Presedintele „jucator” sau „notar”?
16/10/2009 25 comentarii
Vad ca sunt multi sustinatori ai ideii ca daca in Constitutie scrie ca Presedintele „desemneaza” Premierul, atunci notiunea „desemneaza” este interpretata ca o decizie unilaterala.
Interpretarea unui articol sau notiuni trebuie sa fie in spiritul Constitutie, in corelatie cu celelate articole.
1. Presedintele nu este putere in stat, este mediatorul puterilor si in consecinta nu are atributii decizionale.
Presedintele are atributii de reprezentare, protocolare, de mediere si indeplineste acte formale – aceasta-i SPIRITUL Constitutie prevazut in articolul 80.
ARTICOLUL 80
(2) Presedintele României vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice. În acest scop, Presedintele exercita functia de mediere între puterile statului, precum si între stat si societate.
Presedintele are atributii similare cu notarul, constata daca este indeplinita legalitatea, in cazul Presedintelui constitutionalitatea, constata acordul partilor si numele persoanelor propuse si unde-i cazul incearca armonizarea pozitilor in conflict.
Desemnarea Premierului este un act formal si in continuare am sa argumentez afirmatia.
2. Parlamentul valideaza Premierul desemnat si cabinetul si tot Parlamentul il poate demite prin motiune de cenzura.
ARTICOLUL 103
(1) Presedintele României desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru, în urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta în Parlament ori, daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.(2) Candidatul pentru functia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului si a întregii liste a Guvernului.
(3) Programul si lista Guvernului se dezbat de Camera Deputatilor si de Senat, în sedinta comuna. Parlamentul acorda încredere Guvernului cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor.
Articolul 103 prevede etapele stabilirii Premierului: consultarea Presedintelui cu partidul(e) pentru desemnarea Premierului, validarea cabinetului de catre Parlament si ar mai fi juramantul care este un alt act formal prevazut in alt articol.
Sesizam ca Presedintele este obligat prin Constitutie sa aiba consultari cu partidul majoritar, sau cu partidele din Parlament.
Ce sens ar avea consultarile daca desemnarea nu ar fi un act formal?
Daca desemnarea ar fi un act de decizie unilateral si mesajele partidelor de la intalnire ar fi facultative, dupa principiul ce nu-i interzis este permis, presedintele putea sa invite partidele la consultari fara sa fie prevazut in Constitutie, si atunci respectiva consultare ar fi facultativa.
Prevederea consultarilor obliga pe Presedinte sa se consulte cu partidele parlamentare, rolul intalnirii cu partidul majoritar este sa ia act de propunerea de Premier pe care sa o desemneze, sau daca nu exista un partid majoritar, sa incerce medierea in scopul formarii unei majoritati parlamentare si a obtinerii acordului pentru o numire de Premier.
3. Presedintele nu are dreptul sa-l destituie pe Premier,
ARTICOLUL 107
(2) Presedintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru.
Daca in Constitutie se prevede ca Presedintele nu poate sa-l demita, pe cale de consecinta nu poate nici sa-l numeasca dupa bunul plac.
Este principiul simetriei, cine are dreptul sa-l demita are si dreptul sa-l numeasca si invers, altfel se intra in situatie de blocaj politic.
4. Desemnarea fara validarea Parlamentului nu produce efecte si nu are valoare.
5. Guvernul raspunde in fata Parlamentului de actele si faptele sale, nu raspunde in fata Presedintelui, si daca se subordoneaza Parlamentului atunci e normala ca Parlamentul sa aiba drepturi depline asupra cabinetului
ARTICOLUL 109
(1) Guvernul raspunde politic numai în fata Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului raspunde politic solidar cu ceilalti membri pentru activitatea Guvernului si pentru actele acestuia.(2) Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele României au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savârsite în exercitiul functiei lor. Daca s-a cerut urmarirea penala, Presedintele României poate dispune suspendarea acestora din functie.
6. Desemnarea Premierului prin analogie cu numirea ministrilor.
ARTICOLUL 85
(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.
(2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.
Presedintele prin decret „numeste” persoana propusa de Premier, in cazul Premierului „desemneaza” candidatul propus de majoritatea Parlamentara sa constituie Guvernul si dupa validarea in parlament „numeste” guvernul prin decret prezidential.
