Modelul politicianului roman.

Astazi presedintele ne-a repetat obsedant, ca stie ce are de facut. El nu are nimic de schimbat si nici sa-si reproseze ceva, doar eventual o informare deficitara a cetatenilor.
Basescu reprezinta modelul reprezentativ al politicianului roman construit de mass-media, si politicienii incearca sa se identifice cu “prototipul” politicianului care stie si face ce trebuie facut, politicianul energic, activ, care emana forta si autoritate.
Toti liderii politici stiu ce au de facut si ce-i bine pentru noi, si nu mai considera necesar sa ne consulte, sau sa supuna dezbaterilor decizile lor. Basescu, Ponta, Crin Antonescu sau Voiculescu nu considera ca sunt necesare dezbateri in partidele lor, pentru ca ei stiu mai bine ce au de facut. Uneori ne mai fac cate o concesie sa ne “informeze” postafactum, sa-si justifice masurile minunate adoptate.

Presedintele stie cum trebuie modernizat statul: parlament unicameral, vot uninominal majoritar pe care foarte putine tari il mai paractica si se discuta sa se renunte la el, mai putini parlamentari ca sa fie mai usor schimbata structura si majoritate parlamentara prin migratie, stie cum trebuie sa arate regionalizarea sau descentralizarea si nu accepta alte opinii, stie cum trebuie reformate institutile statului.

Ştim unde suntem, ştim ce avem de făcut, ştim care este orizontul pentru ca la terminarea crizei România să poată valorifica din plin şansa ieşirii din criza europeană şi globală.
..
Marea problemă a populaţiei este ce se întâmplă în continuare. Eu ştiu ce trebuie făcut. Va trebui ca în continuare, într-un parteneriat cu Guvernul, să deschidem acest orizont de ţară nouă pentru români.

Presedintele nu are nevoie sa se consulte cu noi, se consulta cu FMI-ul si cu M Isarescu, cand are nevoie de bani.
Nu ne inteaba daca este oportun sa ia imprumutul si nici destinatia utilizarii banilor.
Nu stie de ce sunt necesare reformele. Are asa un sentiment ca refomele electorala, constitutionala si regionalizarea rezolva toate problemele, sau stie si are alta agenda. Cred ca ultima varianta este cea valabila.
Presedintele invita societatea civila sa se implice!

În ultima perioasă societatea civilă de bună calitate s-a retras în cochilie. Este timpul să revină. Este un apel pe care îl fac la revenirea societăţii civile de bună calitate în prim-planul vieţii politice şi sociale.

La ce sa se implice societatea civila, daca presedintele stie ce are de facut? Sa aplaude maretele idei ale presedintelui?
De 22 de ani suntem intr-o continua reforma. Fiecare ministru a facut reforma lui, pentru ca fiecare “stia ce are de facut”, si avea o solutie proprie. Ar fi cazul ca ministrii sa primeasca de la partide odata cu portofolile si solutile, sa fie executanti, functionari de rang inalt, dar “functionari” nu “sultani”.

De ce avem astfel de reprezentanti?
Pentru ca noi am preferat “oameni puternici”, oameni care “au solutii”, care sunt “experimentati”, care stiu exact ce vor si sunt siguri pe ei. Oamenii cu solutii si siguri de ei nu mai considera necesar sa se consulte cu nimeni, nici cu partenerii politici si cu atat mai putin cei care ia-au ales. Din cauza asta nu exista dialog intre partidele politice de la putere si din opozitie, intre liderii de partid si membrii partidelor si nici intre partide si electorat. Sigur ca intre clasa politica si societate a aparut o fractura, o falie normala tinand seama ca in clasa politca au fost promovati oameni energici, orgoliosi si increzatori.

La popul opus sunt oamenii fara solutii, oamenii modesti, care se consulta ca sa adopte decizii, dar care dau impresia ca sunt nesiguri. Cei care organizeaza consultari care lucreaza in echipa nu pot fi contestati, pentru ca decizile nu sunt ale lor.
Cum sa alegi un om nesigur, s-ar intreba majoritatea? Avem nevoie de oameni care stiu ce au de facut!
Pentru presedinte totul se rezuma la aparente.

