Regionalizare cu autonomie!

Premierul Victor Ponta anunta ca anul viitor are in proiect modificarea adminstrativ-teritoriala, respectiv regionalizarea cu mentinerea judetelor.
Alegerile sunt o buna oportunitate pentru a discuta problema reformei administrative.

Sunt doua probleme importante, dar independente:
– numarul, corelat cu dimensiunea regiunilor si trasarea granitelor
– atributiile sau gradul de autonomie administativa si financiara

Este important sa se stie cine aproba exploatara gazelor de sist in regiune si cum se impart banii din asemenea contracte intre regiune si bugetul central. Este important daca regiunea are drept de veto in contracte internationale care afecteaza mediul sau nu.
Este foarte important daca regiunea primeste fonduri de la bugetul central, sau daca regiune contribuie la bugetul central.
Este important daca padurile se defriseaza de firme care platesc taxele la comunele respective, sau primesc licente de la Bucuresti si contribuie la bugetul capitalei.
Toate acestea trebuie reglementate in paralel cu trasarea hotarelor interregionale.

Despre prima problema a trasarii hotarelor, am scris la subiectul anterior de regionalizare si se mai poate discuta. Daca se infiinteaza regiunile poate ar fi mai bine sa se reduca dimensiunea judetelor si sa se mareasca numarul lor.
Mai jos este o harta interesanta preluata din Monitrul de Fagaras, unde se face o prezentare succinta si istorica, a organizarii administrative din Romania, si unde sunt prezentate mai multe harti administrative.

Poate ca aceste mini-regiuni traditionale ar fi mai potrivite ca dimensiune intr-o regiune mai mare.

Referitor la al doilea subiect privind atributiile regiunilor, ale administratiilor locale,
am tratat la „Reginalizare DA descetralizare NU” si la regionalizare si subsidiaritate

Faptul ca nu se discuta nimic despre atributiile regiunilor, este un semn ca se doreste mentinerea actualelor practici de colectare a veniturilor in capitala si redistribuirea spre regiuni pe sistem clientelar. Sunt practici centraliste mostenite din comunism, de care am putea sa ne debarasam cu ocazia reorganizarii adminstrative.

Daca se mentin companiile nationale si regiile (CFR, CANDAR, CNP, ENEL etc..) atunci bugetul central trebuie sa fie mai generos, si banii se distribuie prin companiile respective pana in ultima localitate, iar prioritatile se stabilesc de la Bucuresti.
Daca se mentine minsterul de interne, politia va fi subordonata si finantata din bugetul ministerului si dispozitiile de la centru vor fi suverane celor ale autoritatilor locale.
Daca se mentine regia ROMSILVA e putin probabil ca paznicii silvici si de vanatoare vor proteja resursele administratiei locale, cand salarile lor provin de la Bucuresti. In mod normal paza si adminstrarea fondului silvic ar trebui adminstrat local dupa norme stabilite unitar, astfel incat suprafetele de padure sa nu se diminueze. Poate sa fie o agentie centrala care sa verifice conservarea fondului forestier.
Daca se mentine un sistem de pensii si de sanatate centralizate, atunci cotele se stabilesc unitar, si se centralizeaza intr-un buget la care regiunile nu au acces. Ar fi de preferat ca fondurile sociale sa fie adminstrate local, dupa norme nationale controlate de un organism central.
Daca regiunile incheie contracte de parteneriat cu investitori straini si construiesc centrale hidroelectrice, nucleare sau eoliene, este normal ca veniturile din vanzarea energiei sa le revina lor.
La nivel national sa se stabileasca norme de mediu, regimul de taiere al padurilor, regimul de exploatare a terenurilor agricole, conditii minime de asistenta sociala si medicala, legea privind munca si protectia salariatilor, standardele din diverse domenii.
In general la nivel national ar trebui sa se stabileasca norme si sa existe organisme de control al respectarii lor.