Cele doua notiuni „numeste” si „desemneaza” sunt sinonime d.p.d.v decizional, si atunci de ce ar avea interpretari diferite, intr-un caz decizie unilaterala si in al doilea caz decizie conditionata?
Ambele acte sunt conditionate sau „cenzurate” de alte institutii ale puterii si atunci nu pot fi decizii unilaterale, sunt acte formale de constatare a respectarii Constitutie.
UPDATE Eu prin desemnare inteleg “prezinta spre a fi semnat” si prin numire “semneaza pentru el” (Lilick)
Ar mai fi posibilitatea sa fie decizie consensuala, dar legiuitorul nu a dorit sa prevada asa ceva, pentru ca „decizia cu doua leviere” este recunoscuta ca o sursa de blocaj.
Ramane valabila varianta ca decizia numirii si asumarii guvernului este a partidelor majoritare in Parlament si actele Presedintelui sunt formale, de supraveghere a respectarii Contitutiei, asa cum notarul se asigura de legalitatea actelor oficiale intre parti.
Despre Deceneu
Decantarea ideilor 
ARTICOLUL 85
(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.
Cuvantul „candidat” anuleaza interpretarea „…obtinerii acordului pentru o numire de Premier” . Daca are acordul atunci nu mai este un „candidat”, este deja un castigator al postului respectiv .
Premierul desemnat sau numit, este candidat pana la validarea in Parlament, si devine Premier dupa ce depune juramantul.
Ce fel de „candidat” e o persoana cu 100% sanse de reusita ?
Si care ar mai fi rostul articolului 89 atunci ?
Pana nu s-au indeplinit formalitatatile constitutionale, nu-i Premier oficial.
ARTICOLUL 89 este pentru cazul cand in Parlament partidele nu se inteleg sa formeze o majoritate, si se ajunge la o criza politica parlamentara.
Presedintele daca nu tine seama de propunerea partidelor poate provoca o criza politica artificiala, o criza intre Presedinte si Parlament, ca sa ajunga la alegeri anticipate invocand articolul 89.
Repet asta-i o gaselnita procedurala, prin specularea unor lacune ale formularii Constitutiei, daca se interpreteaza Constitutia cu rea credinta.
analogiile gen președinte-notar sunt periculoase și reducționiste. Atribuțiile președintelui nu sunt formale – altfel ar fi ales de către Parlament și am fi regim parlamentar pur. Cum nu suntem, și președintele este ales de către popor, la fel ca și Parlamentul, apar situații conflictuale bazate pe legitimitatea dublă a celor două instituții. textul constituțional este destul de clar (se putea formula și mai bine, evident), însă pentru asta trebuie să ne întoarcem în 1991. Articolele 85 și 103 se pot, bineînțeles, interpreta cum dorești, însă mie îmi par fără echivoc. premierul desemnat își construiește majoritatea (dacă poate), nu majoritatea propune un premier pe care președintele este „obligat” să-l accepte. e simplu.
iar cât despre „Daca in Constitutie se prevede ca Presedintele nu poate sa-l demita, pe cale de consecinta nu poate nici sa-l numeasca dupa bunul plac.” – E o concluzie falsă, n-are nicio treabă numirea cu destituirea. poți compara mai multe texte constituționale și te vei edifica (primul exemplu ce-mi vine acum în minte este SUA – acolo președintele numește judecătorii Curții Supreme dar mai apoi nu-i poate demite. după logica ta, acea numire e pur formală și altcineva hotărăște în locul președintelui american. nimic mai fals) . am copiat modelul francez de semiprezindențialism, dar nu 100% fidel, de aici și problemele. exista 3 tipuri de regimuri – prezindential, semiprezidential si parlamentar. se gasesc pe google informatii detaliate despre fiecare
Modelul semiprezidential adoptat de Romania nu-i ca al Frantei sau Rusiei, este mai aproape de parlamentarism.
Eu am scris la pagina de Constitutie ca in Romania in perioade normale republica semiprezidentiala functioneaza ca o republica parlamentara, si in perioade de conflict sau pericol, primeste atributii de republica prezidentiala.
