Statul functionarilor sau statul cetatenilor!

Din subiectul anterior Statul politienesc al procurorilor duce spre colaps!, multi au inteles ca este un atac la adresa DNA. Nu DNA-ul era ideea, desi dupa parerea mea existenta DNA are efecte negative mai mari decat cele pozitive.

Romania are DNA dar nu are justitie, iar alte tari au justitie fara DNA.

DNA-ul care functioneaza ca departamentul de anchete penale ale fostei securitati, este institutia cea mai sugestiva pentru a caracteriza majoritatea institutiilor statului roman.

Idea era mai generala, despre un stat osificat, centralizat, cu institutii nefunctionale, condus prin ordin si dupa filozofia sanctiunilor pentru cei care nu se supun, un stat al functinarilor atotputernici care sufoca cetatenii fara aparare.

In Romania administratia si institutiile se conduc prin ordine si dispozitii transmise prin teleconferinte, fax si telefon. Citește mai mult din acest articol

Statul politienesc al procurorilor duce spre colaps!

In anii ’90 strategii reformei au decis sa-si imparta averea Romaniei intre ei prin diverse metode, majoritatea abuzive si ilegale.
Multi oameni din „sistem” au primit sarcina sa se implice in afaceri, au primit asigurari ca vor avea sprijin in derularea contractelor si ca vor fi aparati de justitie. Majoritatea erau analfabeti in management si pozitia de privilegiati i-a facut sa fie aroganti-infumurati.  Asta a facut din ei manageri lipsiti de scrupule in relatia cu angajatii. Citește mai mult din acest articol

Romania incremenita!

Desi puterea si mass-media ne spune, ca pe vremea comunismului, ca economia merge bine si ca sunt rezultate remarcabile, cresteri peste cele europene, toata lumea simte ca economia se contracta. Discrepanta intre afirmatii si realitate este prea mare ca sa nu se simta.
„Gruprile de interese nelegitime” incep sa se atace reciproc pentru sferele de influenta.
Unii au terminat mai repede de „devorat halca si rezervele” si „maraie” la ceilalti sa-i intimideze si sa imparta „ramasitele”.

Mercenarii din media apara imaginea liderilor care-i finanteaza.

Cetatenii suporta pasivi.

Unii nu au curajul sa-si riste postul, siguranta familiei, dar mai ales sunt apatici pentru ca nu exista o strategie de iesire din impas.

Nimeni nu explica unde-i problema si care ar fi solutiile.

Mass-media focalizeaza atentia spre liderii politici si intretine speranta ca schimbarea oamenilor poate modifica situatia.
Ideea are succes pentru ca romanii intotdeauna au fost indoctrinati cu idea „tatucului”.
In comunism totul venea de la „conducatorul iubit” sau injurat.
Este una din cele mai perverse idei care tine societatea apatica, cultivand o speranta perpetua prin schimbarea liderilor.
Societatile in care liderii de la centru decid soarta lor, sunt societati conduse autoritar, fara mecanisme democratice sau cu mecanisme democratice care nu functioneaza, care simuleaza functionarea democratiei. Citește mai mult din acest articol

Romania in pericol! Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Va recomand un articol publicat in Cotidianul,  cel mai bun material aparut in media romaneasca dupa ’90!
L-as publica integral dar este prea mare.
Nu merita doar citit, merita analizat si meditat asupra ideilor.

 Articolul sustine si confirma ideile pe care l-am repetat pe blog, ca relansarea economiei se poate face doar prin sustinerea micii proprietati si nu prin companii multinationale, si implicit confirma ca natiunile prospere si stabile sunt cele care au o categorie mijlocie dezvoltata.
Polarizarea si consumul duc la crize economice.
UPDATE -Ideile sunt si in prelegerea tinuta la Baia Mare la „Dialoguri băimărene”.
Mai jos este video-ul de o ora de pe gandeste.org
si un material cu interviul

Criza continua – tensiunile se acutizeaza!

Evolutia unui fenomen se poate anticipa daca-i cunosti cauzele si urmaresti evolutia acestora.
Evolutia unui fenomen se mentine daca se conserva cauzele intacte, si evolutia lui se poate modifica actionand asupra elementelor care-l influenteaza.
De multe ori cauzele sunt efecte ale altor cauze, formandu-se un asa numit „lant cauza-efect”.

De cand am deschis blogul mi-am propus sa ajung in pasi mici la „originea raului”, la cauza cauzelor.

In cazul de fata criza mondiala si criza romaneasca sunt determinate de elemente care isi conserva evolutia, deci criza isi conserva ascensiunea.

Care sunt elementele care au favorizat criza?

O idee vehiculata si acceptata in lumea analistilor economici, este ca vinovata de criza globala este migrarea capitalului investitional de la populatie la bancheri, si directionarea investitiilor spre cheltuieli si investitii guvernamentale nerentabile sau chiar inutile.
Citește mai mult din acest articol

Trafic de influenta sau lobby?

Comisia Juridică a Camerei Deputatilor a organizat o dezbatere privind activitatea de lobby pentru a stabili dacă trebuie sau nu reglementata activitatea.

De ce reprezinta reglementarea lobby-ului o prioritate pentru politicieni?