Finantarea bugetelor si adminstratiilor locale.
Pe plan local nu se poate face un proiect de investitii pe termen lung, daca autoritatile locale, regionale si comunale nu au venituri certe multianuale. Veniturile primite in mod discretionar in fiecare an, de la un buget central, nu sunt venituri certe. Veniturile certe sunt veniturile stabile care se realizeaza in localitatea si regiunea respectiva. Autoritatile locale trebuie sa-si acopere cheltuielile curente si de investitii cu resurse proprii. Pot miza pe credite daca au venituri estimate pentru viitor, care sa le permita returnarea creditelor.

Pentru a avea o descentralizare si o autonomie autentica, regiunile ar trebui sa retina majoritatea taxelor si impozitelor, sa contribuie cu o cota parte pentru armata, ministere si alte institutii centrale de reglementare si control.

Este necesar un buget pentru redistribuirea intre regiuni, pentru sustinerea regiunilor care nu se pot autofinanta.
Bugetul central si de redistribuire ar putea fi constituit din accize si din redevente pentru exploatari de zacaminte, si eventual daca este cazul sa fie completate de contributii ale regiunilor din impozite si taxe.
Daca o regiune contribuie la sustinerea altei regiuni, poate primii in compensatie dreptul de management sau concesiuni la diverse activitati din regiunea care solicita ajutor financiar.

Daca bugetul central nu va mai redistribui bani spre regiuni nici lupta pentru putere nu va mai fi atat de ascutita. Centralizarea si fondurile bugetelor nationale face ca lupta politica sa fie fara scrupule. Parlamentarii din teritoriu isi vand voturile pentru a atrage bani in colegiu. Daca nu vor mai fi bani de redistribuit, parlamentrii nu vor mai fi nevoiti sa faca compromisuri si Parlamentul ca institutie are de castigat. Daca parlamentarii pot aduce bani de la regiune la bugetul central, vor fi curtati de liderii centrali si influenta politica se inverseaza odata cu puterea.

Democratizarea trebuie sa insoteasca descentralizarea
Daca se mentin actualele relatii de putere in care cetatenul are doar dreptul sa aleaga, descentralizare duce la „baronizare”.
Ca sa se realizeze o societate democrata, alesii locali trebuie sa supuna aprobarii prin referendum local, prioritatile investitionale bugetare si necesitatile de creditare.
In localitati se pot adopta decizii dupa metode care functioneaza de secole, cand taranii isi aleg pastori sau ciobani pentru turmele de animale. Faptul ca Romania are o populatie rurala mare de 40%, poate fi un avantaj. Ar fi bine daca ar exista strategii de dezvoltare care sa mentina populatia dispersata, sa nu fie concentrata in orase mari cum a fost in perioada industralizarii. O economie orientata spre servicii si IMM-uri se preteaza la comunitati mici, iar in comunitatile mici democratia participativa directa poate fi aplicata cu succes.
Legea trebuie sa impuna liderilor alesi sa consulte cetatenii, sa-i antrenze la decizii, pentru ca societatea nu are cultura participarii. Participarea cetatenilor la viata comunitatii trebuie stimulata si cu siguranta ca atunci cand participarea devine mare coruptia devine mult mai mica.
Descentralizarea si democratizarea sunt mai importante decat privatizarea realizata de puterea din capitala. Daca regionalizarea ar fi fost realizata in anii ’90, privatizarile ar fi fost realizate cu mai mult succes, pentru ca decidentii ar fi fost mai aproape de cei afectati de masurile adoptate. Patriotismul local poate fi un factor important pentru competitivitate.

UPDATE Un articol bun despre Obştea sătească, un fenomen arhaic şi modern
Ministerul Muncii si Protectieie Sociale a lansat in dezbatere publica PROIECT LEGE ECONOMIE SOCIALA

Art.2 – (1) Economia socială este parte a sectorului economic, organizată independent de sectorul
public, al cărei scop este să servească interesul general al comunității, creșterea gradului de ocupare a
persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile și producerea de bunuri și/sau prestarea de servicii.
(2) Economia socială are la bază iniţiativa privată, voluntară şi solidară, cu un grad ridicat de
autonomie şi responsabilitate, precum și distribuirea limitată a profitului către membrii asociați.

Alte harti la Atlasul Romaniei