Cum se compromite justitia!

Se vorbeste despre compromiterea justitie, dar atentia opiniei publice este focalizata spre anumiti politicieni.
Consider ca primii care compromit justitia sunt Presedintele si seful DNA.

Cu casa din Mihaileanu e clar, Presedintele considera ca daca a returat bunul dobandit prin frauda e normal sa fie achitat sau sa nu mai fie urmarit.
Nu-i normal !
Intentia se pedepseste la fel ca fapta, iar falsul in declaratii a ramas intact, chiar daca bunul a fost recuperat.
Cate procese se incheie cu NUP pentru ca prejudiciul a fost recuperat? Procesele isi continua cursul nu depind de recuperarea prejudiciului, pentru ca se pedepseste ilegalitatea.
Daca toate furturile cu bunuri recuperate ar fi iertate ce justitie am avea?

In legatura ca dosarul FLOTA seful DNA sustine ca seful sau, Presedintele, are imunitate si nu poate fi judecat. Cu alte cuvinte are o imunitate absoluta pentru orice fapta penala, mai putin pentru inalta tradea prevazuta in Constitutie, infractiune care, nu este prevazuta in codul penal.

Conform acestei filozofii un Presedinte care ucide din culpa, face trafic de droguri, sau este implicat in coruptie, este imun pe perioada exercitarii mandatului.
Ce consecinte ar avea pentru României o asemenea situatie nu e greu de anticipat.
Presedintele SUA, al celei mai puternince natiuni, Presedinte care cumuleaza si functia de Premier si are si „butonul nuclear”, poate fi judecat si condamnat desi decapitarea unei republici prezidentiale de cel mai important pion are efecte majore, pe cand un Presedintele de „republica parlamentara damboviteana” nu poate fi tras la raspundere pentru faptele sale, desi absenta lui din functie nu ar resimti-o nimeni.

Sa vedem daca interpretarea Procurorului General rezista sub aspect juridic.

Imunitatea pentru fapte de drept comun incalca prevederile Constitutionale care afirma ca:
ARTICOLUL 16
(1) Cetatenii sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

La imunitatea parlamentara (ARTICOLUL 72) se arata din nou ca Parlamentarii se bucura de imunitate pentru activitatea politica, pentru perchezitie si pentru arestul preventiv, dar nu beneficiaza de imunitate pentru infractiuni de drept comun. Trimiterea in judecata nu poate fi blocata de Parlament.
Fostii ministrii parlamentari se bucura de imunitate pentru acuzatii in legatura cu activitatea de ministru, dar atat.

In cazul imunitatii Presedintelui Constitutia afirma ca „Presedintele României se bucura de imunitate”, si ca, prevederile imunitatii parlamentare se aplica si Presedintelui. De aici se poate deduce ca si dupa ce nu mai este presedinte, daca e Parlamentar, e aparat de imunitate pentru acte fi fapte savarsite in functia de Presedinte, pentru trafic de influenta sau alte acuzatii de acest gen.

In Constitutie sunt tratate doua situatii cu privire la sanctionarea faptelor Presedintelui
– suspendarea din functie, urmata de referendum, „în cazul savârsirii unor fapte grave prin care încalca prevederile Constitutiei” (ARTICOLUL 95)
– punerea sub acuzare „pentru înalta tradare” (ARTICOLUL 95)

Cele doua situatii intra in categoria sanctiuni administrative.
Se stie ca sanctiunile adminstrative sunt sanctiuni in legatura cu exercitarea functiei.
Suspendarea din functie nu se considera sanctiune, ea echivaleaza cu trimiterea in judecata, dar completul de judecata este electoratul, respectiv cei care l-au votat decid daca il sanctioneaza politic sau il achita.
Daca electoratul decide prin referendum sa-l schimbe din functie, abia atunci apare sanctiunea administrativa, care trebuie fi privita ca pe o desfacere a contractului de munca.
Revocarea din functie prin referendum nu este sanctiune juridica/penala, pentru ca ea nu se inregistreaza in cazierul persoanei.

In cazul punerii sub acuzare pentru inalta tradare, Parlamentul este cel care decide punerea sub acuzare, validând/cenzurând initiativa Parchetul, dar justitia este cea care se pronunta. In cazul condamnarii pentru inalta tradare, suntem in fata unei condamnari penale pentru exercitarea functiei cu rea credinta, cu toate consecintele unei sanctiuni penale.

Concluzia este ca sanctiunile de drept comun nu fac obiectul reglemetarii imunitatii din Constitutie, si ca imunitatea se prezuma pentru activitatea in exercitarea functie.
Este singura interpretare care respecta toate articolele Constitutionale, atat pe cele care stipuleaza egalitatea in fata legii, cat si pe cele care fac referire la imunitate, o imunitate pentru activitatea desfasurata in exercitarea functiei.

Imunitatea pentru exercitarea functiei, este o interpretare in spiritul Constitutie, spre deosebire de interpretarea sefului DNA D. Morar, care este o interpretare in litera ARTICOLUL 84(2) (de fapt o interpretarea doar 1/2 din alineat), dusa la extrem, interpretare care nu este corelata cu celelalte articole ale Constitutiei.
Articolul 69 (1) din Constitutia spune clar ca „în exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt în serviciul poporului.”, deci nu poate fi nici un dubiu ca si Presedintele este in serviciul poporului, si sanctiunile Constitutionale sunt in legatura cu exercitarea functiei.

Am vrut sa lamuresc aceasta problema pentru ca ea este confuza chiar in randul celor de specialitate.

Intr-un articol din ZIUA Mai presus de lege se arata ca opiniile sunt diferite

– R. Weber considera ca problema imunitatii nu este clar reglemetata de Constitutie, doar Curtea Constitutionala poate transa definitiv problema imunitatii
– Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) a considerat ca Presedintele nu se bucura de imunitate pentru fapte de drept comun si presedintele Romaniei a fost sanctionat
– avocatul Dumitru Radescu citat de articolul din ZIUA sustine opinia dezvoltata mai sus
„Presedintele României are imunitate exclusiv pentru faptele care au legatura cu serviciul. Chiar in Constitutia României se arata ca nimeni nu este mai presus de lege. Ori noi trebuie sa interpretam o dispozitie legala constitutionala in sensul aplicarii, nu al neaplicarii ei”, (ZIUA – citand pe av.Dumitru Radescu)

Din Constitutia Romaniei

Egalitatea în drepturi
ARTICOLUL 16
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
Suspendarea din funcţie
ARTICOLUL 95
(1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui.

(3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.

Punerea sub acuzare
ARTICOLUL 96
(1) Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor, pot hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă trădare.

(2) Propunerea de punere sub acuzare poate fi iniţiată de majoritatea deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui României pentru a putea da explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

(3) De la data punerii sub acuzare şi până la data demiterii Preşedintele este suspendat de drept.

(4) Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Preşedintele este demis de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

PS. Un material pe care l-am postat pe un foum cu prilejul suspendarii Presedintelui