Mie mi se pare ca e forte bine asa, pentru ca in periode critice e nevoie de operativitate, si democratia poate fi pusa in „paranteza”, pana se rezolva criza.
In conditii normale e bine sa functioneze ca o republica parlamentara, chiar daca alegerea Presedintelui s-a facut prin vot direct.
rusia este doar formal republica semiprezidentiala, de fapt este prezidentiala toata ziua, iar franta – cand presedintele se bucura de majoritate in adunarea legislativa – este iarasi practic un regim prezidential; oricum președintele francez are mai multe prerogative decat cel roman, fara ca totusi la noi functia sa fie un simplu rol decorativ si onorific, precum in germania. să nu comparăm mere cu pere.
iar interpretarile tale in ceea ce priveste constitutia, incepand de la presedintele notar si terminand cu puterile simbolica alocate presedintelui sunt atat: intepretări personale
@deceneu
Din multe puncte de vedere sunt de acord cu Dvs. Insa in ce priveste:
„Eu am scris la pagina de Constitutie ca in Romania in perioade normale republica semiprezidentiala functioneaza ca o republica parlamentara, si in perioade de conflict sau pericol, capata atributii de republica prezidentiala.
Mie mi se pare ca e forte bine asa, pentru ca in periode critice e nevoie de operativitate, si democratia poate fi pusa in “paranteza”, pana se rezolva criza.”
nu sunt de loc de acord, si subscriu in totalitate la argumentatia lui robert.
In primul rind nu exista nici o instanta care sa defineasca cand am ajuns in criza sau in „perioade critice” si cand nu ne aflam in ele. Mai mult oricand un presedinte poate genera, chiar la nesfarsit, crize si perioade critice, pe care mai apoi le-ar putea invoca si folosi pentru a pune in paranteza democratia. In al treilea rand, daca avem ceva de invatat nu doar din istoria noastra, ci si cea a nemtilor, italienilor, maghiarilor etc. este ca atunci cand s-a pus in paranteza parlamentarismul si democratia, au urmat dictatura, urmarire politica, incalcarea drepturilor omului, crime, razboi, expropieri, stramutari fortate, distrugerea a milioane de existente etc. In cazul Romaniei a fost vorba de 50 de ani de dictatura, stat politienesc, 5 ani de razboi, mai multe decenii de ocupatie straina, lichidarea economiei de piata, terminarea libertatii de expresie, etc. etc.
Crizele politice nu intra in ce am considerat eu perioade de conflict sau de pericol.
Perioadele critice sunt definite in Constitutie in articolele 92 si 93, starea de razboi, de necesitate, de asediu si starea de urgenta.
ARTICOLUL 93
(1) Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.
(2) Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora.
Stii, toate argumentele astea imi amintesc de un fapt din trecutul Romaniei, in vremea monarhiei. In 1937, regele Carol al II-lea, il numeste prim-ministru pe poetul Octavian Goga, fara a tine cont de rezultatele alegerilor. Rezultatul il stim cu totii – instaurarea unui regim autoritar al regelui Carol. Pana la urma, presedintele ce este in tot acest sistem?? Este un MEDIATOR intre institutiile statului, dar si intre stat si societate. Basescu este orice vrei tu, dar numai mediator nu e (aici cred ca nu este loc de indoiala). Spune-mi cum mediaza el acum in confruntarea asta?? Am sentimentul ca orice ar spune si ar face Basescu, chiar daca e gresit, se gasesc oameni care sa-i dea dreptate si sa auduca argumente logice. In momentul de fata, membrii PDL si simpatizantii (de la oameni de cultura pana la oameni simpli) lui Basescu cauta si tot macina aceleasi argumente. Pana la urma presedintele, conform constitutiei asteia hulite, are un rol decorativ mai mult.
Presedintele conform Constitutiei are rolul de garant al democratiei, de arbitru, mediator de conflicte, ceea ce-i forte important, dar Basescu nu are nici o legatura cu rolul presedintelui consfintit de Constitutie.
El vrea sa fie „jucator”, cu riscul incalcarii Constitutie.