Traficul de influenta practicat pe scara mare, a inceput sa fie utilizat in lupta pentru a castiga zone de influenta de cei care „trag sforile” servicilor secrete si ale DNA. „Lupii tineri” vor sa-si faca loc la masa tot mai saraca sa-si ia „tainul”.

Ambiguitatea legislativa ii face pe politicieni sa fie vulnerabili si la cheremul celor care intocmesc dosarele sau ale judecatorilor, iar acestia pretind „tainul” ca sa-i faca scapati temorar.
Suprapunerea de atributii, respectiv atributii de competenta locala finantate de guvern, face ca o interventie pentru electoratul din zona sa fie considerata trafic de influenta, cum declara Hrebenciuc.

Mediafax prezinta cateva opinii ale parlamentarilor din care am retinut mai jos:

Ciucă: Activitatea de lobby trebuie să se delimiteze de traficul de influenţă

Dacă se ia decizia să fie reglementată activitatea de lobby, trebuie să se delimiteze lobby-ul de traficul de influenţă. Adică activitatea de loby să nu fie un trafic de influenţă deghizat şi nici actul de lobby să nu fie interpretat ca trafic de influenţă„, a spus Bogdan Ciucă.

Aici limita foarte foarte fragilă există între activitatea de lobby şi infracţiunea de trafic de influenţă şi nu trebuie să se ajungă ca sub umbrela acestei activităţi să poată fi săvârşite infracţiuni de acest tip. Există posibilitatea întrepătrunderii a celor două aspecte„, a precizat Moţiu.

Preşedintele Cartel Alfa, Bogdan Hossu, a precizat că Federaţia Sindicală Cartel Alfa consideră inoportună reglementarea activităţii de lobby, arătând că se poate ajunge la „transformarea influenţei într-o marfă care se poate vinde şi cumpăra„.

Hrebenciuc: Tot ce facem ca parlamentari e trafic de influenţă. Legea 78/2000 ne creează dificultăţi

Da, sunt de acord. Domnule Ciucă (preşedintele Comisiei juridice – n.r.), vă rog să luaţi notă de treaba aceasta pentru că acum tot ce facem ca parlamentari este trafic de influenţă. Cu ocazia aceasta să ne uităm atent şi la Legea 78/2000 (Legea privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie – n.r.), pentru că aceasta este chestiunea care ne creează dificultăţi în activitatea noastră de parlamentari – orice telefon pe care îl daţi ca să ajutaţi o primărie din colegiul dumneavoastră este trafic de influenţă. Ţin să vă învederez acest lucru„, a avertizat Viorel Hrebenciuc, care a condus şedinţa Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor din 18 septembrie.

….

După aceste intervenţii, Viorel Hrebenciuc a cerut să se facă „o notă” pe acest subiect, arătând că el urma să fie invitat la un seminar la Ambasada Statelor Unite ale Americii, la care participau reprezentanţi ai Asociaţiei oamenilor de afaceri româno-americani.

Tema seminarului este «Transparenţa în consultări». Dânşii discută de consultările pe care le fac parlamentarii cu grupurile industriale, cu societăţile comerciale şi aşa mai departe. Eu nici nu vreau să mă duc cu gândul ce ar însemna la noi să facem aşa ceva în condiţiile prezentei legislaţii. În alte părţi este o chestiune normală„, a adăugat Hrebenciuc.

Imaginaţi-vă că există o asociaţie a celor care fabrică şuruburi – sunt foarte buni în a fabrica şuruburi, dar nu ştiu cum, nu au cuvintele, nu au vocabularul, nu au exerciţiul gesturilor legale pe care trebuie să le facă în faţa autorităţilor pentru a-şi reprezenta interesele şi, atunci, apelează la cineva care poate să facă asta într-o manieră profesionistă. Cam acestea au fost concluziile unei conferinţe la care au participat şi reprezentanţi din partea Bruxelles-ului şi se cere o reglementare moderată, este adevărat, înţeleaptă şi cu o delimitare clară a acestei activităţi de lobby faţă de traficul de influenţă„, a spus Bogdan Ciucă

Tema nu a fost mediatizata si nu a fost in atentia mass-media.

Sigur nu tot ce fac parlamentarii se poate incadra la trafic de influenta, dar toate repartizarile de fonduri spre autoritatiile locale ce sunt legiferate si toate legile care vizeaza facilitati pentru o companie pot fi incadrate la trafic de influenta. 

Obtinerea de alocari de fonduri pentru o comuna, pentru o sosea, pentru o biserica, pentru un judet sau pentru un aeroport, pot fi considerate trafic de influenta sau lobby.

Orice interventie a parlamentarilor pentru alocari de fonduri, pentru „spijinirea administratiilor locale” reprezinta un trafic de influenta, pentru ca asa cum a spus Edmund Burke in discursul din Bristol, parlamentarul nu reprezinta interesele locale in parlament, ci el trebuie sa reprezinte binele/interesul general.

“Parlamentul nu este un congres de ambasadori cu interese diferite şi ostile; in care fiecare trebuie să îşi susţină interesele, în calitate de agent şi avocat, împotriva altor agenţi şi avocaţi, parlamentul este un ansamblu deliberativ al unei naţiuni, cu un singur interes, cel de ansamblu; caz în care, interesele locale, prejudecăţile locale, nu ar trebui să primeze, ci binele general, care rezultă din interesele generale ale întregului. Voi alegeti un membru într-adevăr, dar, atunci când l-ati ales, el nu este membru al Bristol, el este un membru al parlamenului.