Avem nevoie de un comportament modest şi decent al politicienilor. Eu nu spun că toţi au venit săraci în politică, dar când eşti în Parlament şi în Guvern şi în ţară se impun măsuri de austeritate deranjează comportamentul arogant şi lipsit de modestie.

Politicienii nu-i bine sa-si afiseze bogatia cu aroganta, dar pot sa sfideze opinile celorlalti pentru ca asta nu reprezinta aroganta in mintea presedintelui.

Daca vrem sa avem o altfel de clasa politica, una democrata, una care sa organizeze consultari si dezbateri cu specialistii si cu cetatenii, este necesar sa schimbam prototipul politicianului, de la “politicanul care stie ce are de facut“, la “politicianul fara solutii“, si care organizeaza concursuri cu premii pentru a afla solutia cea mai buna. Avem nevoie de politicieni dispusi sa supuna dezbaterii publice trei-patru variante de reforme in: cercetare, sanatate, invatamant, adminstratie locala, descentralizare institutionala etc..

Ca popor suntem in situatia femeii care si-a ales un partener puternic, autoritar, care sa o protejeze si dupa casatorie trebuie sa suporte aroganta, autoritatea si puterea care au impresionat-o.

Cine, de ce si cum sa promoveze un nou prototip de politician?

Revolte provocate ?

Manifestatia pro Arafat a fost una autentica si sincera, dar continuarea ridica multe semne de intrebare.
- In primul rand spatiul si insistenta televiziunilor sa faca din eveniment o “revolutie”, sa scoata populatia in strada prin instigare, uzind de relatari cu voce gatuita de emotie si de frica, aratandu-le ca exista proteste, sugereaza ca televiziunile doresc sa provoace revolte de strada.
- Manifestantii au doar revendicarea “jos Basescu”, si eventual solicitarea de alegeri anticipate, mesajele opozitiei.
Printre ei sunt si unii care spun ca vor “alta clasa politica”, dar ei nu apar la televizor.
- Este un moment neprielnic pentru manifestatii, pentru ca-i frig si daca manifestantii sunt stropiti cu tunurile cu apa, trebuie sa plece acasa sa-si schimbe hainele, deci manifestatia in aceasta perioada nu rezista timpului.
- Nu au organizare si revendicari foarte clare. Pare o revolta din orgoliu ca sunt desconsiderati prin mesajul si comportamentul prezidential. O revolta spontana este ca un foc de paie.

Tensiunea exista, dar o revolta a nemultumitilor ar avea ca mesaj “jos partidele” sau “fara politicieni”, cum a fost in ’89 cand au strigat fara comuninsti, pentru ca actualii politicieni indiferent ca sunt la putere sau in opozitie se bucura de aceeasi imagine ca PDL-ul.
La Timisoara suporterii echipei Poli au scandat “Ole, ole, noi urâm partidele”, “PSD, PDL, toti se trag din PCR”.

Cine beneficiaza de revolte? Toata clasa politica.
Probabil se doreste crearea de revolte “spontane regizate”, pe care sa le utilizeze ca pretext pentru: restrangerea libertatilor, limitarea comunicatilor online, adoptarea unei legi de supraveghere a internetului, toate in scopul de a preintampina eventuale organizari de revolte de amploare neprevazute in primavara sau in vara. Toate cele de mai sus sunt in beneficiul tuturor politicienilor.

Am observat o schimbare de 180 grade la redactorii de la Romania Libera in urma cu 2-3 saptamani, dupa ce Basescu a criticat DNA-ul. Redactori recunoscuti ca “pupinii” lui Basescu, brusc l-au criticat. Asta pare sa indice ca in culise oamenii cu influenta care-l sustineau pe Basescu au intors armele.

Pe de alta parte opozitia a cedat suspect de usor, oferind “pe tava” lui Blaga, postul de sef la senat, post care inlocuieste pe Presedinte pe perioada suspendarii ceea ce sugereaza o intelegere putere opozitie.
Cred ca puterea si opozitia lucreaza la un scenariu comun din care posibil ca opozitia sau toata clasa politica sa iasa “shifonata”.

Sugestie pentru un Partid al Neincrezatorilor in politicieni!