@Camil Stoenescu
„analogiile gen președinte-notar sunt periculoase și reducționiste. Atribuțiile președintelui nu sunt formale – altfel ar fi ales de către Parlament și am fi regim parlamentar pur. Cum nu suntem, și președintele este ales de către popor, la fel ca și Parlamentul, apar situații conflictuale bazate pe legitimitatea dublă a celor două instituții.”
In opinia mea va aflati in eroare cel putin dintr-un punct de vedere
1. Din faptul ca presedintele este ales de catre parlament sau de catre popor nu se poate deduce caracterul parlamentar sau semi-prezidential al unei constitutii. Presedintii Austriei sau Finlandei sunt alesi de catre popor, totusi ei nu isi aroga puteri sau legitimari sporite din acest fapt. Presedintele Italiei sau Germaniei sunt alesi de catre parlament, si au probabil cam aceleasi puteri ca si omologii lor austrieci sau finlandezi, fara a avea mai putina legitimitate.
2. Si in legatura cu atat de mult clamata legitimitate a presedintelui ales direct de catre popor pot exista opinii diferite.
Ana Blandiana l-a ales in 2000 pe Iliescu ca nu cumva sa devina Vadim presedinte. Multi altii au procedat la fel, si din aceleasi considerente. Nu cred ca votul dat de Ana Blandiana a legitimat mult din ceea ce a facut Iliescu. La fel in 2004, liberalii si independentii anti-Nastase l-au votat pe Basescu ca Nastase sa nu devina presedinte. Fara ei Basescu nu castiga. Totusi cam tot ce a facut Basescu dupa aceea a fost sa puna tunurile pe liberali si pe independentii anti-Nastase care-si doreau o guvernare stabila.
Chestia cu legitimitatea ar sta in picoare daca un presedinte castiga din primul tur cu majoritate absoluta. Tot ce se intampla daca acest lucru nu este cazul are mai mult legatura cu votul tactic si cu raul cel mic.
„premierul desemnat își construiește majoritatea (dacă poate), nu majoritatea propune un premier pe care președintele este „obligat” să-l accepte”
3. Modul de lucru descis aici de Dvs. nu se preactica in nici o democratie europeana sau occidentala, nici macar in republicile cu constitutii mai prezidiale decat constitutia noastra, cum ar fi Franta ( a se vedea si punctul 4.). Mai mult practica descrisa de Dvs. mai sus este tipica pentru democratiile fragile interbelice (Romania, Germania, Italia) care au convers in dictaturi. Si au facut-o tocmai pentru ca presedintele (german), monarhul (italian sau roman) aveau prerogativul de a numi pe cineva prim-ministru indiferent de majoritatile parlamentare.
„am copiat modelul francez de semiprezindențialism, dar nu 100% fidel, de aici și problemele.”
4. Daca invocati exemplul francez va bateti cu prpriile „arme”
Sunt de acord cu Dvs. ca constitutia franceza ofera -atentie, teoretic si pe hartie – puteri mult mai substantiale presedintelui decat constitutia romana.
Cu ce nu sunt de acord: ca modelul francez de semiprezidentialism ar priva Romania de conflictele constitutionale actuale. Si, chiar mai important, ca modelul fracez de semiprezidentialismar fi legitimat si mai mult decat constitutia Romana solutiile propuse de Traian Basescu.
Argumentatie:
Intr-adevar teoretic si pe hartie presedintele francez are prerogative mult mai puternice si neingradite. De ex. in chestiunea numirii primului ministru stipuleaza: „Presedintele numeste primul ministru”. Fara alta adaugire, fara consultari cu partidele daca nici un partid nu detine majoritatea absoluta.
totusi in practica constitutionala, politica si democratica, presedintele -cu toate ca avea aceasta prerogativa, parghie, cec in alb, de a numi prim ministru pe cine doreste – nu a numit NICIODATA prim ministru decat pe cel care avea in spate majoritatea parlamentara. in 1986 Partidul socialist al lui Mitterand a castigat alegerile si a avut numarul cel mai mare de mandate (212, partidul RPR 155, partidul UDF 131), fara a avea insa o majoritate parlamentara. Majoritatea parlamentara era constituita din adversarii socialistilor RPR si UDF, condusa de Chirac. Iar presedintele Mitterand, cu toate ca putea -teoretic- sa forteze alt prim ministru sau o coalitie mare, l-a numit pe Chirac prim ministru. Acelasi lucru s-a intamplat in anii 90 cand Chirac era presedinte iar o coalitie intre socialisti si verzi aveau majoritatea parlamentara. Atunci conservatorul Chirac l-a numit pe socialistul Jospin prim-ministru.