Problema suprapunerii de atributii poate fi rezolvata prin autonomia locala. Regionalizarea poate fi un bun prilej de eliminare a traficului de influenta dintre primari si parlamentari.
Daca finantarile pentru obiectivele de interes local vor fi de competanta locala si nu vor mai fi  finantate de la bugetul central, atunci parlamentarii nu vor mai avea de ce sa faca lobby pentru alocari de fonduri spre colegii sau spre judete si in campania electorala nu vor mai putea utiliza tema atragerii de fonduri spre colegii.

Pentru transfer de fonduri de solidaritate de la bugetul central la bugele regionale/judetene, parlamentarii ar putea stabili criteriile de alocare de fonduri pe care guvernul sa fie obligat sa le respecte. Guvernul nu are de ce sa se implice cu repartizarea foondurilor pana la nivel de comuna.

Lobby-ul ar trebui sa fie facut in favoarea unor facilitati pentru un domeniu economic, spre exemplu: transport aerian sau naval, comunicatii, extractia de sare sau de marmura, o autostrada etc..

Daca lobby-ul se face pentru o companie sau pentru un domeniu unde exista monopol atunci ar trebui sa intre sub incidenta traficului de influenta. Tot sub legea penala ar trebui sa se incadreze influenta ce vizeaza facilitati sau finantarea unor obiective dintr-o  comuna, dintr-un oras sau dintr-un judet.

Azi Roşia Montană mâine intreaga ţară!

Contractele dezastruoase de la Rosia Montana si pentru explorarea si exploatara gazelor de sist, sunt favorizate de Constitutie si de legea comunista a minelor, care prevad ca resursele naturele ale subsolului sunt proprietate publica si apartin statului.  Premierul spune ca „statul sunt eu” si el poate delega dreptul de a administra catre cine vrea, prin numirea sefului ANRM.

Art. 1. Resursele minerale situate pe teritoriul şi în subsolul ţării şi al platoului continental în zona economică a României din Marea Neagră, delimitate conform principiilor dreptului internaţional şi reglementărilor din convenţiile internaţionale la care România este parte, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin statului român.
Art. 2.
(1) 1 Resursele minerale care fac obiectul prezentei legi sunt: cărbunii, minereurile feroase, neferoase, de aluminiu şi roci aluminifere, de metale nobile, radioactive, de pământuri rare şi disperse, sărurile haloide, substanţele utile nemetalifere, rocile utile, pietrele preţioase şi semipreţioase, turba, nămolurile şi turbele terapeutice, rocile bituminoase, gazele necombustibile, apele geotermale, gazele care le însoţesc, apele minerale naturale (gazoase şi plate), apele minerale terapeutice, precum şi produsul rezidual minier din haldele şi iazurile de decantare.
(2) Prevederile prezentei legi se aplică şi apelor subterane potabile şi industriale pentru activităţile de prospecţiune, explorare, determinare şi evidenţă a rezervelor.

Art. 3.
2. administrare – dreptul acordat de stat, prin autoritatea competentă, unei instituţii publice de a efectua activităţi miniere în baza unei licenţe sau a unui permis;
3. administrator – instituţia publică care execută activităţi miniere în baza unei licenţe sau a unui permis;
4. autoritatea competentă – Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, care reprezintă interesele statului în domeniul resurselor minerale, conform atribuţiilor stabilite de prezenta lege;
..
17. licenţă – actul juridic prin care se acordă concesionarea/darea în administrare a activităţilor miniere de explorare/exploatare;

Lega poloneza a administratiei locale prevede ca

Baza juridică a Comunelor (Gmina). O comună reprezintă o entitate juridică şi poate promulga legea la nivel local. Prim-ministrul exercită monitorizarea activităţilor comunei, pe când Camera Regională de Audit supraveghează activităţile financiare; ambele instituţii au autoritate doar asupra legalităţii deciziilor. Deşi Constituţia prevede că unitatea de bază a guvernării locale este comuna, Actul privind Autonomia Locală din 1990 permite crearea „unităţilor auxiliare” în cadrul comunei, inclusiv cu consilii de cartier în oraşele mari.

Sarcini specifice
Comunele (gminy) sunt responsabile de toate aspectele publice de importanţă locală care nu sunt definite în beneficiul altor nivele administrative, dar dacă legea
prevede altfel, soluţionarea acestor probleme îi revine municipalităţii. Sarcinile specifice ale gminei se axează pe satisfacerea nevoilor colective ale comunelor în
ceea ce priveşte serviciile publice.
Sarcinile specifice includ, în special, următoarele probleme:
•     amenajarea teritorială, managementul proprietăţii, protecţia mediului şi a resurselor naturale, managementul apei;
•     şoselele, străzile, podurile, scuarurile municipale şi gestionarea traficului;
•     furnizarea apei, canalizarea, evacuarea şi tratarea deşeurilor municipale,
menţinerea curăţeniei, a ordinii şi a salubrităţii publice, gestionarea depozitului municipal de deşeuri, furnizarea electricităţii, a căldurii şi a gazului;

Care-i diferenta intre o tara in care resursele si terenurile apartin cetatenilor si comunitatiilor locale si situatia cand acestea apartin puterii centrale?
Cetatenii se gandesc la generatiile viitoare si administreaza resursele responsabil sa aiba si copii si nepotiilor o sursa de venit, pe cand puterea centrala se gandeste doar la mandatul ei, sa incaseze cat mai mult in perioada in care detine puterea. Nu cred ca cetatenii unei localitati si-ar vinde terenurile pentru niste locuri de munca.