Partidele actuale sunt partide care-i reprezinta pe creduli.
Sistemul politic actual este conceput dupa o filozofie orientala a reprezentarii, sprijinita pe ideea ca “i-am ales sa ia decizii, n-avem ce le face”, “sa-i lasam sa lucreze pentru ca ei stiu mai bine ce au de facut”. Politicienii pe de alta parte se conduc dupa principiul, “am fost alesi pentru ca suntem cei mai buni, asa ca nu avem nevoie de sfaturile nimanui”, sau dupa expresia “ciocul mic, ca noi suntem la putere”.
Majoritatea romanilor, dupa ce clasa politica a profitat de increderea lor, nu mai au incredere in politicieni si nu se prezinta la vot, facand ca puterea sa fie lipsita de legitimitate. Pentru ca Parlamentul sa fie legitim, ar fi util ca si cei care nu au incredere sa participe la alegeri, cu un partid propriu.

In democratie idea de partid a fost gandita dupa filozofia participarii, pentru a da posibilitatea cetatenilor sa participe nemijlocit la viata politica. Partidul la origini a fost un “incubator” de solutii la problemele sociale, solutii rezultate in urma dezbaterilor, si in subsidiar o desemnare a reprezentantilor care sa promoveze solutile si sa le puna in aplicare.
Ideea de partid a fost pervertita si rolul redus la alegerea reprezentantilor, iar prin campania de imagine costurile au devenit accesibile numai marelui capital, de unde si capitalismul a devenit salbatic. In general prejudecatile amintite sunt sustinute chiar de politicieni sau de oamenii loiali lor. Ca sa inlature pe cetateni de la viata politica au creeat in partide o stare de tensiune, repulsie, frustare, au promovat o imagine mizerabila despre politicieni. Politicienii spun prin intermediul media, “nu va implicati in politica pentru ca politica-i o mizerie, dar noua ne convine sa fim in mizeria pe care am creeat-o“.

Ar fi utila reforma politicii, transformarea ei din “mizeria” accesibila celor cu bani si in care valoarea suprema este loialitatea, intr-un un mediu de elita, accesibil celor respectabili si capabili in care valoarea suprema este moralitatea.

Cum se poate face transformare? Schimband filozofia politicii de la filozofia reprezentarii la filozofia participarii!
Prin aparitia unui partid sau mai multe, al neincrezatorilor in politicieni, sub deviza “n-am incredere in alesi”!
Prima consecinta a principiului ar fi: cine n-are incredere se implica activ in viata politica, pentru a pretinde sa fie consultat si informat. Unul din principiile de baza ar fi “nici o decizie importanta fara consultarea celor care o suporta”.
A doua consecinta: persoanele care nu au incredere in alesi, nu pot alege persoane care sa ia decizii in numele lor. Filozofia alegerii reprezentantilor (delegarea de atributii) este in contradictie cu neincrederea in alesi.
Corolar: Cine considera ca politica reprezinta alegerea de persoane care sa-i reprezinte, accepta delegarea de atributii, nu poate sa invoce neincrederea in alesi, si in consecinta nu poate fi membru al partidului.
Implicarea are ca obiect “incubarea” de solutilor la problemele social-economice prin intermediul dezbaterilor, si alegerea solutilor celor mai bune din mai multe variante. In partide membrii partidelor dezbat si la final adopta programele prin vot.
Cetatenii mandateaza reprezentantii partidelor, sa puna in aplicare programele alese prin vot, deci electoratul voteaza programe propuse de partidele politice, cetatenii nu aleg persoane care sa-i reprezinte. Alesul este legitim daca actioneaza in spiritul programului pentru care a fost mandatat, si isi pierde legitimitatea si mandatul daca sustine alte masuri.

Ce efecte ar avea o asemenea abordare:
Decizile nu mai pot fi luate de persoane, arbitrar si in interesul unor potentati ai puterii, pentru ca ele sunt validate de membrii partidelor. Eficienta investitionala ar creste odata cu reducerea coruptiei si performantele economice si nivelul de trai ar fi mai bune.

Cine sa faca un asemenea partid?
Toti sau majoritatea cetatenilor care nu mai au incredere in politicieni, dar nu si-au pierdut speranta ca se mai poate face ceva. Cei care mai cauta “luminta de la capatul tunelului”.