Nu-mi veti putea aduce nici un exemplu din Franta, in care presedintele a desemnat pe altcineva prim ministru decat pe liderul coalitiei majoritare, nici macar atunci cand partidul prezidential avea cele mai multe mandate de parlamentar.
Foarte clar. Numai sfarsitul e putin interpretabil. Eu prin desemnare inteleg „prezinta spre a fi semnat” si prin numire „semneaza pentru el”.
In 2004 Basescu a respectat Constitutia. Stiu ca se tot agita, in timpul consultarilor, sa asigure o majoritate pentru guvernul Tariceanu, si a obtinut-o chiar in timpul consultarilor cu partidele.
Cum sa desemnezi si sa trimiti un candidat in Parlament (a propos, acum Lucian Croitoru e candidat, conform Constitutiei, asa vad) daca stii sigur ca nu va avea majoritatea care sa il voteze, sustina? Doar daca esti total nedemocrat si nebun de legat.
Sau daca interpretezi Constitutia cu rea credinta, ca sa-ti impui omul favorit in postul cheie.
Da. Semnificatia corecta a termenilor din contextul Constitutional asa ar fi cum ai prezentat-o.
Hendrix m-a certat ca am interpretat semnatic, dar juridic ar fi asa cum spui tu. Se poate.
TB nu poate trata sau interpreta nimic cu buna-credinta, pentru ca el nu intelege acest concept.
Se pare ca ai dreptate, numirea se face pentru ocuparea unei functii, desemnarea pentru a purta negogieri in vederea formarii guvernului.
Numirea este precedetata de propuneri sau validarea in Parlament, desemnarea e precedata de consultari, al caror scop este aflarea peroanei care are cele mai mari sanse sa formeze un cabinet acceptat de o majoritate parlamentara.
Nu poti sa fii sigur ca nu va fi votat pana in momentul votului . La urma urmei existenta votului secret face posibil ca unii din parlamentari sa nu voteze cum declara liderii de partid .Oricum sistemul este democratic si se autoregleaza .Daca Basescu va fi perceput de populatie ca a abuzat de putere o sa fie sanctionat ,iar la urmatoarea revizuire a constitutiei lacunele vor fi corectate…sper .
Dar daca sa zicem Basescu este iresponsabil atunci ce-i impiedica pe „majoritari” sa voteze guvernul Croitoru pana la alegeri pentru ca apoi sa dea cu el de pamant si sa aleaga altul ?
De ce sa fie fraieri si sa-l lase pe Basescu sa-si aranjeze alegerile?
Eu sa fiu in opozitie as aplica alt scenariu.
Chiar crezi in „aranjarea” semnificativa a alegerilor ? Pai atunci de ce nu l-au inlocuit pe Nica cei de la PSD ?
Astea sunt texte specifice lui Vadim , sa fim seriosi
Nica era a treia propunere dupa doua esuate.
Basescu ar fi amanat nominalizarea pana la limita, si noul ministru ar fi gasit in subordine numai oamenii lui Basescu. Blaga primul lucru pe care l-a facut a fost sa-si puna oamnii lor, fara nici o analiza. Toti ministii PD-L au procedat la fel. Berceanu din prima zi a schimbat peste 40 de directori fara sa faca analiza activitatii si capacitatii lor.
@Trif,
Constitutia nu a fost gandita pentru cazul de fata – un caz fericit, in care:
1. o majoritate s-a degajat rapid;
2. s-a dat mana libera candidatului pentru alcatuirea guvernului
De regula, lucrurile sunt mai complicate.
1. in urma consultarilor, majoritatea poate sa nu fie foarte evidenta ; unele partide pot avea conditii la prima vedere greu digerabile de ceilalti; trebuie acomodate elementele programatice;
2. chiar daca se degaja o majoritate, trebuie alcatuit guvernul; este o faza extrem de dificila – impartitul portofoliilor si gasirea unor ocupanti compatibili intre ei si cu primul ministru…
In oricare din aceste faze, premierul desemnat poate esua; in democratiile normale nici nu se mai merge la votul de investitura; cel desemnat isi recunoaste esecul de a forma guvernul.
