Justitie
Fiat justitia, ruat caelum!
Să fie dreptate, [chiar] de s-ar nărui cerul!
Poate exista o justitie dreapta fara responsabilitate?
Exista un principiu in drept de care se face mare caz, cel al independentei si suveranitatii magistratilor, asigurat de inamovibilitatea acestora.
Un magistrat pentru a fi vertical si drept trebuie sa fie sigur ca nu va suporta consecinte pentru hotararile date, din partea sefilor ierarhici sau a altor autoritati, ca nu va fi supus la presiuni prin promovare, sau sanctionare.
Magistratii spun ca judecatorul se supune doar propriei constinte si legii, adica o autoapreciere, incearcand astfel sa se sustraga unei eventuale raspunderi pentru activitatea prestata.
In cazul verdictului dintr-un proces ce spun ei e corect, si este similar cu suveranitatea arbitrului in fotbal.
Numai arbitrul poate influenta rezultatul, dar in final prestatia lui este analizata si apreciata pozitiv sau negativ, si desi rezultatul meciului nu-l mai schimba nimeni, cariera arbitrului depinde de calitatea presatatilor sale in mai multe meciuri.
Se dovedeste ca inamovibilitatea permite judecatorului sa ia ce decizie doreste, dar nu ne asigura ca decizia e corecta si onesta, pentru ca magistratul poate fi corupt, santajat, intimidat etc..
Ca sa se elimine din sistem persoanele corupte sau incompetente trebuie introdusa repsonsabilitatea in sistemul judiciar.
Gafele datorita incompetentei sau coruptiei trebuie sanctionate, pentru ca altfel se creaza o casta asupra careia nu exista nici un control, focar sigur al coruptiei.
Nu se poate merge pe ideea ca justitia e imuna la coruptie si fara incompetenti. Erorile trebuie platite si cineva trebuie sa aprecieze activitatea magistratilor.
Aprecierea trebuie sa fie obiectiva pentru ca o apreciere subiectiva genereaza abuzuri, iar ca sa fie obiectiva trebuie sa existe o evaluare pe baza unor criterii stipulate intr-un act normativ, care sa-i asigure magistratului apararea de eventuale abuzuri pe linie administrativa.
Numai asa se poate spune ca magistratii se supune doar legii, in caz contrar el se supune sefilor ierarhici.
E valabil ce spune O. Cotrus „O actiune nu poate fi justificata decat prin referinta la o tabla de valori.”
De unde trebuie inceputa reforma ?
De la programele de reforma a justitie, ale partidelor politice, pentru ca ele sunt cele care au posibilitatea sa sustina strategii si proiecte de reforma sectoriala.
Din cate stiu, de procedurile functionarii justitie, de evaluare si sanctionarea erorilor, ar trebui sa se ocupe CSM-ul.
Din pacate CSM-ul desi are multe de facut in sistem nu-si face treaba, pentru ca nu are interes.
Un sistem cu criterii si proceduri nu mai permite decizii subiective, nu mai permite „manevre” politicianiste, si aranjamente. Daca arbitrariu nu mai functioneaza se slabeste puterea decidentilor de la diverse nivele.
Cine are interesul sa-si diminueze puterea? Nimeni.
Daca CSM-ul nu stabileste criterii, indicatorii de performanta si procedurile dupa care sa evalueze rezultatele institutiei, atunci ele trebuie sa fie legiferate de Parlament.
Decantarea ideilor 
As fi de acord cu propunerile tale cand voi constata ca CSM-ul este cu adevarat garantul independentei justitiei iar membrii acestui important organism sunt cei mai profesionisti magistrati din Romania alesi in mod onest, vor fi mai multe candidaturi si nu vor fi interese meschine, pana atunci insa…
In prezent CSM-ul nu este altceva decat o masinarie de „albit” magistratii corupti si de eliminat magistratii competenti, care deranjeaza, care pot fi remarcati profesional pentru motivatiile date de ei in hotarari (cunosc caz concret)!!! CSM-ul este cel care pretinde mita pentru a numi magistrati in functii de conducere! CSM-ul este cel care NU cerceteaza cazurile de coruptie sesizate in memoriile sau petitiile justitiabilului/avocatului motivand ca ar face ingerinta in actul justitiei (daca procesul este pe rol) sau ca este tardiv a mai interveni in cauza deoarece instanta a hotarat definitiv si irevocabil ca justitiabilul-petionar nu avea dreptate!!!! Pt CSM este complet irelevant daca hotararea respectiva a fost rodul unui lung lant de abuzuri, de incalcari ale legilor, de incalcari de procedura! Tot CSM-ul este primul care fuge de raspunderea actelor sale, refuzand sa semneze raspunsurile transmise petitionarului cu numele si semnatura inspectorului care l-a intocmit, invocand ca NU membrul CSM-ului se face vinovat de continutul eronat, absurd, aiurea al raspunsului la petitie ci…INSTITUTIA, asa ca, daca cineva are ceva de obiectat, ataca institutia si nu membrul CSM!!!! (voi posta un raspuns de genul asta in viitor, cu dovada foto)!!!
De acord cu tot ce ai scris despre CSM, dar nu existenta lui e problema, problema este (ne)functionalitatea. De altfel si oficialii UE au afirmat ca nu legile sunt problema in Romania cat (ne)aplicarea lor.
Membrii CSM nu au fost responsabilizati, nu au criterii de performanta, nu sunt motivati: stimulati si sanctionati.
Legislativul ar trebui sa le stabileasca criterile de evaluare ale CSM-ului, si CSM-ul sa faca acelasi lucru cu instantele, cu DNA si cu parchetele.
Toata societatea romaneasca este lipsita de motivare, de criterii de evaluare si de proceduri prin care sa se stabileasca ce drum trebuie sa parcurga un proces, cine si in ce termen sa raspunda cu ce sanctiuni.
Sinteza hotărârilor pronunţate de Curtea Europena a Drepturilor Omului în cauze împotriva României în luna mai 2009
In luna mai 2009, Curtea Europena a Drepturilor Omului a făcut publice 12 hotărâri împotriva României. Valoarea totală a despăgubirilor pe care trebuie să le plătească statul român este de 671.993,75 Euro.