Atomizare si arbitrariu

Tendinta in politica romaneasca este de marginalizarea partidelor politice si a Parlamentului, de transferarea de puteri executive catre institutia Prezidentiala, de individualizare a actului politic, de atomizare a politicienilor, dupa principiul „divide et impera”.

Se face loby pentru un sistem prezidential de tipul celor francez sau rusesc, desi cele doua nu sunt democratii eficiente sau care se bucure de respectabilitate.

Mentalitatea orientala ca omul/liderul „providential conduce turma” la bunastare, este dominanta in viata politica si in societatea romaneasca, in opozitie cu conceptia occidentala, potrivit careia, de calitatea sistemului, a procedurilor si a criterilor de valori, depind atat programele/ideile valoroase, cat si calitatea oamenilor promovati.

Este exploatata si intarita mentalitatea din societate, ca „omul potrivit la locul potrivit” sau „omul sfinteste locul”, proverbe valabile in pozitii de executie, dar nu si in functii de decizie.

Prin mass-media se directioneaza atentia opiniei publice asupra persoanelor in functii, a ministrilor, sugerand ca rolul lor e decisiv, desi intr-o democratie, ministrii nu sunt numiti in posturi pentru a concepe programe, ei primesc portofoliu si progamele de masuri ale partidului(lor) la putere, programe pe care incearca as le puna in aplicare. Ministrii fac parte din executiv, ei sunt executantii politicilor partidelor majoritare in Parlament. Nu se schimba politicile sectoriale cand se schimba ministrul respectiv.

Se acrediteaza ideea ca reprezentantul teritorial (ales uninominal) face legatura direct cu electoratul, ca partidul nu are de ce se amesteca in relatia dintre alegatori si parlamentarii alesi uninominal, o idee/strategie prin care politicienii se eschiveaza de la angajamente cu masuri concrete in fata electoratului.

Orientalii se conduc dupa filozofia „Omul sfinteste locul”, pe cand occidentalii se guverneaza dupa maxima lui H.Ibsen „O comunitate e ca o corabie; fiecare trebuie sa fie pregatit sa treaca la carma”, lucru posibil doar daca sistemul este functional, reglemetat riguros de proceduri.

Sistemul social-politic romanesc este organizat dupa mentalitea orientala si socialist-comunista.
Comunisti nu s-au ocupat de criterii obiective care sa fundamenteze decizile, de proceduri, sau de lucru in echipa, cu dezbateri urmate de aprobari prin vot. Activistii si decizile individuale jucau un rol crucial asa cum joaca si decizile liderilor politici actuali.

Cum oamenii sunt usor de promovat prin mediatizare si usor de demolat, prin manipulare, prin coruptie, santaj si intimidare, sistemul bazat pe lideri este lipsit de consecventa, vulnerabil la coruptie si abuzuri, intr-un cuvant este instabil cu tendinta de a aluneca spre autoritarism.
Unii jurnalisti fac loby pentru anihilarea partidelor

A doua mare problema va fi disciplina.
Diversi comentatori incearca sa acrediteze ideea la noi ca un partid trebuie sa fie democratic. Asta e pur si simplu o prostie care le arata ignoranta. In democratii vechi precum Anglia statutele partidelor nu sunt democratice. Un partid eficient este ierarhic si disciplinat, nu ca PNL, unde Orban si ceata lui fac ce vor ei, nu ce vrea Tariceanu. Democratia functioneaza doar ca si control pe verticala, la alegeri o data la cativa ani. In rest, mesaj unitar, iar partidul hotaraste cine iese in public cu el: asta e reteta succesului.”

spune A. Mungiu-Pippidi in articolul Partidul prezidential si problemele lui

Este necesara o reforma in interiorul partidelor politice, o reforma care poate fi indusa in randul electoratului de catre societatea civila, pentru ca partidele politice nu pot ignora total curentele de opinie din electorat.

Reforma ar trebui sa vizeze mutarea centrului de greutate de la politica individuala la politica de echipa, la dezbateri si la participarea membrilor de partid la decizile importante/strategice.
Sa se renunte la politica de „lideri providentiali”, caracteristica societatilor feudale, sa se promoveze o politica moderna in care procedurile devin fundamentul democratieie, ele joaca rolul legilor din societate, iar liderii devin mai putin vizibili.
Inainte de alegerile din SUA foarte putini auzisera de Barrack Obhama, si desi nu era o personalitate marcanta, a ajuns Presedintele celui mai puternic stat.
Sunt numeroase exemple in istoria recenta de lideri iresponsabili care au avut putere si au dus popoarele la dezastru, de la Irak, la fosta Yugoslavie si mai recent la Georgia, exemple care arata de ce politica unei tari nu trebuie sa fie decisa de o persoana, chiar daca a fost aleasa direct de alegatori prin vot direct. Daca acesta e pretextul pentru a acorda drepturi de decize si a impinge tara spre un regim autoritar, atunci e de preferat renuntarea la votul direct si trecerea la un sistem parlamentar, in care Presedintel sa fie ales de majoritatea Parlamentara.