Din acest motiv, consultarea cu partidele nu este „aviz consultativ” (asta este o trasnaie pe care am auzit-o de la un profesor de drept!).
Este o etapa foarte importanta, in care aceste dificultati trebuie anticipate si luate in considerare pentru se putea atinge obiectivul – un guvern stabil.
Nu as spune ca Presedintele este notar, desi functia lui simbolica este importanta. El este mediator. In acest proces de mediere el poate sa si orienteze fortele politice spre o solutie, alta decat cele cu care fiecare vin in consultare.
Exemplu:
Tensiunile dintre partidele intre care se intrevede programatic o posibila intelegere pentru realizarea majoritatii sunt accentuate de orgolii legate de pozitia de sef al guvernului.
In urma evaluarii situatiei si discutiei cu partidele, el poate veni cu ideea desemnarii unui tert (un independent politic cu mare capacitate de negociere si coagulare a unei echipe).
Pot fi luate si alte situatii in considerare.
Niciuna nu poate justifica insa o decizie independenta de evaluarea situatiei impreuna cu partidele politice reprezentate in parlament; cu atat mai putin, ignorarea unei solutii deja gasite…
Sunt de acord cu tot ce ati scris, inclusiv cu interpretarea de pe blog-ul dumneavoastra.
Sigur ca Presedintele are si un rol de mediere in procesul de constituire a majoritatii, nu doar de certificare a respectarii Constitutie, deci e mai mult decat un notar, dar nu este decident.
Rolul de „notar” il are in situatia cand promulga legile.
@Deceneu,
Nu incercam sa intru intr-o polemica cu autorul textului ci sa-i complementez (si complimentez, daca vreti) efortul. S-a inteles, evident, ca nuantam; doar ca sa indepartam criticile care se bazeaza pe simplificare reductionista sau pe raportarea la situatia de fapt…
Constitutia este departe de a fi perfecta. Cei mai tineri si patimasi de pe bloguri insa nu stiu, sau uita, un lucru. Scrisa dupa o dictatura, ea a cautat sa echilibreze si pondereze puterile de asa maniera ca istoria sa nu se repete. Unele dintre modificarile din 2003 au vizat acelasi lucru – sa nu permita concentrarea puterii in mod discretionar. Asta era spiritul autentic, dincolo de limite.
Ma mira si intristeaza ce repede s-au intors unii la punctul de plecare, glorificand dreptul de a decide independent de ce considera cei implicati…
Despre rolul Presedintelui si spiritul Constitutiei, o data pentru totdeauna: decizia Curtii Constitutionale.
„Prerogativele constituţionale ca şi legitimitatea democratică pe care i-o conferă alegerea lui de către electoratul întregii ţări îi impun Preşedintelui României să aibă un rol activ, prezenţa lui în viaţa politică neputând fi rezumată la un exerciţiu simbolic şi
protocolar”.
Tot avizul, in care CCR cam matura pe jos cu interpretarile de doi lei:
Dă clic pentru a accesa avizconsultativ.pdf
Sorry, stimabile, insa am mai auzit de un milion de ori argumentatia despre rolul de mediator si de reprezentare protocolara al Presedintelui, incit nu are rost sa o mai combat. CCR deja a facut-o pentru noi.
Cetatean
Rolul activ e o notiune ambigua, medierea, initierea de consultari sunt elemente ale rolului „activ”.
Unde scrie in Constitutie ca trebuie sa numeasca premierul de la partidul majoritar sau de la partidul cu cele mai multe mandate?
In Constitutie scrie ca
(1) Presedintele României desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru, în urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta în Parlament
Nu scrie ca persoana desemnata trebuie sa fie din partidul respectiv.
Mai spune Presedintele ca desemneaza pe cine vrea el.
De ce? Pentru ca nu-i spune Constitutia explicit ca trebuie ca pesoana desemnata sa fie acceptata de partidul majoritar?
E la mintea oricui ca e normal sa-l propui pe cel agreeat de cei care urmeaza sa-l voteze si nu un om de casa de-al Presedintelui.