Criza in ascensiune!

Criza economica se amplifica in loc sa-si reduca amploarea, desi oficialii transmit mesaje optimiste.

Cauza crizei este concentrarea capitalului, a celui  bancar in mod special, si antrenarea clasei politice in sustinerea masurilor propuse de banci.  FMI-ul a jucat si joaca un rol activ in amplificarea crizei si in disperasarea ei in tarile emergente sub pretextul ca acorda ajutoare.

In continuare prezint articolele unuia din analistii economici mai putin cunscuti publicului larg, pentru ca nu l-am vazut prezent la tv,  si care scrie in Bursa sub semnatura lui  CĂLIN RECHEA

In articolul  De câte crize este nevoie pentru a învăţa lecţiile expansiunii necontrolate a creditării?  BURSA 18.09.2013, se face referire al raportul trimestrial al Bank for International Settlements (BIS)  din care citeaza comentarile specialistilor.

„Mi se pare că asistăm la o revenire a exceselor din 2007, ba chiar mai rău„, a declarat recent William White, fost economist-şef la BIS şi unul dintre puţinii oficiali ai sistemului bancar internaţional care au avertizat cu privire la pericolele creşterii explozive a creditării înainte de 2007, conform unui articol din cotidianul britanic The Telegraph.
White a mai precizat că „toate dezechilibrele sunt încă aici, iar ponderea datoriilor totale în PIB de la nivelul economiilor dezvoltate este cu 30% mai mare decât în acea perioadă”. În plus, a mai apărut şi problema bulelor speculative în economiile emergente.

Conform ultimelor date de la BIS, pentru T1 2013, în timp ce expunerile directe ale băncilor faţă de economiile dezvoltate au scăzut cu circa 340 miliarde de dolari, până la 21,3 trilioane de dolari, expunerile directe faţă de economiile emergente au crescut cu 266,8 miliarde de dolari, ajungând la un nou record, de 3,4 trilioane de dolari (vezi grafic).

Expunerea bancilor

Se observa ca economiile tarilor emergente au expunerea in crestere, pe cand economiile dezvoltatea au tendinta de scadere a expunerii. Imprumutul pe care l-a luat Romania in 2009 de la FMI, cand guverna PDL-ul si PSD-ul, a contribuit la expunerea Romaniei si la salvarea „sistemului bancar ticalosit”, dupa cum scriam in 2009.

Asta inseamna ca banii sunt directionati spre investitii de tip tezaurizare in tarile emergente unde se pot achizitiona elemente concrete, cum sunt zacamintele, terenurile si padurile, care isi vor spori valoarea in timp. Asa se poate justifica si asaltul pentru RMGC.

În ceea ce priveşte condiţiile de finanţare ale băncilor, raportul BIS constată o creştere semnificativă a finanţărilor prin credite subordonate, structurate în aşa fel încât să poată fi incluse în capitalul reglementat. În cazul băncilor europene, acestea au crescut de peste trei ori în perioada iunie 2012 – iunie 2013 faţă de perioada iunie 2011 – iunie 2012, până la 52 miliarde de dolari, iar în SUA creditele subordonate acordate băncilor au crescut de aproape 10 ori, până la 22 miliarde de dolari.
Concluzia?
Se pare că nimeni nu a învăţat lecţiile expansiunii necontrolate a creditării.
De ce? Deoarece costul greşelilor nu a fost suportat de cei responsabili, iar băncile centrale au fost mereu gata să le acopere cavernele bilanţiere prin emisiuni monetare la fel de necontrolate.
..
William White este convins că „cei cinci ani care au trecut de la falimentul Lehman Brothers au fost risipiţi, iar dezechilibrele din sistemul financiar global sunt mult mai mari„.

Nu numai ca cei vinovati nu au suportat costul greselilor, averile lor au cu prosperat in plina criza si societatiile s-au polarizat. Si BNR este coautoarea la aceste politici de creditare, prin consultanta pe care o acorda guvernului.

Intr-un alt articol Soluţiile globale pentru problemele globale sunt o iluzie periculoasă BURSA 26.06.2013 de acelasi autor se afirma urmatoarele: (merita citit tot articolul) !

