Redefinirea apatiei !

Redefinirea apatiei – Dave Meslin

Apatia nu este un fel de sindrom intern, este o retea complexa de bariere culturale care sustin neimplicarea, o retea ridicata si cultivata intentionat de clasa politica.

Are subtitrare in romana.

Dave Meslin spune, facand referire la Canada:

De cate ori auzim ca oamenilor pur si simplu nu le pasa?
De cate ori vi s-a spus ca o schimbare adevarata, substantiala, nu este posibila, pentru ca majoritatea oamenilor sunt prea egoisiti, prea prosti sau prea lenesi ca sa incerce sa-si ajute comunitatea? Vreau sa va spun ca apatia nu exista cu adevarat si ca oamenilor le pasa, numai ca traim intr-o lume care descurajeaza implicarea, punand obstacole si bariere in fata noastra.
..
Mass-media joaca un rol important in dezvoltarea relatiei noastre cu schimbarea politica, in principal prin ignorarea politicii si centrand atentia pe celebritati si scandaluri.
Dar chiar si atunci cand se vorbeste despre subiecte politice importante, se face in asa fel incat sa descurajeze implicarea.

Partidele politice ar trebui sa fie unul din punctele de intrare principale pentru ca oamenii sa se implice in politica. Dina pacate, ele au ajuns sa fie niste organizatii lipsite de cretivitate si de capacitatea de a inspira pe altii, care se bazeaza atat de mult pe sondarea pietei, pe organizarea de sondaje si pe grupuri tinta, incat ajung sa spuna acelasi lucru. Practic ne redau ceea ce vrem deja sa auzim, in loc sa vina cu idei indraznete si creative. Oamenii isi dau seama. Si asta duce la cinism.

Alegerile. Dupa cum poate ati observat, alegerile din Canada sunt o gluma. Folosim sisteme demodate, care sunt necinstite si care creeaza rezultate aleatorii. In prezent, Canada este condusa de un partid, pe care majoritatea canadienilor nu l-au vrut. Cum putem incuraja oamenii sa voteze daca voturile nu conteaza in Canada? Daca le punem pe toate cap la cap, normal ca oamenii sunt apatici. E ca si cum ai incerca sa dai cu capul intr-un zid. Nu incerc sa fie pesimist vorbind despre toate aceste obstacole si explicand ce piedici avem. Dimpotriva. Cred ca oamenii sunt minunati si inteligenti si ca le pasa. Dar, dupa cum am spus, traim in acest mediu in care ne sunt puse in fata o multime de obstacole.
Cata vreme credem ca oamenii, vecinii nostri, sunt egoisiti, prosti sau lenesi, nu exista nici o raza de speranta.
Dar putem schimba toate aceste lucruri pe care le-am mentionat. Putem sa deschidem primaria. Putem sa reformam sistemul electoral. Putem sa democratizam spatiul public.
Mesajul meu principal este, daca putem sa redefinim apatia, nu ca un fel de sindrom intern, ci ca o retea complexa de bariere culturale care sustin neimplicarea si daca putem sa definim si sa identificam acele obstacole, atunci putem sa lucram impreuna pentru a trecem peste ele si atunci totul este posibil.

Acum inteleg de ce partidele politice nu vor sa atraga membrii si nu vor sa accepte dialogul cu societatea civila. Si cu cat „liderii” sunt mai „incuiati”, mai putin democrati, cu atat se inchid mai tare si impun o disciplina interna mai severa.
Inteleg de ce in blogosfera se cultiva pesimismul. Probabil platim multe taxe si impozite pentru cei care o fac si ne determina „sa stam in banca noastra”, „sa nu ne bagam nasul”, ca „lucrurile se vor rezolva” de UE, sau de noua generatie.

Imi explic de ce atunci cand am solicitat mai multe informatii despre proiectul de reforma electorala la care era implicata APD, nu mi s-a raspuns la e-mail. Nici dupa ce am insistat si am dat un telefon sa vad de ce nu primesc un raspuns nu am primt informatile solicitate, desi persoana era la curent cu opinile mele de pe blog.

Salvarea nu va veni de la actualele partide politice, va veni de de la o societate civila ajunsa la saturatie si dispusa sa se implice, sa sacrifice din timp si bani sa schimbe lucrurile. Arma principala este aversiunea impotriva actualilor politicieni.
Un partid ale celor „ciuruiti”, „prajiti”, sau „parliti” care sa aibe ca program politic „lustratia politicienilor posdecembristi”, ar fi votat intr-o veselie, si ar da peste cap toate calculele electorale.

UPDATE se completeaza cu ce am scris la Despre apatie sau „mamaliga” romaneasca !