Cei care au aceptat oferta RMGC probabil nu aveau in proprietate decat o locuinta  si daca au primit alta la schimb intr-un cartier din Alba-Iulia sigur ca au fost tentati, cu atat mai mult cu cat nu aveau nici un loc de munca.  Pentru  multi legatura cu zona este slaba pentru ca nu au proprietati in terenuri si considera ca nu pierd nimic. Daca muntii erau in proprietatea locuitorilor cu singuranta ca un asemena contract nu ar fi avut sanse de succes. 

Un unchi imi povestea ca mergea cu bunicul dupa lemne si cautau lemne uscate dar nu prea gaseau. Unchiul copil fiind, plictisit intreaba „de ce nu taiem niste lemne de aici si sa sa nu mai pierdem timpul”. La care bunicul i-a replicat: „mai baiete trebuie sa grijim padurea sa ai si tu de unde sa tai lemne cand o sa fi ca mine”.
– Proprietatea distribuita la o clasa mijlocie dezvoltata, face ca majoritatea cetatenilor sa administreze resursele cu responsabilitate avand in vedere viitorul indepartat.
Nimeni nu se simte reponsabil fata de proprietatea de stat sau de proprietatea alei persoane.
– O proprietate privata polarizata -alcatuita din proprietati mari, va fi administrata prost pentru ca va fi administrata prin intermediari care vor incerca sa se capatuiasca.
Este cazul arendasilor din nuvele si romanele antebelice, dar si cazul CAP-urilor comuniste.

Romania a fost impiedicata sa ajunga la o clasa mijlocie puternica, pentru ca, cei de la putere au incercat   sa mentina proprietatea in administrarea statului, respectiv a lor, ca sa se capatuiasca.
Pana si fostii presedinti de colective au falsificat registrele agricole din primarii, ca sa restituie mai putin teren fostilor propietari, si sa ramana o rezerva la comuna pe care sa continue sa o administreze ei.

Zile trecute am vazut terenul unui primar, cu 8 clase devenit „baron local” care a ocupat cu panouri solare cateva zeci de ha de teren arabil de buna calitate.
La cateva sute de metrii erau un deal gol inpropriu agriculturii, unde ar fi putut instala asemenea panouri, dar acel teren era revendicat de proprietari si nu a fost retrocedat. Nu era mai bine daca retrocedau terenurile si instalau acolo panourile solare?  Ar fi beneficiat fiecare cetatean de fonduri europene. Exemplu demonstreaza ca politicienii se gandesc doar la interesle proprii si nu la ale cetatenilor pentru ca legea administratiei locale nu-i motiveaza si nu le da cetatenilor drepturi sa fie informati si sa-i traga la raspundere pe alesi, facand din alesi niste sultani pe proprietatile comunei.

Ceea ce se intampla la Rosia Montata va deveni fenomen in intreaga tara.
Contractele de exploatare a resurselor vor lua amploare si mai mare pentru ca legea si Constitutia sunt gandite dupa mentalitatea comunista centralizata, ca o proprietate de stat administrata de institutii nationale.

Aceasta-i problema si rezolvarea fenomenului trebuie sa vizeze esenta problemei, respectiv administrarea proprietatii publice sa se faca local ca in Polonia,  la nivel superior sa se stabileasca limite legale si sa se verifice respectarea lor.

Minsterul mediului din Polonia se ocupa de conservarea si protectia resurselor, nu de coontracte comerciale in colaborare cu premierul si cu ministerul dezvoltarii cum se intampla in Romania.

Tot ce este proprietate publica si tine de terenuri si de resurse ale subsolului trebuie sa fie administrate de autoritatiile locale si cu participarea cetatenilor, ca sa se evite hotia administratorilor.

Regionalizarea si reforma Constituiei trebuie sa vizeze transferul de atributii la localitati, si nu doar o trasare de hotare si redistribuirea posturilor intre diverse nivele ierarhice.
Miscara de protest ar trebui sa se focalizeze pe rezolvarea fenomenului si nu pe rezolvarea cazului Rosia Montana, iar solutia fenomenului  este administrarea locala a proprietatii publice a tot ce tine de terenuri si de resursele subsolului.

Baronii locali sunt creatia centralismului prin dirijarea de fonduri catre acei indivizi dispusi sa participe la contracte dezavantajoase pentru Romania, ca sa se imbogateasca.
Daca nu se rezolva cauza – centralismul comunist – cazul Rosia Montana o sa fie replicat in intrega tara.

Criza in ascensiune!

Criza economica se amplifica in loc sa-si reduca amploarea, desi oficialii transmit mesaje optimiste.