Stephen Cecchetti, succesorul lui White în postul de economist şef al BIS
…
a precizat că „natura şi mărimea riscurilor asumate de instituţiile financiare sunt mult mai mari decât am crezut„, deoarece „problema fundamentală este divergenţa dintre interesele băncilor şi cele ale societăţii„.
Sursa acestui conflict de interese vine de la răspunderea limitată a proprietarilor şi de la creşterea gradului de leverage, care implică stimularea investiţiilor riscante. „Băncile au ştiut că, prin creşterea propriilor dimensiuni, vor deveni prea mari pentru a intra în faliment„, a mai arătat economistul şef de la BIS.
..
Jaime Caruana, al cărui mandat de director general al BIS a fost prelungit, a arătat, în cadrul aceleiaşi conferinţe anuale a BIS, că „relaxarea condiţiilor financiare are un efect limitat pentru revitalizarea creşterii economice, atunci când bilanţurile sunt deteriorate şi resursele sunt alocate greşit pe scară largă„…
Didier Sornette, profesor la Institutul Federal de Tehnologie din Zürich şi specialist în geofizică şi dinamica sistemelor complexe, scria despre „iluzia maşinii monetare perpetue” într-un articol din octombrie 2012. În opinia profesorului Sornette, există dovezi puternice care arată că „din prima jumătate a anilor „80, consumul a fost finanţat prin economii tot mai reduse, compensate de creşterea accelerată a profiturilor financiare, a preţurilor locuinţelor şi de creşterea explozivă a datoriilor„.
În baza de date AMECO a Comisiei Europene se găsesc dovezi pentru afirmaţiile sale. În cazul economiei Statelor Unite, ponderea consumului privat din PIB a început să crească accelerat (vezi graficul 1), pe fondul unei scăderi a ponderii veniturilor salariale, care a condus la o diferenţă negativă de peste zece punc¬te procentuale din PIB la sfârşitul anului 2008.
Pentru cele 15 state care formau UE înainte de extinderea din 2004, înfiinţarea ECU în 1995 (n.a. Unitatea Monetară Europeană, precursor al euro) a dat semnalul unei convergenţe cu efecte extrem de negative între salarii şi consum (vezi graficul 2).

Evolutia veniturilor si a consumului

Cresterea consumului peste nivelul veniturilor are o singura explicatie, a consumului in baza veniturilor viitoare, respectiv a creditelor bancare. Un asemena consum nu este sustenabil pe termen lung.

 
Economisirea a dispărut din peisajul economic european, iar odată cu ea a dispărut şi mecanismul unei dezvoltări sustenabile a capitalului, care a condus la scăderea productivităţii.
În acest context, profesorul Sornette pune o întrebare simplă: „Este sustenabil pentru o economie care creşte, în termeni reali, cu 2 – 3% pe an să asigure un randament de 10 – 15%, având în vedere oportunităţile de investiţii disponibile pentru toţi investitorii?”
Răspunsul este negativ, desigur, dar realitatea a fost mascată pentru mult timp de politicile ultrarelaxate ale băncilor centrale, care au deschis zăgazul unei avalanşe monetare fără precedent asupra economiei mondiale.
…

„Colaborarea” fructuoasă dintre autorităţile fiscale şi cele monetare a făcut posibilă o dublare a bilanţurilor băncilor centrale faţă de 2007, până la 20 de trilioane de dolari, şi creşterea datoriilor publice, în acelaşi interval, cu circa 23 de trilioane de dolari, conform datelor de la BIS.
Fără rezultate notabile în ceea ce priveşte restructurarea economică, explozia monetară din ultimii ani confirmă faptul că „nu putem rezolva problemele folosind acelaşi tip de gândire utilizat atunci când le-am creat„, după cum spunea odată Albert Einstein.

…
Adevărata soluţie a crizei actuale nu o reprezintă creşterea gradului de centralizare şi coordonare la nivelul economiei globale, ci descentralizarea şi cooperarea economică. De asemenea, noua structură economică globală nu se poate dezvolta pe bazele monetare din ultimele patru decade, un sistem caracterizat de schema piramidală a banilor de hârtie construită în jurul dolarului.
Ignorând mostra înţelepciunii lui Einstein de mai sus, autorităţilor parcă doresc să confirme un alt dicton al său: „Nebunia este a face acelaşi lucru la nesfârşit, aşteptând rezultate diferite„.

Criza se amplifica deoarece se incearca atenuarea ei cu aceleasi masuri care au provocat-o, respectiv cu bani ieftini care ajung la investitori mari. Daca va amintiti in anii ’90 subventile de pentru agricultura ajungeau la petrom si la industria de ingrasaminte. Acelasi lucru se intampla cu banii pompati de guverne in economie. Ei ajung in sistemul bancar sau la marile companii.

Cei interesati de evolutia economiei mondiale, le recomand sa urmareasca articolele documentate, pentru ca sunt informatii care nu apar la tv!