Apatie sau „mamaliga” romaneasca ! – Cauze si remedii.

Revin cu o tema pe care am mai abordat-o, la subiectul „Daca vrei sa fi ajutat, ajuta-te singur”, despre reforma filozofiei juridice si a functionarii institutilor statului.

Se vehiculeaza cu cinism si obsesiv cateva idei cum ca:
– Suntem apatici, nu avem initiativa, asteptam totul de la autoritati in loc sa ne implicam „sa nu mai dam spaga”, sa devenim fara motiv idealisti, umani, sa ne sacrificam pe altarul patriei. Romanii asteapta sa le rezovle altii problemele in speta statul. Cauza ar fi mentalitatea.
Alta idee este ca suntem invidiosi si dorim „sa moara capra vecinului”. Si ea este pusa tot pe seama mentalitatii.
In legatura cu capra vecinului ca rezultatul frustrarii, a relatilor inechitabile din societate am scris, dar o completez cu modul in care statul descurajeaza cetatenii sa-si rezolve problemele. Cu alte cuvinte statul cultiva mentalitatea.

Avem o institutie a protectiei consumatorului care asa cum am scris la primul link, in loc sa rezolve fenomenul elaborand sau propunand reglementari, incearca sa rezolve cazuri punctuale prin amenzi.
Cetateanul lezat de cele mai multe ori nu se alege cu nimic. Atunci de ce sa reclame? Doar daca vrea sa faca un rau celui care l-a lezat. Atunci apare acuzatia ca este invidios si se discrediteaza. Cum majoritatea nu mai reclama nicaieri, pentru ca tot nu se aleg cu nimic si de multe ori nici cel reclamat nu este sanctionat, ajungem la apatie, la „mamaliga romanesca”, care si ea este blamata.

Atunci cum este? Suntem apatici, sau suntem invidiosi si reclamagii ?

De ce am spus „cu cinism”? Daca reclami vrei sa „moara capra vecinului”, daca nu reclami esti un „papa lapte”, te lasi umilit, nu te lupti pentru dreptate.
Cele doua chestiuni sunt in opozitie.
Occidentalii care reclama vecinii ca maltrateza animalele nu sunt acuzati ca ar fi dominati de invidie si ca vor sa „moara capra vecinului”. Cea ce la occidentali este o atitudine cetateneasca normala, la romani este „o meschinarie umana”.

Daca incerci sa faci ceva autoritatile nu te incurajeaza, sau institutile chiar te impiedica.
Toata justitia romanesca este construita pe filozofia ca ilegalitatile sunt sanctionate cu amenzi de care beneficiaza statul, sau cu condamnari penale, si pagubitul ramane cu paguba daca acesta nu se recupereaza. Despagubirile cetateanului se intind numai pana la nivelul pagubei.
Ca sa fie motivante ar trebui ca despagubirile sa fie orientate cu prioritate spre cel pagubit si sa depaseasca nivelul pagubei.

Ascultam la Europa FM o stire despre o alta persoana care s-a trezit ca nu i s-a inchis contul la BCR desi facuse cerere, si a mai fost si incarcat cu comision de adminstrare.
Se punea problema sa reclame la protectia consumatorului.
Ce rezolva? Il incalzea cu ceva ca BCR-ul primea o amenda modica?
Protectia consumatorului ar fi trebuit sa emita un proiect legislativ prin care banca sa plateasca clientilor carora nu le-a inchis conturile si i-a pus pe drumuri: comisionul, timpul pierdut de pagubit si daune pentru stres. Daunele trebuiau sa fie motivante pentru cetatean, adica sa te alegi cu salariu minim pe economie numai pentru disconfortul provocat. In situatia asta banca si-ar fi luat masuri sa nu sicaneze clientii.

Protectia consumatorului rezolva fenomenul printr-o reglementare si cazurile se rezolvau in instanta sau amiabil.
– Clientii ar fi fost motivati sa ceara daune si protectia consumatorului nu s-ar fi implicat in fiecare caz in parte.
– Clientul nu mai era perceput ca „reclamagiu”, devenea un „pagubit” care-si apara drepturile.
– Statul nu mai trebuia sa intervina prin autoritati la fiecare reclamatie si atunci cetateanul nu mai astepta nimic de la stat.

Concluzia – sistemul si filozofia lui de functionare descurajeaza inititativa cetateanului. Trebuie schimbata filozofia juridica de la statul paternalist care ia masuri, si incaseaza amenzi, la statul care reglementeaza si prin legislatie motiveaza cetateanul (acorda daune) sa se lupte pentru drepturile sale.
– Ar trebui desfintate toate avizele, sanitare, de mediu, PSI, etc..
Sa existe norme si autoritatile sa faca controale. Daca nu respecti normele esti bun de plata. Daca un vecin reclama ca-i poluezi terenul ii platesti lui, nu platesti amenda statului. Statulu ii platesti daca poluezi spatiul public sau privat al statului.

Cine sa se ocupe de o asemena reforma?
Partidele nu au timp pentru problemele societatii, ele se ocupa cu lupta pentru putere, „sa traga scaunul de sub fundul” adversarilor. Nu stiu sa se pregateasca si sa astepte momentul propice.
Intr-o tara cu societate civila ar fi o intitativa a unui ONG. Cum in Romania ONG-urile sunt doar „paravane” pentru „sifonari” de bani catre partide, nu se face nimic.
Vrea cineva sa faca un ONG prin care sa se ocupe de o problema din cele enumerate sau de alta mai importanta?
UE vrea sa adopte reglementari suplimentare pentru tarile din spatiul Shengen, masuri ce vizeaza coruptia. Ar fi o oportunitate si un loby pentru astfel de reforme ar reprezenta o carte de vizita in CV pentru cei care vizeaza posturi la Bruxelles.