Cauza crizei este concentrarea capitalului, a celui  bancar in mod special, si antrenarea clasei politice in sustinerea masurilor propuse de banci.  FMI-ul a jucat si joaca un rol activ in amplificarea crizei si in disperasarea ei in tarile emergente sub pretextul ca acorda ajutoare.

In continuare prezint articolele unuia din analistii economici mai putin cunscuti publicului larg, pentru ca nu l-am vazut prezent la tv,  si care scrie in Bursa sub semnatura lui  CĂLIN RECHEA

In articolul  De câte crize este nevoie pentru a învăţa lecţiile expansiunii necontrolate a creditării?  BURSA 18.09.2013, se face referire al raportul trimestrial al Bank for International Settlements (BIS)  din care citeaza comentarile specialistilor.

Mi se pare că asistăm la o revenire a exceselor din 2007, ba chiar mai rău„, a declarat recent William White, fost economist-şef la BIS şi unul dintre puţinii oficiali ai sistemului bancar internaţional care au avertizat cu privire la pericolele creşterii explozive a creditării înainte de 2007, conform unui articol din cotidianul britanic The Telegraph.
White a mai precizat că „toate dezechilibrele sunt încă aici, iar ponderea datoriilor totale în PIB de la nivelul economiilor dezvoltate este cu 30% mai mare decât în acea perioadă”. În plus, a mai apărut şi problema bulelor speculative în economiile emergente.

Conform ultimelor date de la BIS, pentru T1 2013, în timp ce expunerile directe ale băncilor faţă de economiile dezvoltate au scăzut cu circa 340 miliarde de dolari, până la 21,3 trilioane de dolari, expunerile directe faţă de economiile emergente au crescut cu 266,8 miliarde de dolari, ajungând la un nou record, de 3,4 trilioane de dolari (vezi grafic).

Expunerea bancilor din economiile dezvoltate si din economiile emergente

Expunerea bancilor

Se observa ca economiile tarilor emergente au expunerea in crestere, pe cand economiile dezvoltatea au tendinta de scadere a expunerii. Imprumutul pe care l-a luat Romania in 2009 de la FMI, cand guverna PDL-ul si PSD-ul, a contribuit la expunerea Romaniei si la salvarea „sistemului bancar ticalosit”, dupa cum scriam in 2009.

Asta inseamna ca banii sunt directionati spre investitii de tip tezaurizare in tarile emergente unde se pot achizitiona elemente concrete, cum sunt zacamintele, terenurile si padurile, care isi vor spori valoarea in timp. Asa se poate justifica si asaltul pentru RMGC.

În ceea ce priveşte condiţiile de finanţare ale băncilor, raportul BIS constată o creştere semnificativă a finanţărilor prin credite subordonate, structurate în aşa fel încât să poată fi incluse în capitalul reglementat. În cazul băncilor europene, acestea au crescut de peste trei ori în perioada iunie 2012 – iunie 2013 faţă de perioada iunie 2011 – iunie 2012, până la 52 miliarde de dolari, iar în SUA creditele subordonate acordate băncilor au crescut de aproape 10 ori, până la 22 miliarde de dolari.
Concluzia?
Se pare că nimeni nu a învăţat lecţiile expansiunii necontrolate a creditării.
De ce? Deoarece costul greşelilor nu a fost suportat de cei responsabili, iar băncile centrale au fost mereu gata să le acopere cavernele bilanţiere prin emisiuni monetare la fel de necontrolate.
..
William White este convins că „cei cinci ani care au trecut de la falimentul Lehman Brothers au fost risipiţi, iar dezechilibrele din sistemul financiar global sunt mult mai mari„.

Nu numai ca cei vinovati nu au suportat costul greselilor, averile lor au cu prosperat in plina criza si societatiile s-au polarizat. Si BNR este coautoarea la aceste politici de creditare, prin consultanta pe care o acorda guvernului.

Intr-un alt articol Soluţiile globale pentru problemele globale sunt o iluzie periculoasă BURSA 26.06.2013 de acelasi autor se afirma urmatoarele: (merita citit tot articolul) !

Stephen Cecchetti, succesorul lui White în postul de economist şef al BIS

a precizat că „natura şi mărimea riscurilor asumate de instituţiile financiare sunt mult mai mari decât am crezut„, deoarece „problema fundamentală este divergenţa dintre interesele băncilor şi cele ale societăţii„.
Sursa acestui conflict de interese vine de la răspunderea limitată a proprietarilor şi de la creşterea gradului de leverage, care implică stimularea investiţiilor riscante. „Băncile au ştiut că, prin creşterea propriilor dimensiuni, vor deveni prea mari pentru a intra în faliment„, a mai arătat economistul şef de la BIS.
..
Jaime Caruana, al cărui mandat de director general al BIS a fost prelungit, a arătat, în cadrul aceleiaşi conferinţe anuale a BIS, că „relaxarea condiţiilor financiare are un efect limitat pentru revitalizarea creşterii economice, atunci când bilanţurile sunt deteriorate şi resursele sunt alocate greşit pe scară largă„…
Didier Sornette, profesor la Institutul Federal de Tehnologie din Zürich şi specialist în geofizică şi dinamica sistemelor complexe, scria despre „iluzia maşinii monetare perpetue” într-un articol din octombrie 2012. În opinia profesorului Sornette, există dovezi puternice care arată că „din prima jumătate a anilor „80, consumul a fost finanţat prin economii tot mai reduse, compensate de creşterea accelerată a profiturilor financiare, a preţurilor locuinţelor şi de creşterea explozivă a datoriilor„.
În baza de date AMECO a Comisiei Europene se găsesc dovezi pentru afirmaţiile sale. În cazul economiei Statelor Unite, ponderea consumului privat din PIB a început să crească accelerat (vezi graficul 1), pe fondul unei scăderi a ponderii veniturilor salariale, care a condus la o diferenţă negativă de peste zece punc¬te procentuale din PIB la sfârşitul anului 2008.
Pentru cele 15 state care formau UE înainte de extinderea din 2004, înfiinţarea ECU în 1995 (n.a. Unitatea Monetară Europeană, precursor al euro) a dat semnalul unei convergenţe cu efecte extrem de negative între salarii şi consum (vezi graficul 2).