“Sistemul” politic romanesc.

Incep anul prin preluare integrala a catorva comentarii. Initial am intentionat sa dau doua comentarii ale lui Chitu Constantin,
“Nu ma mir si nu intreb,doar constat”(nr 23) la articolul “Mizele preşedintelui pentru 2012 sau de ce se întoarce Băsescu la casa din Mihăileanu”, si
“Un “invins” predictibil, as zice eu” (nr 65) si nr. 93, de la articolul “Se va recunoaşte Băsescu “învins de Sistem” în 2012?” a lui C Campeanu,
ambele articole din Romania libera, pentru ca in cele doua comentarii a descris cu acuratete cum functioneaza “sistemul” politic din Romania.
Apoi am adaugat si un dialog despre cum se poate iesi din situatia descrisa.
“Nu ma mir si nu intreb,doar constat”(nr 23)

Continuitatea in politica autoritara!

Un doctor in economie si politician republican american, deci un om foarte bine informat, califica regimul de la Bucuresti ca fiind autoritar.
Reputat economist american: România este o dictatură, guvernul actual nu poate fi îndepărtat decât prin revoluţie!

Colinde de Craciun!

Disidenta si opozitie !

La Realitatea, CT Popescu facea o paralela intre Havel si Iliescu, pe ambii considerandu-i disidenti si pentru ca ambii lideri au ajuns presedinti dupa inlocuirea comunismului.

Havel a fost un contestatar al sistemului comunist. El a luptat pentru drepturile omului, pentru libertate, a militat pentru democratie, nu a luptat doar pentru rasturnare a puterii.

DISIDÉNT, -Ă, disidenți, -te, s. m. și f. Persoană care are păreri sau opinii deosebite față de colectivitatea, organizația etc. din care face parte.

Iliescu a fost opozant fata de conducerea PCR, dar nu era un contestatar al sistemului comunist.
El a spus ca, Ceausescu a “intinat idealurile communismului” si nu a considerat comunismul o eroare.

OPOZÁNT, -Ă, opozanți, -te, s. m. și f. 1. Oponent. 2. (În țările cu regim parlamentar) Persoană care face parte dintr-un partid sau dintr-un grup politic de opoziție.

“Sterilitatea” politică

Am dat de un articol foarte bun in Cotidianul, care merita citit, România, o zonă politică moartă – de Victoria Dickenson , care sustine ca in Romania viata politica este “sterila”.

Varza de Bruxelles!

Conferinta de presa a presedintelui a fost o “varza de Bruxelles”.
Am avut impresia ca a revenit Ceausescu. Un discurs fluviu, insotit de gesticulari si de balbe, care sa sugereze ce moment si ce obligatii importante si-a asumat in numele Romaniei, sa arate ce important este el. Aceleasi “informari si indicatii pretioase”, date de un amator in materie, care nu intelege cum functioneaza democratia si economia. A vorbit de “pachete” de cum se vorbea in perioada anterioara aderarii de capitole pentru aderare la UE, dar niciodata de obligatiile pe care le contin acele capitole. Ne-a vorbit ca la retardati fara sa spuna nimic concret.
Vorbea despre cum si-a asumat Romania nu stiu ce decizii, de parca presedintele ar fi Romania.
El nu stie ce inseamna a reprezenta Romania si cine trebuie sa-si asume decizile.

Generatia predestinata

Pluteste in aer ideea ca in Romania lucrurile nu mai pot continua asa si ceva trebuie facut, dar inca nu s-a conturat o solutie.
Ce si cine sa faca?
Cred ca generatia actuala, este predestinata sa continue actiunea pana la finalizare, aceeasi generatie care a participat la revolta tinerilor din decembrie ’89.
Tineri “iresponsabili” din ’89 au devenit parintii responsabili actuali, ingrijorati de viitorul copiilor, de unde si cum vor trai fii si nepotii. Sunt ingrijorati daca va mai fi Romania o tara a romanilor, sau o sa fie o colonie a strainilor, din vest si/sau din orient!
N Iorga spunea ca “Tineri viseaza inainte, batrani viseaza in urma; la mijloc barbatii lupta.”
Generatia care in ’89 “visa inainte”, acum este la varsta de mijloc, apta de lupta.