunea P. H. D’Holbach

Un popor care acceptă că liderii să-l ignore, să-l umilească, să-i scuipe seminţe în cap şi să radă de cât de proşti sunt cetăţenii nu poate avea pretenţia să fie respectat.
Nici un popor care aşteaptă “să pice pară mălăiaţă în gură lui nătăfleaţă”. Nu vine nimeni din exterior să rezolve problemele unei comunităţi. Cei din exterior au proprile interese materiale.

Drepturile şi libertăţile cer sacrificii şi implicarea cetăţenilor în politică şi în viaţă comunităţii. Lipsa solidarităţii şi apatia cetăţenilor deschide drum liber abuzurilor politicienilor şi a corupţiei.

Albert Einstein spunea – “Lumea nu va fi distrusă de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervină.”