Evolutia veniturilor si a consumului

Evolutia veniturilor si a consumului


Cresterea consumului peste nivelul veniturilor are o singura explicatie, a consumului in baza veniturilor viitoare, respectiv a creditelor bancare. Un asemena consum nu este sustenabil pe termen lung.

 
Economisirea a dispărut din peisajul economic european, iar odată cu ea a dispărut şi mecanismul unei dezvoltări sustenabile a capitalului, care a condus la scăderea productivităţii.
În acest context, profesorul Sornette pune o întrebare simplă: „Este sustenabil pentru o economie care creşte, în termeni reali, cu 2 – 3% pe an să asigure un randament de 10 – 15%, având în vedere oportunităţile de investiţii disponibile pentru toţi investitorii?
Răspunsul este negativ, desigur, dar realitatea a fost mascată pentru mult timp de politicile ultrarelaxate ale băncilor centrale, care au deschis zăgazul unei avalanşe monetare fără precedent asupra economiei mondiale.

„Colaborarea” fructuoasă dintre autorităţile fiscale şi cele monetare a făcut posibilă o dublare a bilanţurilor băncilor centrale faţă de 2007, până la 20 de trilioane de dolari, şi creşterea datoriilor publice, în acelaşi interval, cu circa 23 de trilioane de dolari, conform datelor de la BIS.
Fără rezultate notabile în ceea ce priveşte restructurarea economică, explozia monetară din ultimii ani confirmă faptul că „nu putem rezolva problemele folosind acelaşi tip de gândire utilizat atunci când le-am creat„, după cum spunea odată Albert Einstein.


Adevărata soluţie a crizei actuale nu o reprezintă creşterea gradului de centralizare şi coordonare la nivelul economiei globale, ci descentralizarea şi cooperarea economică. De asemenea, noua structură economică globală nu se poate dezvolta pe bazele monetare din ultimele patru decade, un sistem caracterizat de schema piramidală a banilor de hârtie construită în jurul dolarului.
Ignorând mostra înţelepciunii lui Einstein de mai sus, autorităţilor parcă doresc să confirme un alt dicton al său: „Nebunia este a face acelaşi lucru la nesfârşit, aşteptând rezultate diferite„.

Criza se amplifica deoarece se incearca atenuarea ei cu aceleasi masuri care au provocat-o, respectiv cu bani ieftini care ajung la investitori mari. Daca va amintiti in anii ’90 subventile de pentru agricultura ajungeau la petrom si la industria de ingrasaminte. Acelasi lucru se intampla cu banii pompati de guverne in economie. Ei ajung in sistemul bancar sau la marile companii.

Cei interesati de evolutia economiei mondiale, le recomand sa urmareasca articolele documentate, pentru ca sunt informatii care nu apar la tv!

Regionalizare la „indicatii” si modelul polonez!

Regionalizarea in viziunea puterii incepe sa prinda contur. Se organizeaza „consultarea” formala a populatiei, asa cum consulta Presedintele Basescu partidele politice, dar principiile si hotarele sunt deja stabilite.
Ponta a afirmat ca se pastreaza judetele actuale, si toate variantele iau in calcul reorganizarea adminstrativa cu mentinerea judetelor. Ponta a spus ca regionalizarea se face pe structura actualelelor zone de dezvoltare si se pare ca asa va fi.
Dragnea a afirmat ca se vor trasa hotarele dar atributiile se vor stabili in timp, pentru ca se doreste amanarea autonomiei locale pana la „calendele grecesti”.
Autoritatile doresc regionalizare, dar fara autonomie locala.. Citește mai mult din acest articol

Paradigma sociala „damboviteana”!

Paradigma sociala este o filozofie pe care se construiesc fundamentele organizarii si functionarii societatii.

Paradigma (wikipedia)este o construcție mentală larg acceptată, care oferă unei comunități sau unei societăți pe perioadă îndelungată o bază pentru crearea unei identități de sine (a activității de cercetare de exemplu) și astfel pentru rezolvarea unor probleme sau sarcini„.

In decembrie ’89 a avut loc o schimbare a paradigmei sociale din estul Europei.
Toate societatile comuniste din jurul Romaniei s-au prabusit si era iminenta si prabusirea comunismului din Romania.

Sociatatea comunista a fost organizata si functiona dupa paradigma, eliminarii competitiei pentru putere si a competitie economice.
Societatea si economia erau conduse de partidul unic, guvernate in conditiile inexistentei proprietatii private si in consecinta a inexistentei competitiei pe piata economica, a unei societati fara repere economice.
Aceasta paradigma a fost artificiala, a fost impusa cetatenilor prin forta, si mentinuta cu forta exercitata de un aparat de represiune foarte puternic.

Romania, dupa URSS, se spune ca avea cea mai perfectionata si dezvoltata structura securisto-comunista raporta la 100/locuitori. Erau racolati elevi si studenti capabili sau cu probleme, cu educatie morala cea mai slaba, pentru ca se considera ca o morala puternica nu le permite sa execute ordinele fara ezitare.
Morala era considerata o reminiscenta a epocii capitaliste, a religiei, o forma de prejudecata de care unii nu au reusit sa se debaraseze.
„Sistemul” avea nevoie de oameni liberi de prejudecati, de oameni flexibili, maleabili, sa-si poata incovoia coloana vertebrala.
Daca in anii ’50 s-au racolat oameni simplii de la tara, saraci si la propiu si la figurat, dupa anii ’70 au inceput sa fie racolati oameni cu studii superioare, care aveau aspiratii mai inalte decat le permiteau posibilitatile lor intelectuale, dar care erau lipsiti de „prejudecati” morale.

Ca organizare, structura serviciilor secrete nu avea o comanda unica, pentru ca, Ceausescu se temea de complot, de un centru cu prea multa putere, si din acest motiv serviciile secrete erau organizate pe mai multe celule, fiecare cu atributii „specifice” (cunoasteti expresia, pentru ca le-a intrat in sange si se vehiculeaza frecvent in media).

La Europa Libera, la una din analizele politice, s-a afirmat ca in Romania, „dupa disparitia lui Ceausescu exista riscul unei lupte sangeroase pentru putere”, apreciere care pornea de la existenta acestor centre de forta multiple, fiecare cu pretentia de a prelua puterea. Era in perioada cand se analiza disparitia naturala a lui Ceausescu, sau o eventuala schimbare a lui din functie la Congresul PCR.
Evenimentele din decembrie ’89 au demonstrat ca predictiile analistilor de la Europa Libera au fost corecte.

Un grup sau mai multe din servicile secrete, au organizat debarcarea lui Ceausescu, altii s-au pregatit sa preia puterea prin guvernul condus de Verdet. Luptele din strada au fost o forma de negociere, dar si de recastigare a capitalului de simpatie populara deficitar. Desi luptele au incetat dupa lichidarea dictatorului, cred ca ele au fost rezultatul unui armistitiu intre combatanti, si in cadrul acestui armistitiu executia cuplului prezidential era unul din punctele negociate. Apropiatii lui Ceausescu nu puteau sa intre in „combinatii” cu adversarii/”tradatorii” in conditiile in care seful lor traia si ii putea acuza. Un proces public le-ar fi periclitat imaginea si pozitia la putere.

Centralizarea politica si economica au trecut „sub acoperire”!
In decembrie ’89 si in perioada urmatoare s-au pus bazele unei noi paradigme sociale si economice, a centralizarii politice si a privatizarii „sub acoperire„.
Sub lupa lumii occidentale autoritatile romane reinstalate la putere, au decis sa simuleze democratia si economia de piata, dar sa conserve puterea unitara si economia de comanda.
S-a introdus pluripartidismul „sub acoperire”, dar au facut tot posibilul ca partidele politice sa fie din „sistem”, si lideri politici sa nu fie alesi de cetateni, respectiv indiferent pe cine voteaza poporul sa aleaga intre reprezentantii celor de la putere. I Iliescu in ’90 spunea ca de ce ne trebuie mai multe partide, pot sa coexiste in FSN mai multe curente politice, de stanga sau de dreapta, si asa s-a si realizat. Si Valeriu Stoica spunea in 2005 ca PD-ul si PNL-ul trebuie sa fuzioneze pentru ca altfel se va ajunge la o lupta pentru putere intre ele, deci ideea unui partid unic cu doua ramuri de stanga si de dreapta nu era doar in mintea lui I Iliescu.

Privatizarea „sub acoperire” s-a facut pentru ca exista o presiunea externa si interna, dar s-a stabilit ca actionariatul din „marea privatizare” sa nu aiba putere de decizie. S-a adoptat metoda privatizari a 30% din fiecare societate, si o subscriere la Fondul Proprietatii Private, astfel ca actionariatul privat a fost „pulverizat”.
Serviciile secrete au obtinut dreptul de a face afaceri, lucru rar intalnit in lumea democrata, iar acolo probabil au dreptul sa aiba capacitati de cercetare si productie doar pe specificul muncii lor. Fiecare centru de putere si-a luat sectorul primit in administrare, si-a numit oameni loiali considerati capabili. Desi multi sunt inteligenti, nu sunt pregatiti pentru a gestiona afaceri.
Basescu se ocupa de transporturi, Trita Faniza sau Ion Niculae in Agricultura, altii in petrol etc…
Conform mentalitatii ca oamenii trebuie sa fie fara prejudecati, de care scriam mai sus, au fost promovati indivizi fara scrupule. Cine-i fara scrupule nu are scrupule nici cu „aliatii”.
Nastase si Basescu sunt tipologia cea mai reprezentantiva a „omului de tip nou”, construit de comunism, si ei au primit ca recunoastere cele mai inalte demnitati.

In online se face lobi pentru lideri puternici, pentru invingatori si cei democrati sunt priviti cu dispret. Va amintiti ca Tariceanu era „Moliceanu” pe toate forumurile de discutii.
Increderea nu opereaza in lumea acestor indivizi. Ei nu au onoare, nu au cuvant, nu pun baza pe promisiuni si angajamente verbale sau scrise, ei se sprijina doar pe dosare si pe posibilitatea de santaj. Oamenii nesatajabili nu sunt promovati pentru ca nu sunt controlabili. Din acest motiv sunt diabolizati oameni ca E Constantinescu, Ghise, Tariceanu etc..
E Constantinescu a fost propulsat de servicii ca sa „adoarma” neincrederea occidentului si sperau sa-l poata corupe si sa-l utilizeze in continuare. Daca au vazut ca nu poate fi corupt au trecut la desfintarea lui diabolizandu-l seara de seara in emisiunea lui Tuca show, impreuna cu Ion Cristori si Radu Filip, la care se aduaga si O Paler sa-si etaleze „lehamitea”. Altii ca Ion Muresan au fost executati pentru a servi ca model, sau amenintati cu dosare penale ca R Sarbu pentru ca spun prea multe.

Rezultatul acestei paradigme de tip Cosa Nostra, o Cosa Nostrea cu mai multe „familii”/”baroni” este o vulnerabilitate la siguranta nationala.
Armistitiul dintre ei este similar cu „conflictele inghetate”.
Oamenii inteligenti, dar fara pregatire in afaceri si lipsiti de scrupule, care se autointituleaza „elita” Romaniei, sunt o catastrofa.
O economie in „picaj”, o societate care devine tot mai „nervoasa” la toate nivele, poate produce seisme oricand. Unii sunt furiosi ca nu mai au un loc de munca, altii ca nu mai au ce patrona, pentru ca au demolat capacitatile pe la care s-au perindat, sau pe care le-au „parazitat”, „lupii tineri” au ajuns prea tarziu la impartirea „tortului”. Unii si-au pus economiile la „adapost” in „paradisuri fiscale”, dar situatia din Cipru dovedesta ca nicaieri nu mai sunt in siguranta. Marile corporatii bancare sunt ominprezente si fara scrupule.

Regionalizarea este privita diferit de adeptii paradigmei actuale si de democrati.
Adeptii centralismului politic si economic privesc regionalizarea ca pe o concentrare, sa uniformizeze resursele si bugetele, ca sa multumeasca pe toata lumea, sa aiba mai putini nemultumiti si mai putini „baroni” locali cu care sa discute.

Paradigma simularii democratiei si a conducerii unitare in stil militar a diverselor „familii mafiote”, nu poate avea un final fericit pentru nimeni.
Administratorii banilor publici, care executa comenzile superiorilor, nu vor avea performante economice. Ei nu vor fi trasi la raspundere niciodata pentru ca nu actioneaza de capul lor si sunt protejati de „nasi”. Nu intamplator Basescu nu a fost condamnat pentru FLOTA, pentru casa din Mihaileanu sau alte afaceri dubioase. Nici Basescu nici Patriciu si nici un „baron local” nu a actionat pe cont propriu. Toti au actionat in numele unor grupuri. Nimeni nu-si permite sa declanseze „jihadul” pentru ca declanseaza un „efect de domino”.

Trendul isi pastreaza directia si sensul daca nu se schimba paradigma.
Ar trebui ca oamenii sa se trezeasca pana nu-i prea tarziu, si sa puna in discutie schimbarea paradigmei cu una care si-a dovedit viabilitatea. Solutii exista!
Gestionarea schimbarii este foarte importanta.
Pentru inceput ar trebui interzis serviciilor secrete sa se ocupe de afaceri, pentru ca implicarea lor in afaceri creeaza o concurenta neloiala si genereaza o neincredere in mediul de afaceri romanesc.
„Baietii destepti” nu o vor accepta de voie, dar daca sunt „devoalati” o sa accepte de nevoie. Se poate acorda o perioada de gratie pentru scoaterea afacerilor de „sub acoperire”, si restabilirea legalitatii. Participantii la „festinul devorarii” Romaniei sunt solidari, desi au beneficiat diferit. Unii au conturi in strainatate, altii au doar rate de platit si au acceptat compromisurile din disperare. Sistemul securisto-comunist de racolare a stiut cum sa implice multi cetateni, care in prima faza nu si-au dat seama le ce sunt utilizati, si pentru un venit peste medie au acceptat sa inchida ochii la afacerile dubioase ale firmei.
Pentru ultimii ar trebui sa existe o iesire onorabila din situatia in care se afla, si astfel s-ar reduce rezistenta la schimbare a sistemului.
Daca in anii ’90 s-ar fi adoptat o atitudine concilianta probabil alta ar fi fost situatia Romaniei, dar au exisitat niste „recalcitranti” pe care nimeni nu a avut curajul sa-i tempereze. Multi probabil erau cu „misiune” sa sperie pe cei care ar fi avut intentii de „dezertare din sistem” si sa-si recunoasca „pacatele” din tinerete.

%d blogeri au apreciat: